1.
Cabotinism (2).
- 1889 Lupta, nr. 797, 24: În această pepinieră de ofițeri viitori, nu găsește cineva o armă. Nemții țin paradele copilărești drept un cabotinagiu, care repugnează spiritului lor practic și grav.
- 1899 Opinia, nr. 153, 21: „Flămânzii de glorie” e o piesă în care se văd tipuri din toate straturile sociale, cum în toate cabotinajul a pătruns.
- 1910 Adevărul, nr. 7 302, 13: Cei cari au cunoscut de aproape în actele și vorbele lor pe conducătorii fostului partid socialist, trecuți acum la liberali, vor fi de acord cu mine că la ei cabotinajul întrecea adevărata credință.
- 1920 Viața rom. (R.), nr. 2, 323: I-am ierta tremolurile ridicole în voce, coțofeneala de mahala a unor gesturi care vor să fie superbe, dacă calitatea generală a cabotinajului ar fi de o esență mai puțin ieftină.
- 1927 SEBASTIAN, Pub., I, 9: Gourmont trăiește aceeași tragedie, fără egal în intensitate, dar și fără cabotinaj.
- 1929 ARGHEZI, Cartea cu jucării, 98: Succesul l-a mușcat însă de inimă și vrea și el să facă pe momâia, ca să guste din cabotinaj. Căutăm să-i explicăm că, într-o împrejurare dată, arta permite o singură maimuță și că imitația imitației, imitația maimuței, e de două ori un plagiat.
- 1934 A. VOINESCU, Jurn., I, 79: Elena Văcărescu … [este] politiciană, propagandistă de prim rang – și poetă câteodată – dar cu un cabotinaj care te zgârie pe suflet! Iorga spune că învață pe dinafară. Poate! Dar … la lectură … emoția trebuie să fie proaspătă, prezentă – nu copie!
- 1935 SEBASTIAN, Pub., IV, 1 007: Când spun „vitrina”, nu înțeleg desigur decorul ei: plăcile luminoase de sticlă, inscripțiile de reclamă, fotografia … Toate acestea sunt mici sau mari cabotinaje, pe care scriitorul le consimte vrând-nevrând editorului.
- 1937 ARGHEZI, Cortina, 138: Este pregătită o altă lume și o altă stare … Nimic teatral, niciun cabotinaj: numai liniște, numai surâs cinstit, numai viață și numai sănătate.
- 1939 SCRIBAN, D.
- 1955 DL, I.
- 1956 RALEA, Cele două Franțe, 150: De aci, o întreagă formă frecventă în mediul burghez … E ceea ce numim de obicei cabotinajul și care constă în dramatizarea atitudinilor pe care le luăm în viață.
- ante 1964 VINEA, Lunatecii, 331: N-are curaj, nici demnitate nu are. Cel ce iubește cu adevărat nu duce grija demnității. Demnitatea e o poză, un cabotinaj, o pelerină uzată. Pe când dragostea, oricum ar fi ea, îți împlinește viața.
- 1971 CARAION, Jurn., I, 101: Cărui masochism, căror derute și profanări ne supunem, acceptând să ne știm colegi cu niște sperietori și să le înlesnim (tăcând) înmulțirea, tărăboaiele, stricarea limbii, spectacolul cabotinajului și parazitismului plătit?
- 1972 MDE.
- 1978 DN3.
- 1985 Conv. Liter. (SN), nr. 7, 21: Cu toată nehotărnicirea specifică, literatura alienărilor, cabotinajelor, violențelor … devine și ea matricea unor factori viciatori într-un climat și așa nestatornic.
- 2006 NDU.
- 2007 DEXI.
- 2009 România liter. (S.), nr. 9, 121: „Ceilalți nu au sentimentul de a fi niște impostori – deși sunt, cât despre mine … sunt tot atâta ca și ei, însă o știu și sufăr pentru asta”. Cabotinajul, simulacrul, clovneria sunt soluțiile de moment, ce se absolvă prin regia lor dramatic lucidă.
- 2013 DGS.
Încă 20 citate
2.
Jocul actorului; activitatea cabotinului (I 1, 2).
- 1909 Conservatorul, nr. 67, 31: D[omnia]-sa … acordă și cabotinajului actoricesc o notă de toleranță și un loc, în mișcarea vieței noastre sociale.
- 1910 Adevărul, nr. 7 498, 22: E tradiția artistică a localităței care formează astfel pe acești țărani, pentru reprezentarea dramei Patimilor … Se vor ține la această înălțime de manifestare artistică [tradițională], excluzând cabotinajul.
- 1913 Evenimentul, nr. 73, 22: O credem de datoria lui să ne arate că arta e mai presus de strâmbături, gesturi pornografice sau învățarea pe de rost a textului. Credeți că e rău dacă ne sfătuiește să căutăm fondul emoțional al fiecărui cuvânt? E cabotinaj când ne învață să socotim arta ca ceva ideal, care se ridică mai presus de mercantilizare.
- 1930 CAMIL PETRESCU, Ultima noapte, 296: Constat iar că pe front nu mai sunt acele tipuri „pitorești” de care e atât de plină literatura. Toți cei cari sunt „pitorești” o vor – și sunt conștienți de asta … În tic, în formula repetată, e ceva de cabotinaj. Dovadă că, dacă pe un chefliu cu ticuri pitorești îl scuturi și îi vorbești grav și serios, nu mai face pe caraghiosul, nici pe actorul. Dar războiul e mai ales sinceritate, aproape de pământ și piatră. Nu e teatru, chiar când e glumă.
- 2004 România liter. (S.), nr. 8, 223: Este extrem de curajoasă tentativa actriței – însoțită pe acest parcurs de Cătălina Buzoianu, cred cea mai bună cunoscătoare a exprimărilor scenice ale sufletului feminin – de a juca formele de cabotinaj ale talentului.
- 2011 Dilema veche, nr. 368, 192: Amestecul lui de bufonerie și eroism era o performanță de cabotinaj: o mișcare tactică, menită să-l vâre încă și mai adânc pe sub pielea publicului.
Încă 5 citate
– Pl.: cabotinaje.
– Din fr. cabotinage.
Referințe bibliografice:
1959 St. Form. Cuv., I, 55; 2015 Form. Cuv., IV, 90; 2024 DELR2 s. v. cabotin (delr.lingv.ro).
