1.
A uni într-o pereche (în vederea unei funcții sau a unui rezultat comun); a cupla.
- 1898 Epoca, nr. 855, 3: Nu auzi decât aceste cuvinte pe care le acuplează, făcând din ambele denumiri una singură și asvârlindu-le ca niște blesteme.
- 1912 N. Rev. Rom., nr. 12, 256: Nu mai vorbesc de cazul când savantul acuplează factori așa ca efectul prevăzut să fie aproape cel observat, ceea ce totdeauna e posibil.
- 1941 VIANU, Arta Prozat., 293: Desigur, pentru a evita împărtășirea indiscretă a sentimentului înjosit, scriitorul preferă să adopte masca cinică, acuplând tragicul și trivialul, afectând naivitatea copilărească sau construind un simbol grotesc.
- 1994 BREBAN, Amfitrion, III, 531: O realitate care se „acuplează” cu o altă realitate, generând ceva ce scapă ochilor minții noastre.
Încă 3 citate
✧
P. ext.
- 1959 Viața rom. (R. US.), nr. 9, 142: Realizatorul ideal ar fi cel care ar cumula pe lângă talentul specific regizorului și o serie impresionantă de alte însușiri: … Iată atâtea calități care în decursul istoriei cinematografiei au fost acuplate câte două, câte trei chiar în aceeași persoană, dar a căror sumă totală e greu de presupus că va putea fi vreodată posedată de cineva.
✧
Fig.
- 1937 ARGETOIANU, Îns., II, 105: Pe Eugeniu Carada l-am cunoscut târziu; mi s-a înfățișat prin 1900 ca un bătrân subțire și citit. Era în realitate un spirit „femel” și a trăit toată viața acuplat cu Ion C. Brătianu.
2.
Refl. și tranz. TEHN. A cupla componentele unui mecanism, ale unei instalații; a lega, a uni.
- 1910 Revue du pétrole, 75: Dispozitiv de acuplare cu juncțiune universală, cu efect elastic universal, pentru vehicule ce se acuplează unul după altul în formă de tren. [Titlu]
- 1914 Românul (Z.), nr. 105, 6: Pe un model executat în atelierul casei Vulcan din București s-au făcut, cu rezultat foarte satisfăcător, încercări cu acest aparat care acuplează vagoanele în mod automatic.
- 1920 Analele Dobr., 204: Aceste două genuri de mașini, care lucrează în cel mai intim acord, fiind acuplate una alteia – mai au și avantajul superiorității randamentului.
- 1949 LTR, I, 175: Arc mixt … în care se acuplează două arcuri de cele de mai sus.
Încă 3 citate
3.
Refl. (Despre ființe; folosit și absol.) A întreține relații sexuale; a se copula; a se împerechea.
- 1926 Ec. Naț., nr. 12, 614: Toamna … începe migrațiunea balenelor în mările temperate, mai ales pe lângă coastele continentale, unde marea este plină de alge, vegetație marină etc. Aci ele acuplează și depun.
- 1936 IONESCU, Pub., I, 264: Nu se mai poate deschide o carte, în ultimul timp, fără să dăm de unul și una care se acuplează.
- 1939 Opinia, nr. 9 799, 1: Racii se acuplează toamna.
- 1964 Fauna, XIII, 114: Există o specie de policiliide, Mollienisia formosa, la care se cunosc doar femelele care se acuplează cu masculii speciilor înrudite.
- 1970 BAKONSKY, Biserica, 227: Când eram pe cale de a mă acupla cu ea lunecând împreună peste șalurile ce-i căzuseră pe dușumea, se apropie brusc fosta dansatoare și cu un tupeu nemaipomenit îi șușoti ceva la ureche.
- 1980 SÎRBU, Adio, II, 55: Atunci, pe un smoc de iarbă uscată, zării doi iepuri albi, … se acuplau pașnic, zvâcnit, iepurește.
- 1983 Viața Rom. (R. US), nr. 2, 18: Era … ca un animal ce caută un altul, să se acupleze.
- 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 168: Bărbați și femei goi se acuplau în încolăciri de șerpi umani.
Încă 7 citate
✧
Fig.
- 1990 CĂRTĂRESCU, Levantul, 147: Constelații în vârteje, … stele se născând și stele acuplate-n năbădăi.
– Prez. ind.: acuplez.
– Din fr. accoupler.
Referințe bibliografice:
1955 DL, I; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. cuplu (delr.lingv.ro).
