Depreciativ Persoană care scrie incorect, cu greșeli (mai ales) de ortografie; înv., rar cacografist.
- 1883 în Timpul (Z.), nr. 122, 1: Această preocupare a adunărilor de astăzi de-a afirma în toate ocaziunile, cu timp și fără timp, că sânt expresiunea fidelă a națiunii, cum zic acești cacografi în stilul lor pseudofranțuzesc, a ajuns în adevăr bolnăvicioasă.
- 1922 LOVINESCU, Crit., IV, 240: Lipsit de simțul formei, în genere, și al limbei, în specie, franc cacograf deci, [autorul] … ne-a arătat în primele două volume … un fel de humor și comunicativitate în povestire care, în lipsa artei, sunt totuși talent.
- 1928 Gândirea (R.), nr. 4, 180: Este un spectacol dintre cele mai edificatoare în privința stării noastre culturale de după răsboi să vezi pe cel mai proaspăt critic modernist și pe toți cacografii literari cum se pronunță în materie de ortodoxie.
- 1938 ARGETOIANU, Îns., IV, 292: A trebuit în fruntea Ateneului un dobitoc … și un comitet de viețuitoare ca cel care l-a ales, pentru ca un cacograf ca dl Costin să fie însărcinat cu zugrăvirea epopeei noastre naționale.
- 2006 NDU.
Încă 4 citate
✧
(Adjectival)
- 1883 în Timpul (Z.), nr. 275, 1: Ceea ce se poate controla mai lesne este origina acestor corespondente în cari nu numai se oglindește inima curată, spiritul nobil și cavaleresc al autorului lor, dar răsar p-aici, p-acolo chiar construcțiuni de frase obicinuite în discursurile și scrierile d-almintrelea puțin variate ale cacografului ministru.
– Pl.: cacografi.
– Din fr. cacographe.
