1.
(Despre patrupede, mai ales despre cai, sau despre picioarele, gâtul etc. acestora)
Care este încordat (într-o mișcare bruscă de ridicare); al cărui corp are o constituție arcuită.
- 1942 ARGHEZI, Lina, 18: „Singură, domnișoară?”. Ea s-a uitat nițel, ca un câine cabrat, și nu i-a răspuns. Domnul a înțeles numaidecât și s-a făcut nevăzut.
- 1960 CĂLINESCU, Scrinul negru, I, 451: Stârni entuziasmul doamnelor un fox-terrier cabrat ca un ied și cu coada scurtă dată pe spate.
- 1961 Viața rom. (R. US), nr. 8, 7: A mai murit un cal … / Cu ochii împietriți, ca de cristal, / Și crupele pe veci de veci cabrate.
- 1967 PREDA, Moromeții, II, 99: Calul începu să scoată din gâtul lui cabrat, printre dinții lui lați …, niște nechezaturi așa de ciudate, încât ai fi zis că e un om.
- 1968 BREBAN, Animale, 52: Romburi și triunghiuri neregulate de piramidă, corăbii cu pânze, profiluri de femeie tânără, cai cabrați … Ar descoperi destul de ușor cât interes punea în desen procurorul.
- 1989 România liter. – Alm., 1322: Străzile erau ticsite de care, de oameni și animale: brutari albicioși … se încrucișau cu negustorii de pește, … cu caii cabrați sau trăgând posomorâți un atelaj, înhămați cu lanțuri grele.
Încă 5 citate
✧
(Despre reprezentări artistice ale cailor)
- 1928 TEODOREANU, Turnul, 29: Vedea catapeteazma … Limbile balaurului, zvârcolire a trupului solzos, deasupra, calul cabrat, c-o fugă de scântei în copite.
- 1985 Orizont, nr. 28, 81: Au fost aduși și cei patru enormi cai, turnați în aramă de Corinth, ai lui Lysip, sculptorul grec …, acum cabrați deasupra impunătorului portal al mirificei bazilici.
- 1992 SÎRBU, Adio, I, 124: Un mare înțelept … a avut o idee genială: să punem călare pe acel cal frumos cabrat un cavaler oarecare, dar al cărui cap să poată fi deșurubat și schimbat cu exact capul principelui de care ne temem.
- 2020 Dilema veche, nr. 834, 71: Mai exista și o vitrină imensă, aici erau grosul mileurilor și al bibelourilor – chinezul pescar, lebede, alte balerine, căprioare, băieței tip Gavroche și cai cabrați.
Încă 3 citate
✧
Fig.
- 1915 FUNDOIANU, Poezii, 438: Pe stâlpi de dealuri noaptea își stabili cohorți. / Mureau lumini cabrate spre soarele în rugă.
- 1989 SORESCU, Ecuatorul, 1 254: Pe străzi înguste și cabrate / Să-mping măgarul cel abraș.
Încă un citat
2.
P. anal. (Mai ales despre părți ale corpului omenesc) Care este încordat în timpul unei acțiuni.
- 1912 BART, Gibraltar, 249: Englezul, drept, înalt, o statură atletică, pășea apăsat și sigur lângă spaniola mlădioasă, cu talia cabrată, cu mersul lin, undulat, pe care-l au numai femeile de aici.
- 1924 Gândirea (R.), nr. 12–13, 366: Se puteau vedea priveliști fără seamăn …, faptul că domnișoara Eleonora își dăduse capul pe spate și-și clătină părul, pentru ca firele să se așeze drepte, înainte de a le împleti; robustul contur al spatelui cabrat, când ea se plecă spre a-și acoperi piciorul.
Încă un citat
✧
Fig.
- 1903 CHENDI, Period., 172: Găzduindu-și acum cântecele și proza prin coloanele literare ale „Adevărului”, mă acuză că fac „critică vehementă” și încă „de-o vehemență lipsită de orice punct fundamental, cabrată însă de la sine înaintea unor motive care nu există”.
- 1928 VINEA, Pub., IV, 341: Pentru cei răzvrătiți față de osânda absurdă a greutății, pentru cuceritorii miraculosului, toate speranțele, cabrate, ale omenirii, se reunesc astăzi, într-un frățesc salut.
- 2004 România liter. (S.), nr. 2, 92: Acest scriitor adânc vitregit de soartă adoptă postura cabrată a unui patriotism ardelean care, în condițiile cedării Ardealului de Nord, … a sfârșit prin a-i ocupa prim-planul conștiinței.
- 2008 România liter. (S.), nr. 37, 121: Postură ce l-ar putea conduce, paradoxal, la o egolatrie cabrată, violent revendicativă.
- 2008 România liter. (S.), nr. 47, 121: Pasionalității visătoare îi răspunde o ipostază dinamică, mereu cabrată, gata a scruta cerebral datele existenței …, cu o dispoziție cel puțin condescendentă dacă nu excomunicatoare.
Încă 4 citate
– Pl.: cabrați, -te.
– V. cabra.
Referințe bibliografice:
1959 CL, 94.
