Tranz. Ban. A împinge din urmă spre un anumit loc.
- 1830 BOJINCĂ, Scrieri, 64: Mai pe urmă se intâmplă de trecură la două zile departe de Giurgiu niște turme de turci preste Dunăre, vrând să acupe pre Mihai de către spate.
- 1926 L. COSTIN, Gr. Băn., I, 55: Păstorii dau năvală la miei să-i acupe în săciu.
Încă un citat
✦
A aduna, a strânge într-o grămadă.
- 1974 GĂMULESCU, El. Scr., 77: Acupi = A aduna grămadă.
– Prez. ind.: acúp.
– Var.: Ban. acupá1 vb. I.
– Din srb. okupiti „a strânge, a aduna (la un loc)” (cu o inițial echivalat cu a protetic) sau din cupi (cu a protetic).
