1.
Adj., s. m. (Persoană) care actualizează (1), care aduce în prezent, care face să se manifeste ceva; care relevă caracterul modern, actual al unor idei, teorii.
- 1928 VULCĂNESCU, Dim. Rom. Exist., II, 83: Altă ramură, cu rădăcini pozitiviste, grupată în jurul mișcării de la „Action française”, are pe Maurras în centru; pe [Leon] Daudet ca agent actualizator, pe P. Clerissac ca teoretician catolic.
- 1942 Rev. Fundaț., nr. 11, 361: Pentru unii este în primul rând un estetician; alții îl cunosc drept un adânc interpret și actualizator al lui Nietzsche.
- 1963 Viața rom. (R. US), nr. 6–7, 269: Lăsându-se posedat de duhurile dindărătul timpului său, Adrian Maniu, neacordând virtuți creatoare prezentului, a sfârșit prin a-și denatura propria sa devoțiune, a-și zdruncina singur menirea pe care și-o asumase de actualizator al trecutului.
- 1972 LR, nr. 3, 223: Acțiunile sunt simultane și durative: „Pe când oastea se așează, iată soarele apune”; de aici folosirea prezentului actualizator, față de perfectul compus din textul cronicii, prin care mișcarea este suprimată și înlocuită cu rezultatul ei static.
- 1993/1998 D. Sociol., 50: Asistentul social nu apare ca un simplu consilier sau terapist pentru cei în dificultate, ci și ca un actualizator al unor posibile schimbări alternative pe care colectivitatea și indivizii pot să le aleagă ei înșiși.
Încă 4 citate
2.
S. m. LINGV. Element lexical sau morfematic care restrânge sau precizează semnificația unui cuvânt.
- 1968 SCL, nr. 2, 153: În franceză, adjectivul posesiv este un actualizator; în română, nu există forme specializate ca adjective, iar formele pronumelui posesiv întrebuințate cu valoare de determinant sunt postpuse.
- 1978 LR, nr. 2, 118: Formele atone de dativ și acuzativ de pe lângă verbele unipersonale prin formă și personale prin conținut aparțin structurii de bază, ca actualizator organic al verbului, și nu marginal, complementar.
- 1980 M. D. Term. Lingv., 17: Cuvântul pom … pentru a căpăta statutul de mesaj el trebuie ancorat în realitate (actualizat) prin intermediul unuia sau mai multor cuvinte (actualizatori), în cadrul unui context determinat.
- <1994–1995> Dacoromania (SN) nr. 1–2, 50: Vom înțelege acum mai bine de ce în sp. casa-s avem un „pluralizat” și un „pluralizator”, în sp. el hombre, un „actualizator” și un „actualizat”, în lat. reg-is, un „genitivat” și un „genitivator” și așa mai departe: este vorba de funcții sintagmatice exprimate în aceste sintagme.
- <2006–2007> Dacoromania (SN), nr. 1–2, 111: Acordând termenului de determinant accepția de actualizator al unei valențe pasive a termenului regent în cadrul sintagmelor subordonative binare, putem defini relațional atributul ca fiind un determinant apersonal nedislocat verbal al unui (termen regent) substantival.
Încă 4 citate
– Pl.: actualizator, -oare.
– Actualiza + suf. -tor sau fr. actualisateur.
Referințe bibliografice:
2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. actual (delr.lingv.ro).
