1.
TEHN. (Despre elementele unui sistem tehnic, organe de mașini etc.) Cuplat.
- 1871 Românul (Z.), 1 nov., 27: Pentru satisfacerea acestor trebuințe, ministerul v-a cerută ca, pe lângă locomotivele aduse până astăzi, să înființați un număr de 10 locomotive mai puternice, adică cu trei osii acuplate.
- 1919 Analele Acad. Dezbat., seria 2, tom XXXIX, 13: Elicea e aplicată direct la motorul sonic și se pot obține învârtituri cât de puține dorim. Cu acest aranjament suprimăm toate inconvenientele turbinei acuplate la elice.
- 1936 Asanarea lacurilor, 108: Lucrările care compun această variantă [de proiect] sunt … o centrală hidroelectrică cuprinzând turbine Kaplan cu ax vertical, de câte 900 CP … acuplate direct cu alternatori trifazici.
- 1949 LTR, I, 498: [Cameră fotogrammetrică multiplă] … constituită din două sau mai multe camere simple acuplate rigid permite luarea simultană a mai multor clișee.
- 2007 D. Elt., 15: [Acuplare de vehicule termoelectrice =] mers în care două sau mai multe vehicule termoelectrice acuplate sunt conduse fiecare de către un conductor.
Încă 4 citate
2.
Care este grupat în perechi.
- 1934 I. M. SADOVEANU, Ist. Dramei, 64: Acesta este kyôgen-ul, aceasta este drama antiromantică acuplată, împerecheată nô-ului japonez, care nu putea să facă o pereche mai bună din civilizația cu totul îndepărtată jocului de satiri și tragediei grecești.
- <1942–1943> VIANU, C. Stil., 553: Este așa-numita perioadă ipotetică (cu apodoză și protasă) a limbilor clasice. Dar atunci când unul din membrii formulei acuplate este suprimat … apar formule optative.
Încă un citat
3.
ARHIT. (Despre coloane) Care sunt dispuse două câte două, una lângă alta și se fixează de
obicei pe un singur stilobat.
- 1957 LTR2, II, 422: Baze de coloane ale ordinelor de arhitectură … a) bază de coloană dorică romană … h) bază de coloane gotice acuplate; i) bază de coloană gotică.
4.
Aflat în timpul copulării.
- 1971 Fauna, XI11, 37: Perechile zboară adesea acuplate și atunci femela conduce zborul, masculul vibrând aripile, dar stând în poziție opusă.
5.
MIL. (Despre lovituri de artilerie) La care tubul-cartuș și încărcătura de pulbere formează
un tot unitar cu proiectilul.
- 1980 Lex. Mil., 420: Loviturile de artilerie se împart în: lovituri acuplate, când proiectilul este fixat prin sertizare cu încărcătura de azvârlire; lovituri neacuplate cu tub, când proiectilul este separat de tubul-cartuș.
– Pl.: acuplați, -te.
– V. acupla.
