CABRÁ vb. I

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
CABRÁ vb. I
1. Refl. (Despre patrupede, mai ales despre cai) A se ridica (brusc) pe picioarele dinapoi printr-un (mare) efort de încordare și de arcuire a întregului corp.
  • 1893 Lupta, nr. 1 972, 13: Căștile jandarmilor zboară, caii se cabrează și refuză să înainteze.
  • 1923 TEODOREANU, Ulița, 82: Roibu se cabra nechezând, ca săgetat de viforul unui galop dezlănțuit spre casă.
  • 1940 BOUREANU, Scrieri, I, 344: Calul, când se mișca domol, când se cabra ca îmboldit de un șfichi nevăzut, … se ridica în două picioare, bătând aerul, bătăios.
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., I, 266: Bonifaciu … stăpâni iapa, care scurma cu copitele caldarâmul și se lăsa, din când în când, pe picioarele dinapoi, gata să se cabreze.
  • 1955 T. POPOVICI, Străinul, 444: Un obuz explodă în mijlocul șoselei. Geamurile unei case plesniră, făcându-se țăndări. Caii de la tun se cabrară.
  • 1968 BARBU, Vânzarea, 619: Un animal mare, negru, se ivi dintr-o potecă, turbând caii, care iar se cabrară, gata-gata să dea peste cap trăsura.
  • 1978 MDE2 – 1978.
  • 2001 MDA, I.
  • 2006 NDU.
  • 2007 DEXI.

✧ Fig.
  • 1924 MINULESCU, Roșu, 9: Arcușele se cabrară pe coarde ca o turmă de girafe sălbatice, prinse într-o plasă de sârmă ghimpată.
  • 1929 Transilvania, nr. 9, 663: Își ridică ochii: amețitor, păretele se cabra. Însă nu putea rămâne acum, la contemplație.
  • 1931 ARGHEZI, Semne, IV, 19: Istoria e compusă din veacuri însă prezentul se aglutizează din secunde. Molecula se cabrează și vrea să imite armăsarul.

✧ Intranz.
  • 1892 Adevărul, nr. 1 077, 24: Atinși, … caii „cabrează”, cățelu-i latră tare.
  • 1899 Evenimentul, nr. 1 822, 12: Caii jandarmilor, speriați, cabrează.
  • 1900 Timpul (Z.), nr. 236, 25: Un țăran îmi aruncă un bolovan în piept și calul meu cabrează și cade.
  • 1906 Adevărul, nr. 6 134, 35: Calul dlui maior …, speriindu-se, cabrează și cade cu călăreț.
  • 1926 TEODOREANU, La Medeleni, II, 212: Bariera se ridicase, dar Cneazu nu vroia să treacă șinele. Cabra, scutura capul nechezând, izbucnea în lături, frământa pământul.
  • 1937 BRĂESCU, Amint., 149: Se produse o învălmășeală indescriptibilă … Caii cabrau răsturnând călăreții care se văitau de durere, iar căpitanul răcnea cât îl lua gura.
  • 1955 DL, I.
  • 1961 DN.
  • 1978 MDE2 – 1978.
  • 2004 MATEȘ, Patol. Animalelor, 413: Bursita cefei … se întâlnește … la caii care au tendința de a cabra sau a se trage înapoi.
  • 2005 Luceafărul (R. US), nr. 46, 112: Caii nechează scurt, tropăie, cabrează, iatagane lovesc alte iatagane, lovesc scuturi.
  • 2006 NDU.
  • 2007 DEXI.

✧ Tranz. Fig.
  • 1935 Curentul, nr. 2 570, 12: Alene, prin grădini, își cabrează trandafirii tulpinele gârbovite spre țărână.
✦ Tranz. Rar A face, a provoca un cal să se ridice încordându-se pe picioarele dindărăt.
  • 1928 TEODOREANU, Turnul, 112: Dimineți de-a rândul își mânase [calul] …, gonindu-l înspre el, pe spumele Durlaiei, ca să-l cabreze în splendoare albă pe-o catapiteazmă.
  • 2001 MDA, I.

2. Refl. P. anal. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor, p. ext. despre popoare, țări, grupuri ori structuri sociale) A se încorda înaintea ori în timpul unei acțiuni, fapte etc. dificile sau importante; p. ext. a se împotrivi, a se revolta.
  • 1902 Evenimentul, nr. 246, 11: Acești foști socialiști, adepți ai lui Rochefort mai mult decât ai părintelui intelectual al socialismului român, azi se cabrează subt usturătoarele cuvinte ale dlui Mille.
  • 1903 Voința naț., nr. 5 462, 11: Adversarii noștri în atitudinea infamă … nu se apără niciodată de-a dreptul, ci … se cabrează cum că ei … nu sunt dintre aceia cari „sărută treptele tronului”.
  • 1907 M. I. CARAGIALE, Coresp., 408: Eu pe Fernande n-am putut-o enfila, ființa aceea sălbatică avea mania virginităței într-un grad imposibil, s-a cabrat la simpla idee a unui sărut și avea naivități aproape de necrezut.
  • 1913 Minerva, nr. 1 663, 12: Cei doi filfizoni se cabrează ca doi armăsari într-o plimbare la șosea, istorisindu-și „conchistele” cele mai proaspete, subliniate cu ocheade nimicitoare aruncate tinerei indiferente.
  • 1922 Lupta, nr. 33, 12: Nu se disprețuiește în asemenea chip niște provincii române, cari au venit de la sine să proclame unirea și înfăptuirea României Mari … Ele se cabrează sub insulta ce li se face de a fi nesocotite și de a face cu concursul unui singur partid și contra lor o Constituție care le privește și pe ele.
  • 1936 Adevărul, nr. 16 171, 15: Stoarsă de șase ani de criză penibilă – economia românească se cabrează astăzi într-o încercare complectă și energică de redresare.
  • 1937 Rev. Fundaț., nr. 10, 227: I se întâmplă să se cabreze cu o exagerare inutilă, să se facă prețios până la afectare sau să vrea să ne descumpănească cu orice preț.
  • 1942 A. VOINESCU, Jurn., 349: Prea sunt aservită încă în toate, suflet minor de supus, nu sunt stăpân liber! Nu știi cum mă cabram uneori.
  • 1943 Rev. Fundaț., nr. 11, 338: Pulpa ei se cabra puternic sub rochia subțire, care-i dădea o înfățișare aeriană.
  • 1962 PREDA, Risipitorii, 817: Ea își reveni într-o clipă, se cabră, privirea îi străluci, începu să plângă, ridică pumnii în aer și se repezi în el și începu să dea cu pumnii la nimereală.
  • 1970 Viața rom. (R. US), nr. 8, 133: Dansatoarea ridica speriată mâinile în sus, ca și cum ar fi cerut ajutor; la un salt mare … ea se îndoia, se cabra ca un șarpe.
  • 1972 Analele Univ. Buc. – Lit. Univ., nr. 2, 128: Ei se cabrează împotriva disprețului social care, relativ fiind, poate fi transgresat; e, într-adevăr, vorba, în revolta lor, de o încercare de depășire a mizeriei sociale.
  • 1978 DN3.
  • 1999 DANELIUC, Marilena, 15: Când o atinse, [Marilena] se cabră cu un spasm, apoi fu scuturată de trei convulsii la rând.
  • 2007 Tribuna (R.), nr. 120, 25: La americani, presa abia de se mai cabrează, publicul protestează, iar administrația, ca pretutindeni, își vede de treaba ei.

✧ Intranz.
  • 1927 TEODOREANU, La Medeleni, III, 142: Răcnetul fetei, cu mânile la cer, cu trupul smuls din mulțime, avu efectul loviturii cu coada biciului în crupa calului. Sala cabra.
  • 1937 Gândirea (R.), nr. 7, 366: Stătea pe un scaun, nu făcea niciun gest: i se lumina însă fața, capul se ridica în sus, trupul cabra puțin și fraze de-o uimitoare corectitudine formală erau zvârlite în sală.

✧ Tranz. P. ext. Rar (Complementul indică obiecte)
  • 1925 TEODOREANU, La Medeleni, I, 212: Herr Direktor luă o narghilea și-și cabră monoclul.
✦ P. ext. (Despre idei, sentimente, stări, manifestări etc. ale oamenilor) A se încorda, a se tensiona.
  • 1933 CAMIL PETRESCU, Procust, 78: Cum o acceptă el? Ce crede? O socoate pe Emilia fată? … Mi-e cu neputință să cred. Toată sensibilitatea mea se cabrează.
  • 1968 Viața rom. (R. US), nr. 11, 42: Poate am să mă întristez fiindcă din nou, ceea ce-am reușit să fac este destul de departe de ceea ce-am vrut să fac, poate că și vanitatea mea se cabrează puțintel, dar apoi se potolește sub privirea batjocoritoare a prietenei mele și tace.
  • 2001 România liter. (S.), nr. 3, 171: „Adevăratul Mihailopol” e însă în acele „poeme optice”, pe care „le citești ca și pe versuri și te dor ochii de atâta alb, și ți se cabrează gândurile de atâta mișcare”.
  • 2018 Contemp. (S.), nr. 12, 93: Și să descrii modul în care privești și, mai cu seamă, tot ce vezi, zi de zi, clipă de clipă, atunci când atenția, dincolo de voința ta, se cabrează și caută, și tot caută … Sau, pur și simplu, așteaptă.

✧ Tranz. Fig.
  • 1939 A. VOINESCU, Jurn., 146: Comprehensiunea aduce multiplicarea puterii. Interdicția cabrează puterea duhului. Valoarea pozitivă a opoziției.
3. Intranz. AV. A mări incidența de zbor a unei aeronave prin înălțarea pantei de urcare a acesteia.
  • 1908 Natura, IV, 186: Un dirijabil trebuie să posede … stabilitatea longitudinală, care să-l ție neclintit fără a cabra și fără a se legăna dinainte înapoi ca o corabie ce despică valurile.
  • 1912 Minerva, nr. 1 264, 24: Tânărul și curagiosul lt. Caranda sau că a vrut să se urce prea repede în sus în deplina funcțiune a motorului, sau că, în dorința lui de a ajunge cât mai sus, n-a observat că motorul își pierduse din putere, caz în care cârma nu mai poate funcționa bine. Și într-un caz, și într-altul, aparatul cabrează, iar nenorocirea este inevitabilă.
  • 1942 Rev. Fundaț., nr. 2, 457: Un tur de aerodrom și avioanele au intrat în formație de patrule. Cabrează spre seninul zilei, ca să ia înălțime, apoi încet, încet, dispar la răsărit, spre obiective.
  • 1950 M. D. Tehn.
  • 1957 LTR2, II, 163: Avionul … cabrează ușor, deoarece roata din față e prima care părăsește solul.
  • 1961 DN.
  • 1975 DEX.
  • 2006 NDU.
  • 2007 DEXI.
  • 2008 MDE2 – 2008.

✧ Refl. pas.
  • 1936 Aeronautica, nr. 5, 108: Imediat ce înălțimea este mai mică de 15 m, se cabrează ușor avionul, pentru a putea face aterisajul pe trei puncte.
✧ Tranz.
  • 1959 Șt. și tehn., nr. 3, 16: La decolare, unii piloți nu așteaptă ca avionul să atingă viteza și înălțimea necesară, treptat, și cabrează avionul exagerat.
4. Intranz. TEHN. A face să se miște în sus partea anterioară a unui vehicul (din cauza frânării mai puternice sau exclusive a roților din spate).
  • 1963 Rev. Păd., nr. 8, 477: În cazul în care sapa nu are limitator de cursă …, tractorul nu cabrează, dar încalecă peste ea și rămâne imobilizat.
  • 1968 Constr. Mașini, nr. 7, 54: După fixarea la dispozitivul de cuplare al tractorului și la bara de tracțiune a utilajului, „Tracasistorul” poate fi menținut în acțiune tot timpul, aplicându-se forța necesară de tracțiune. În cazul când tractorul cabrează, arcurile se scurtează automat reducând tracțiunea.
  • 2002 DN6.
  • 2007 DEXI.

✧ Refl.
  • 1998 Even. Zilei, nr. 1 907, 144: Jeepurile roșii se cabrează și țâșnesc spre culmi. Cauciucurile zimțate reușesc să se cațere acolo unde piciorul ar da greș.

– Prez. ind.: cabrez.

– Din fr. cabrer.

Referințe bibliografice:
2015 Form. Cuv., IV, 67; 2024 DELR2 (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar