BIOGEOGR. Regiune specifică nord-estului Braziliei, caracterizată prin climat semiarid și vegetație
formată din arbuști și arbori mici, desfrunziți în anotimpul secetos, din pajiști
cu plante spinoase și din ierburi dure; p. restr. pădure tropicală din această regiune.
- 1949 Viața rom. (R. US), nr. 7–8, 21: Chinezii învingători la Nanking și Shangai, / și brazilienii luptând în coatinga [sic!], / și negrii dârzi din pădurile Africei centrale, / îți proslăvesc amintirea.
- 1952 Viața rom. (R. US), nr. 8–9, 341: Țăranii rămași fără pământ … străbat caatinga, croindu-și drum printre mărăcini, luptându-se cu șerpii veninoși, suferind de foame și de sete.
- 1965 DER, III, 795: În zona centrală predomină vegetația de savană și pădurile tropicale rare, în nord-vest pădurea ecuatorială, în nord-est o pădure rară de semipustiu, caatinga.
- 1993 D. Enc., I, 257: Brazilia [are o] vegetație bogată: păduri tropical-umede … și savane cu pâlcuri de arbori (campos) sau cu ierburi xerofite (caatinga).
- 1999 DEI.
- 2005 DEM, I, 271: Caatinga … este reprezentată de păduri scunde, savane cu arbuști, tufărișuri și pajiști cu mărăcinișuri.
- 2007 DEXI, 40: [Agresta este un] tip de savană împădurită, xerofitică, în partea cea mai umedă din caatinga braziliană.
- 2013 DAN.
Încă 7 citate
– Din fr., ptg. caatinga.
