ACÚMINE s. m.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACÚMINE s. m.
1. Vârf ascuțit; spin.
  • 1853 Foaie pentru minte, nr. 40, 299: Această beserică e o clăditură de piatră solidă. … Pe linia pareților se înalță planuri oable triangulare și pe cornuri care se pogoară ciuntituri triangulare, iară acumine sau vârf nu are.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I, 14.
  • 1871 LMD, I.
  • 1887 BRÂNDZĂ, Flora Dobr., 212: C. stcrcophylla Bess. … Capituli ovat-subgloboși. Apendiculii foliculelor involucrului puberuli, … apendiculii foliculelor exterioare terminați cu un acumine elongat și patent-spinulos.
  • 1889 Transilvania, nr. 23–24, 192: [Equisetum are] vaginele tulpinelor cilindriforme, tare strâmte, dentate, dentii subpatuli, rotundați și terminați cu un acumine inposit lanceolat-subtilat și membranaceu.
  • 1892 Analele Acad. Dezbat., seria 2, tom XIV, 280: J. Transsilvanicus … Antela 3–6 floră, simplă, la basă cu o bractee erbace, ori cu un acumine erbaci subulat.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1953 Flora, II, 273: Plantă gracilă, cu rizom gros ... scvamele interne uneori la fel cu cele externe, cel mult acumenul la unele exemplare mai scurt.
2. Fig. Înv. Spirit pătrunzător; subtilitate.
  • 1871 LMD, I.

– Pl.: acumini.

– Var.: acúme (1871 LMD, I), acúmen s. m.

– Din lat. acumen, -inis, fr. acumen.

Încarcă...

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar