Înv. Tip de trăsură englezească cu două roți, prevăzută, în partea din spatele pasagerilor,
cu un scaun înalt pentru vizitiu, și care era folosită în transportul urban. V. cabrioletă (1), caret ă.
- 1840 CODRU-DRĂGUȘANU, Peregr., 133: Deodată ne văzum încărcați într-un „cab” (specie de caretă cu un cal), apoi, curmând distanța destul de lungă, descinsem în strada „Saint-Martins-Lane” la ospelul „Fricour”, unde ne aduse un comisiunar italian.
- 1898 Enc. Rom., I.
- 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2.
- 1929 HODOȘ, M. D.
- 1931 CADE.
- 1961 DN.
- 1966 Orizont, nr. 1, 56: În loc să se așeze într-un cab spre a trece de-a lungul Oxford Street-ului, ea și Robert se zdruncinau zgomotos și vesel pe cărări de catâri până la țărmul unui lac unde contemplau munții.
- 1966 Orizont, nr. 1, 57: Unde [erau] paznicii parcurilor cu bastoanele lor? Dispăruți …! Pieriți, cu landourile și cu caburile!
- 2007 DEXI.
Încă 8 citate
– Pl.: caburi.
– Din engl., fr. cab.
Referințe bibliografice:
2024 DELR2 s. v. cabrioletă (delr.lingv.ro).
