Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACTUALÍSM s. n.
1. GEOL. Explicare a fenomenelor geologice din trecut pe baza studierii fenomenelor similare actuale.
  • 1891 Conv. Liter., nr. 8, 632: Dacă am fi în stare să înființăm condițiile, sub care au apărut pentru prima oară vietățile în lume, precum suntem în stare a o face pentru unele cristale (nu pentru toate), s-ar putea după principiul actualismului produce și astăzi vietățile cum s-au produs atunci.
  • 1911 Bul. Societ. Geogr., nr. 1, 59: Așa de pildă dacă geomorfologia este de fapt știință absolut contemporană, ea își ia dezvoltare în urma teoriei actualismului.
  • 1938 SIMIONESCU, Oameni, I, 42: Lyell abia în veacul al 19-lea stabilește actualismul, care era clar redat de Leonardo, la începutul veacului al 16-lea.
  • 1963 Dialectica mater., 305: Actualismul deschide perspective aplicării experimentului în geologie, experiment folosit încă din secolele XVIII–XIX, între alții și de către Ch. Darwin.
  • 1971 Cerc. Geol. – Geol., XVI, 401: În concepția actualismului, care a stăpânit gândirea geologică timp de peste un secol, aceste fenomene au trezit iluzia că ele au avut loc în condiții obișnuite, dar că pentru desfășurarea lor a fost necesar un timp foarte îndelungat.
  • 2006 OPRIȘ, Enc. lumii vii, 40: Nouă teorie a uniformismului, cunoscută azi sub numele de actualism, extrapolează în trecut fenomenele ce acționează în prezent.
2. Atitudine care pune în prim-plan prezentul.
  • 1894 Tribuna (C.), nr. 153, 610: Ce informații va fi primit centurionul de gendarmi de la Jidani, Jidance și nemeșii scăpătați, aceste elemente de predilecțiune a actualismului, și pioniri ai statului ungar, nu pot ști, atât știu însă, că în mine nu a văzut o ființă prea compatibilă cu d-sa.
  • 1916 Gazeta de Transilv., nr. 24, 1: Asemuiți cultura franceză din epoca XVII-a, ori intelectualitatea germană de sub vremea lui Wilhelm cel Mare, ori asemuiți cultura engleză a lui Milton, Shakespeare, Shelley, Byron – cu „culturile” actuale. Și veți vedea că actualismul capitalist a distrus din popoare energia idealismului.
  • 1925 ISAC, Notițele, 344: Nu, nu s-a găsit nimeni care să observe o nouă plagă a omenirii: nimicirea copilăriei, reducerea ei la brutal și inepuizabilul actualism.
  • ante 1936 IBRĂILEANU, Post., 268: Ea iubește fără lună, fără literatură, ea iubește direct și vrea să fie iubită tot așa. Întregul ei suflet e senzații și sentimente. Lipsită de acest fel de romantism și cu memoria absentă pentru trecut, ea pune totul în prezent. E de un actualism complect.
  • <1944–1964> CRAINIC, Mem., I, 177: Actualismul ei spiritual [al Misticii], psihologic, înfrânge paseismul erudiției teologice.
Curent artistic modern ai cărui promotori susțin reliefarea mai pregnantă a vieții cotidiene în artă.
  • 1968 Scânteia, nr. 7 783, 4: „Actualismul”, cum a fost numit acest curent, înfățișează, în fragmente de fotografii, tăieturi din revistele ilustrate, compuse în ritmuri contra-punctice, momente ale vieții din marile orașe, invazia trivială a publicității, tragedia războiului din Vietnam.
  • 2016 D. Artă modernă, 252: Improvizația, până la un punct gestuală, … nu fixează doar respirația eului creator, ci închide într-un discurs coerent momentul total în care se produce emisia de semnale, întâiul principiu al unei astfel de opere devine actualismul său, pregnanța cu care se „îngheață” o secvență semnificativă dintr-un proces.
3. FILOZ. Curent de gândire prezent în diverse epoci care considera real tot ceea ce există în momentul actual, în curgerea prezentă a timpului, negând sau relativizând existența unor forme ideale, imuabile.
  • 1907 Unirea, nr., 6, 70: Actualismul lui Wundt, care zice că ce cunoaștem din suflet sunt numai acțiunile aceluia, dar despre existența sufletului, ca substanță, nu știm nimic – asemenea dă înapoi.
  • 1929 CRAINIC în Gândirea, nr. 1–2, 6: Autohtonismul, înțeles astfel, poate fi numit tot atât de justificat: tradiționalism, actualism.
  • 1945 Rev. Fundaț., nr. 3, 514: Acesta e sfârșitul dureros al actualismului gentilian, nutrit într-atâta cu exigențele și cu neliniștile noastre, pe care nu le respingem nici acuma.
  • ante 1960 M. FLORIAN, Recesivitatea, I, 177: Actualismul, deși recunoaște primatul schimbării, se lovește de rezistența experienței care nu verifică existența unui proces fără ceva ce se află în proces sau schimbare.
  • 1973 Studii, nr. 3, 414: În această accepție cuprinzătoare și elastică a vocabulei sunt apreciate drept „presenteiste” laolaltă, „actualismul” lui Giovanni Gentile și „imanentismul absolut” al lui B. Croce.
  • 1991 Contemp. (S.), nr. 34, 6: Actualismul lui Giovanni Gentile, teoria hazardului a lui Alfred Whitehead și Bertrand Russel, teoria relației a lui Natorp, pentru a nu menționa decât trei cazuri dintr-o ilustră tradiție, coincid într-un punct, care ar părea total străin fiecăreia luate în parte.

– Din fr. actualisme, germ. Aktualismus.

Referințe bibliografice:
1929/1930 Enc. Minerva; 1975 DEX; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. actual (delr.lingv.ro).

Încarcă...

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar