ACT s. n.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACT s. n.
I.
1. Document emis de o autoritate, prin care se atestă un fapt, o învoială, o obligație; înscris.
  • 1783 în Bul. Com. Istor., 74: Trimițându-se toate actumurile și scrisorile câte s-au lucrat de către scrisul Vel Auditoriat aice și cercetându-se toate cu amăruntul, s-au hotărât de cătră a noastră giudecătorie … într-acesta chip.
  • 1787 Rând. Jud., 227/18: Părțile trebue să să hotărască zioa a opta pentru înrotulație actelor.
  • 1807 Carte de pravilă, I, 297/17: Judecătoria cea mai înaltă trebue cu de-amăruntul să citiască recursu împreună cu acturi.
  • ante 1816 ȘINCAI, Hron., III, 16: Tot în anul 1619 s-au ținut seim în Ungaria, la Pojon, întru ale căruia acte acestea se cetesc: „Radul (X) Vodă cu ai săi, la cererea comitatului Pojonului să se mute airilea din orașul Modrei”.
  • 1818 Acte Bas., 70: Mazilul, după întoarcerea sa, înștiințează în scris pe giudecătorie de împliniri cu darea povestcii și înștiințare aceasta să trece în acturile giudicătoriei ținutului.
  • 1834 Uricariul, I, 387: Înfățoșindu-ni-să această anafora a clirosului bisericesc … am cetit cu mulțămitoare cunoștință cuprinderea ei; actul acesta aevea rostește sentimentele cu care s-au întovărășit suirea noastră pe scaunul domniei acestei țări.
  • 1835 FLORIAN, Ist. Țării Rum., I, 191/5: Călugării greci … ascunseră sau prăpădiră acturile sau înscrisurile acelor oameni evlavioși cari făcând milostenie vrură să o facă cum se cuvine.
  • 1845 BĂLCESCU, Scrieri, I, 111: În acest act se coprindea: că moldovenii, supuindu-se de bună voia lor Împărăției Otomane, voința sultanului e ca bisericele și religia lor să fie nevătămată; țara să se administreze după legile sale.
  • 1852 Cond. Pen., 33/15: Funcționarul care va comunica streinilor vreun act, a căruia publicitate va fi poprită, se va arestui la obbaht.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1882 EMINESCU, Pub., V, 202: Această canalie traduce actele și adresele autorităților, sfătuiește pe țăran, [î]l instigă, își dă aerul că ar fi având trecere în sferele politice, caută a trage pe sfoară pe cel necunoscător, i se plătesc bine serviciile de interpret, ia avansuri în procese pendente ș. a. m. d.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1898 OLLĂNESCU-ASCANIO, Teatrul rom., II, 106: Obșteasca Adunare … presenta Domnitorului – la finele sesiunii sale din 1840 – o anafora prin care îi propunea să se facă un proiect pentru clădirea Teatrului Național și să se subvenționeze de stat. Iată cuprinsul acestui act memorabil în istoria teatrului.
  • 1898 Enc. Rom., I.
  • 1907 ZAMFIRESCU, T. Scatiu, 200: Ca să se încredințeze o dată mai mult ca așa grăiau actele, voi să recitească copia contractului dotal.
  • 1915 PĂCALĂ, Monogr. Rășinariu, 42: Importanța actului stă cu deosebire în aceea că ne înfățișează vechiul hotar.
  • 1928 CAMIL PETRESCU, M. Popescu, 381: O cartonieră americană, elegantă, pentru acte.
  • 1932 REBREANU, Răscoala, I, 275: Își zicea că trebuie să hotărască cui vinde, să fixeze tot, încât în ziua când se va transcrie divorțul, să poată iscăli actul și să sfârșească orice contact cu țara.
  • 1948 STANCU, Desculț, 100: Săracii și-au vândut bogaților pământurile pe bucate … Actele le-a încheiat notarul Stănescu.
  • 1955 PREDA, Moromeții, I, 869: Numai că Moromete, în loc să se grăbească să facă acte pentru casă, începu să facă glume.
  • 1964 BĂNULESCU, Iarna, 168: Există între mine și Horațiu un act privind casa, care-mi aparține de mai bine de doi ani.
  • 1970 IVASIUC, Păsările, 105: Mâine începem să facem actele, în zece zile … suntem căsătoriți.
  • 1977 Scânteia, nr. 10, 942: Direcția Generală a Arhivelor Statului achiziționează documente referitoare la istoria patriei, însemnări, note, memorii, procese-verbale, ordine de zi, scrisori, dări de seamă, fotografii și alte genuri de acte.
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 19: În adâncul genții se aflau acte și chitanțe, contracte de-nchiriere, certificate de garanție, timbrate și ștampilate.
  • 1999 DANELIUC, Marilena, 50: Am mutat gentoiul cu acte din dreapta în stânga și m-am atârnat de bară.
  • ante 2005 MARINO, Libertate, 115: Limba greacă înlocuiește, în Europa, slavona în secolul al XVI-lea. Acte în română apar încă din perioada 1600–1602.
  • 2008 Even. Zilei, ap. CIOLAN, Misterele cuv., 71: Ambasadorul Ucrainei la București … a transmis Ministerului Afacerilor Externe … o copie a actului emis pe 11 august anul trecut, prin care guvernul de la Kiev revoca decizia de finalizare a canalului.
  • 2013 CIOLAN, Misterele cuv., 131: Pe la 1825, în mapa cu hârtii de valoare se țineau actele și biletele de bancă.

✧ (Cu determinări calificative sau introduse prin prep. „de”, care arată felul)
  • 1814 TEODOROVICI-NICA, Luarea Parisului, 16/7: Actele ceale de lăpădare ale împăratului Napoleon. [Subtitlu]
  • 1821 Acte Bas., 203: Actul de întăritură scris afară de hotarele Rossiei, asupra averii aflătoare în Rossia spre priimirea legiuitii puterii sale, după ci să va triimete în Rossia trebuie să să înfățoșeze în palata politicească sau giudecătoria ținutului.
  • 1826 Cond. Crim., 90/17: Cel ce va preface act domnesc sau judecătoresc … să va pedepsi.
  • 1832 ASACHI, Ist. Imper., I, 94/30: De multe ori se îmfățoșa înaintea lui ambasadorii de la împăratul Romii Friderih III și de la fiiul său Maximilian, numind pe dânsul de țar, iar în acturile diplomatice de împărat.
  • 1840 Cond. Comer., 10/8: Tovăroșiile anonime nu se pot înființa decât prin acturi publice.
  • 1844 Propășirea, 3152/15: Am cerut de la părinți să ne arăte actul ctitoricesc al fondatorului mănăstirei, dar sfinții era cam fără chef pentru neașteptata vizită a noastră.
  • 1858 BOLLIAC, Art. Polit., 145: Actele de închirieri, arenduiri n-au fost verificate până acum de nicio autoritate.
  • 1882 BREZOIANU, V. Inst., 14: Pe la 1392, se vede figurând în actele publice mitropolitul Antim – numit în secolii următori archimitropolit.
  • 1887 Cod. Comer. (1887), 77: Când actul constitutiv sau statutele societăței n-au determinat modul cum are să se facă lichidarea și diviziunea activului social, se vor observa regulile următoare: Dacă asociații nu se învoiesc pentru numirea lichidatorilor, ea se va face de judecată, după cererea administratorilor sau a celor interesați.
  • 1892 URECHIA, Ist. Rom., II, 215: Această perioadă din istoria Moldovei nu poartă numele de căimăcămie, ci de: „Divanul Knejiei Moldaviei”. Este titulatura ce se dă în toate actele publice.
  • 1918 C. GIURESCU, St. Ist., 396: Boierii pomeniți în acest document sunt persoane particulare care vin la domn ca să ceară acte de întărire spre a-și stăpâni nesupărați moșia moștenită, cumpărată ori dăruită.
  • 1926 BART, Peste ocean, 326: El și-a întocmit toate actele de călătorie și, când a ajuns la New York, taman la debarcare, doctorul care l-a inspectat l-a respins că e prea slab și bătrân.
  • 1958 St. Lb. Stil, 77: Limba folosită în actele oficiale emanate de la Constantinopol … era turca.
  • 1964 CĂLINESCU, Viața Eminescu, 39: Dacă lăsăm la o parte versiunile nașterii [lui Eminescu] la Dumbrăveni, Soleni, în mai, noiembrie sau 5 și 14 decembrie, ca fiind cu totul absurde, rămân două ipoteze …: 15 ianuarie 1850, conform actului oficial …, 20 decembrie 1849, după însemnările de familie.
  • 1990 NEDELCIU – BABEȚI – MIHĂIEȘ, Femeia, 27: A doua zi … urma să-i facă o vizită cineva din America. O ștevardeză sau așa ceva, cu care tușa era de multă vreme în legătură pentru actele de repatriere.
  • 1999 DANELIUC, Marilena, 72: Mă căzneam să-l înfund, cărându-i acasă acte contabile.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 116: Acuma însă trebuie întocmite degrabă actele succesorale, așa încât într-o lună, cel mult, pământul să fie întabulat pe fiecare din voi.

✧ Sint. JUR. (Calc după fr. acte dʼaccusation) Act de acuzare | (Din fr. acte dʼaccusation) Act de acuzație | Act de acuzațiune = a) document emis de un organ de urmărire penală, prin care se constată comiterea unei infracțiuni.
  • 1862 KOGĂLNICEANU, Orat., I2, 62: Însăși Camera din București a pus în judecată pe un ministeriu pentru ilegalitățile nu numai ce a comis el, dar și care a lăsat a se comite; această espresiune o iau textual din actul de acuzare al ministeriului Epureanu.
  • 1877 Timpul (Z.), nr. 156, 3: Sunt câteva zile de când o broșură circulă în capitală, conținând actul de acusațiune contra fraților Pavelescu, cari ar fi asasinat pe brutarul Sterie Nicolae.
  • 1886 Epoca, nr. 335, 1: Câțiva martori mincinoși recrutați prin pușcării și un act de acuzare oribil de mincinos și de infam și iacă-te la două degete de gura ocnei.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1898 Enc. Rom., I, 32: În Transilvania …, la anumite crime mai grave, procurorul are să redacteze actul de acusare.
  • 1908 Bul. Deciziunilor, 1 743: Prezidentul Curții cu Jurați a pus juraților, pe lângă chestiunea așa cum rezultă din actul de acuzațiune, și o chestiune subsidiară, aceea a omorului din nebăgare de seamă.
  • 1913 ZAMFIRESCU, Coresp., I, 16: Cel din urmă om din societate când este acuzat are drept să cunoască actul de acuzație.
  • 1936 Cod. Pen., (1936), 93: Comite delict de divulgare a actelor de procedură secretă … acela care … dă publicității, în orice mod, integral sau parțial, acte de acuzare sau alte acte de procedură în materie criminală sau corecțională.
  • 1949 CAMILAR, Negura, I, 347: Fără să se uite la acuzat prinse a ceti actul de acuzare.
  • 1959 BARBU, Șos. Nordului, I, 190: Lupu Marcel ascultase cu încordare cuvintele președintelui, ca și când ar fi vrut să memoreze actele de acuzare ale celorlalți.
  • 1972 CORNEA, Orig. Romant., 47: Actul de acuzare îi învinovățește pe împricinați că și-ar fi propus „o omorâre groaznică de boieri, ațâțând poporul”.
  • 1980 PREDA, Cel mai iubit, I, 809: În actul de acuzare se spune că furtul a avut loc pe data de șapte octombrie.
  • 1998BOIA, Jocul, 161: Mii de ofițeri polonezi, aflați în prizonierat sovietic, au fost executați în acest loc, iar vina a fost aruncată după război asupra naziștilor (și reținută în actul de acuzare de la Nürnberg).
  • ante 2005 MARINO, Libertate, 170: Actul de acuzație este complet: superstiția este în același timp antirațională, antisocială și antimorală.
  • 2017 Ministerul pub., 77: Procurorul poate în primul caz sau să decidă stingerea acțiunii penale sau să întocmească și să înainteze actul de acuzare.

b) Fig. expunere (orală) a faptelor de care e acuzat cineva sau ceva.
  • 1880 SLAVICI, Scrieri soc.-pol., 27: În cele din urmă el se adresează la împăratul cu o lungă plângere, în care desfășură toate păsurile românilor ortodocși, plângere care este un îndrăzneț și energic act de acuzare contra guvernului central.
  • 1917 IORGA, Mem., I, 27: Diamandy citește cu patos un lung act de acuzație, ca pentru Europa, a guvernului român.
  • 1949 Viața rom. (R. US), nr. 7–8, 51: Poemul „Junii corupți”, scris în 1866, tipărit în 1869, este un puternic act de acuzare împotriva blazaților.
  • 1952 Scânteia, nr. 2 386: Astfel de știri … constituie un puternic act de acuzare împotriva capitaliștilor.
  • 1964 Ist. Lit. Rom., I, 575: Cronicarul reia condeiul și își continuă cronica, ce urma să rămână ca un act de acuzare împotriva Cantacuzinilor, mai ales pentru omorârea lui Constantin vodă și a copiilor lui la Constantinopol, socotită ca urmare a uneltirilor acelor boieri.
  • 1971 Contemp. (S.), nr. 1 276, 5: Filmul este un act de acuzare a colonialismului.
  • 1983 HOBANA, SF, I, 56: Wells întocmește un adevărat act de acuzare împotriva antropomorfismului, pornind de la presupusa existență pe Marte a unor făpturi asemănătoare omului.

✧ Sint. JUR. (Din fr. acte constitutionnel) Act constituțional = document cu caracter normativ prin care se reglementează anumite raporturi sociale fundamentale.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1890 DISSESCU, C. Dr. Publ., 154: Principiele organisărei puterilor publice le găsim în Franța consemnate în actul constituțional din 1 Octombrie 1789.
  • 1962 DER, I, 23: În perioadele revoluționare, actele constituționale consfințesc transformările politice și social-economice înfăptuite.
  • 1979 Studii, nr. 8, 1 465: Actul constituțional de la 31 august 1944 nu a reprezentat decât o consfințire juridică a noii puteri instaurate prin insurecție.
  • 1984 Studii, nr. 2, 163: Teoretic, el trebuia așadar să beneficieze de toate drepturile și să se supună acelorași îndatoriri înscrise în actele constituționale.
  • 2007 Man. Ist. XII, 128: Noul act constituțional, introdus cu acordul Porții și Puterilor garante, a menținut principiul separației puterilor în stat, dar a prevăzut modificări esențiale în organizarea legislativului.

✧ Sint. JUR. (Din fr. acte authentique) Act autentic = document încheiat înaintea notarului sau a altei autorități.
  • 1864 în BUJOREANU, Col. Legiurile Rom., I, 84: Dreptul personal d-a alege, prin testament sau prin un act autentic, un tutore rudenie sau streină nu-l are decât cel din urmă dintre părinți.
  • 1883 Bul. Deciziunilor, XXII, 173: În presența unui act autentic care declară în modul cel mai formal că s-a[u] vândut drepturi litigioase pe preț hotărât, curtea se crede în drept de a primi alegațiunea părței de la care emană acel act.
  • 1891 Legi, regul. stare civilă, 88: Nu se poate accepta ca martori la facerea testamentului prin act autentic, nici personele în favoarea cărora se testează oricare ar fi ele, nici rudele lor până la al patrulea grad esclusiv, nici scriitorii notarului, care a primit testamentul.
  • 1906 D. ALEXANDRESCU, Expl. Dr. Civ. Rom., I, 167: Românul este, deci, prin forța lucrurilor silit să meargă la notar, care în Franța instrumentează actele autentice, dacă nu preferă să meargă la agentul nostru diplomatic de acolo.
  • 1929/1930 Enc. Minerva, 19: Actul autentic este acela făcut cu solemnitățile cerute de lege de către un funcționar public.
  • 1938 Arh. Som., nr. 24, 3: Orașul Bistrița are acum să redijeze „cesiuneaˮ și să-mi înmâneze actul autentic ca să-l pot trimite domnitoarei.
  • 1983 D. Dr. Proces., 225: Asemenea obligații se stabilesc în mod obișnuit ca urmare a promovării acțiunii în revendicare imobiliară, în temeiul ordonanței de adjudecare sau în situația în care vânzătorul s-a obligat prin act autentic să predea imobilul cumpărătorului.
  • 2009 MO, nr. 245, 18: Documentația cadastrală se va întocmi conform prevederilor art. 15 și nu va conține actul autentic de dezmembrare și certificatul fiscal.

✧ Sint. (Calc după fr. acte de mariage) Act de căsătorie | Înv. (Din fr. acte de mariage) Act de mariagiu = document eliberat de oficiul stării civile care atestă căsătoria a două persoane.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1877 MO, nr. 46, 1: Comuna urbană Focșani, din județul Putna, este autorisată a percepe următoarele taxe: … 52 [lei] de la un estract după un act de căsătorie, peste taxa esistentă de 1 leu și 48 bani.
  • 1898 Albina pop., nr. 26, 827: Actul de căsătorie cel mai vechi e acel ce se poate vedea în Museul Britanic (British Museum) din Londra.
  • 1906 D. ALEXANDRESCU, Expl. Dr. Civ. Rom., I, 678: Dacă presupunem că un act de căsătorie menționează numai numele unuia din soți, nu însă și acel al celuilalt, acest act nu dovedește căsătoria.
  • 1934 MIHĂESCU, Zilele, 291: Pentru cum se poartă domnișoara dumneavoastră cu mine se admite și divorț, domnule Vulpache, că ești magistrat și știi prea bine; dar să scap de urmările unei scrisori, care, orice oi zice dumneata, n-are să fie mai tare decât un act de căsătorie…
  • 1945 DEMETRIUS, Album, 157: Nicăieri … nu se afla un act de căsătorie.
  • 1968 PREDA, Intrusul, 1 038: Unde e actul de căsătorie, îl întreb, tu l-ai luat?
  • 1973 Ist. Lit. Rom., III, 452: Acesta adoptă pe Maria, încât actul de căsătorie al Dumnealui Porucicul Alexandru D. Macedonski vorbește de unirea sa cu Dumneaiei Maria sin Dumnealui Pitaru Dumitrache Pârâianu din orașul Craiova, în ziua de 12 februarie 1848.
  • 1987 O. DRIMBA, Ist. Cult., II, 291: Cadiul redacta actul de căsătorie – un contract prin care mirele se obliga să ofere tatălui miresei o anumită sumă de răscumpărare.
  • 2007 D. Dr. Civ. (2007), 656: [Numele] este consemnat ca atare în actul de căsătorie, pe baza declarației făcute de soți în fața ofițerului de stare civilă la încheierea căsătoriei.
  • 2016 Vânătorul și pescarul, nr. 37, 17: Imediat după ce m-am căsătorit cu Maria Paspaleva, în ianuarie 1969, am făcut o deplasare împreună la malul Mării Negre, eu cu delegație și pușca de cal[ibru] 20 a muzeului, ea cu pașaport și … act de căsătorie!

✧ Sint. JUR. (Din fr. acte de propriété) Act de proprietate = document juridic prin care se atestă că o persoană este proprietară a unui bun.
  • 1873 Telegraful (Buc.), nr. 524, 3: La cafeneaua Filacofsky în București s-a găsit un pachet cu hârtii, desigilat, cuprinzând mai multe acte de proprietate.
  • 1891 Legi, regul. stare civilă, 350: Spre a libera un act de proprietate asupra unui imobil în urma unei decisiuni judecătoresci, notarul sau judecătorul de ocol este dator prealabil să se încredințeze că decisiunea judecătorească pe temeiul cărei se cere act de proprietate a intrat deja în vigore legală.
  • 1938 CĂLINESCU, Enigma Otiliei, II, 193: Unde-s actele tale de proprietate, unde ai pus banii luați din vânzare, ce avere ai, ce datorii, toate astea nu le știu.
  • 1964 PANAITESCU, Obștea, 197: Tot oamenii buni hotărnici sunt cei ce au dat actul de proprietate, pe temeiul căruia se face apoi întărirea domnească.
  • 1973 DIMITRESCU, Contrib., 42: Probabil că aceiași traducători, dacă ar fi fost puși în situația să redacteze o scrisoare sau un act de proprietate, de exemplu, fără un „modelˮ în față, ar fi utilizat prepoziția pre la acuzativ.
  • 1987 O. DRIMBA, Ist. Cult., II, 279: Orice testament – și orice act de proprietate – trebuia să fie încheiat în prezența a doi martori.
  • 1994 D. Dr. Privat, 312: Organele de poliție și organele fiscale competente pretind să li se prezinte actul de proprietate al autovehiculului în formă autentică.
  • 2011 MO, nr. 577, 11: În situația în care din certificatul de înmatriculare/înregistrare și/sau cartea de identitate nu rezultă anul de fabricație, … se depune orice act de proprietate cu valoare juridică care poate atesta vechimea.

✧ Sint. JUR. (Din fr. acte juridique) Act juridic = document prin care se manifestă voința uneia sau a mai multe persoane în scopul creării, transmiterii sau stingerii de drepturi și obligații.
  • 1876 Columna, 500: Un act juridic din 1476. [Titlu]
  • 1889 G. TOCILESCU, C. procedură civ., II, 25: Calitatea este facultatea legală de a lucra în justiție și prin urmare este titlul cu care cineva figureză într-un act juridic sau într-un proces.
  • 1906 D. ALEXANDRESCU, Expl. Dr. Civ. Rom., I, 236: Bărbatul nu poate să delege unui terț dreptul de a autoriza pe femeie a face un act juridic supus autorității maritale.
  • 1930 HAMANGIU – NICOLAU, Dr. Roman, 371: Lumea se temea să încheie un act juridic cu minorul din pricina riscurilor la care se expunea.
  • 1959 Pr. Dr., 89: Actele juridice pe care le iau oamenii muncii care alcătuiesc aparatul de stat sunt obligatorii și sancționate, în caz de neîndeplinire, prin forța de constrângere a statului.
  • 1976 IORDAN, Mem., I, 212: O întrunire publică, organizată de intelectualii ieșeni progresiști cu scopul de a protesta contra unui act juridic condamnabil al guvernului spaniol, nu s-a putut desfășura din cauza studenților cuziști, susținuți, aproape direct, de poliția orașului.
  • 1982 GEORGESCU – SACHELARIE, Judecata, II, 30: Martorii prezenți la confecționarea unui act juridic erau singurii care într-un eventual proces puteau veni în instanță să declare asupra existenței și validității acestuia.
  • 1996 D. Dr. Afac., I, 35: Criteriul obiectiv de stabilire a comercialității unui act juridic a fost adoptat în dreptul francez, belgian, spaniol.
  • 2001 Lex. Fin. Bănci, I, 176: Avizarea se concretizează într-un act juridic numit aviz de admitere la finanțare (creditare), care creează drepturi și obligații pentru beneficiarul de investiții.
  • 2009 MO, nr. 46, 6: Deoarece nulitatea unui act juridic are ca efect repunerea părților în situația anterioară, nu se poate susține că norma juridică ce instituie sancțiunea nulității contravine dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție.
  • 2020 Banatica, 580: Conducătorul statului român era convins că prin acest act juridic poporul român nu era doar susținătorul unui naționalism artificial, de suprafață, ci identificase mirajul „regăsirii celui mai autentic trecut românesc”.

✧ Sint. JUR. (Calc după fr. acte de vente) Act de vânzare = document juridic prin care se atestă vânzarea unui lucru.
  • 1877 Timpul (Z.), nr. 116, 3: În același timp, consiliul va libera cumpărătorului, dimpreună cu actul de vânzare, și copiile de pe titlurile proprietății vândute.
  • 1884 Telegraful (Buc.), nr. 3 605, 1: Aceste documente sunt în număr de 17 bucăți, toate în limba slavonă, din care 16 hrisoave domnesci pe pergament, dintre anii 1400–1631 și un act de vânzare pe hârtie, din anul 1627.
  • 1890 DISSESCU, C. Dr. Publ., 410: Se citează chiar stricarea de către domnie a unui act de vânzare prin care cei mai mulți țărani din Vâlcea se vând pe ei.
  • 1909 D. ALEXANDRESCU, Expl. Dr. Civ. Rom., III1, 311: Posesorul, dând mandat cuiva spre a-i cumpăra un lucru, crede că mandatul a fost executat, pe când în realitate mandatarul l-a înșelat, producând un act de vânzare fals.
  • 1930 GALACTION, Roxana, 69: Iată aici, pe biurou, tot dosarul. Actul de vânzare e făcut, toate taxele sunt plătite.
  • 1943 VISSARION, Zapis-Împărat, 141: Apucă-te și scrie actul de vânzare, cum cere pravila.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, IV, 16: Părinte Coriolan, actul de vânzare o să-l iscălesc mâine.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 455: El, Silion, de pildă, va trebui să facă, față de un „terț”, un act de vânzare, nu de ipotecă.
  • 1982 GEORGESCU – SACHELARIE, Judecata, II, 166: Iscălirea din eroare a unui act de vânzare nu produce efecte.
  • 1990 Banatica, 371: Printre cumpărători îl găsim pe primarul comunei, ceea ce conferă o posibilă explicație faptului că actele de vânzare au fost aprobate oficial, deși hotărârea comisiei de ocol era ilegală.
  • 2010 PETOLESCU, Dacia, 230: Așa se intitulează unul din martorii care semnează un act de vânzare a unei sclave (pe o tăbliță cerată din anul 139).
  • 2015 An. Câmpina, nr. 6, 24: Pentru anul 1868 cunoaștem primar pe Gh. Bilașcu, care legalizează un act de vânzare lui D. Constantin.

✧ Sint. JUR. Act dotal = document care consemnează zestrea unei fete sau a unei femei căsătorite; foaie dotală.
  • 1878 MO, nr. 24, 573: [Tribunalul] dă actului dotal autenticitatea legală spre a-și avea efectele sale.
  • 1883 Bul. Deciziunilor, XXII, 1 036: Legiuitorul a admis că legalisarea foaei de zestre să poate face și mai târziu, destul să fie constatat că zestrea a fost constituită înainte de celebrarea căsătoriei și actul dotal depus în tribunal spre legalisare.
  • 1892 Cod. Civ. (1864) – Adn., 317: Legiuitorul nu declară fondul constituit dotă ca inalienabil, atunci când părțile, la constituirea dotei, au statuat prin actul dotal că imobilul se poate înstrăina când vor crede de cuviință.
  • 1952 EFTIMIU, O nuntă, 107: Oamenii când se însoară, primesc un act dotal.
  • 1957 BARBU, Groapa, 1 051: Socrul îi dădea o sumă rotundă, să poată să-și ridice prăvălie de zid și casele cu act dotal.
  • 2008 România liter. (S.), nr. 46, 10: Noi, viitori soți, fiind mulțumiți pe cuprinsul acestui act dotal, declarăm că-l acceptăm în toată cuprinderea sa.

✧ Sint. JUR., ADM. (Din fr. acte additionnel) Act adițional = document care consemnează înțelegerea încheiată între două sau mai multe state, instituții sau persoane cu privire la modificarea, completarea sau interpretarea unui acord sau a unui contract încheiat anterior sau la aceeași dată cu actul.
  • 1878 MO, nr. 63, 1 802: Cuvintele adăogate, la articolul „cerealeˮ, de „făine și făinoaseˮ nu este o favoare specială pentru Germania, căci deși făinele și făinoasele nu sunt scutite prin tariful A, din convențiunea cu Austro-Ungaria, sunt însă scutite de taxele de import prin actul adițional din acea convențiune.
  • 1890 DISSESCU, C. Dr. Publ., 274: Actul adițional la Convenție, din 7 August 1858, prevedea și un Senat sau Corp Ponderator.
  • 1893 G. TOCILESCU, C. Procedură civ., III, 29: Deacă formalitatea omisă poate fi suplinită printr-un act adițional posterior, atunci judecătorul va ordona facerea acestuia din urmă act.
  • 1932 Arh. Șt. Ref. Soc., nr. 1–4, 854: Prima convenție internațională care a voit să realizeze un regim juridic de protecție internațională pentru operele literare și artistice a fost Convenția de la Berna din 9 Septembrie 1886, convenție care a primit o revizuire prin actul adițional de la Paris din 1896.
  • 1967 M. D. Dipl., 16: Actul adițional poate purta diferite denumiri: protocol adițional, convenție adițională.
  • 1979 Studii, nr. 10, 1 895: Prin actul adițional al tratatului de la Adrianopol, erau prevăzute instrucțiuni ce aveau să constituie, de fapt, baza juridică a formării armatei naționale.
  • 1981 Lex. Fin.-Credit, I, 15: Actul adițional poate servi pentru adăugarea unor noi condiții celor prevăzute în actul inițial.
  • 1996 D. Dr. Afac., I, 33: Actul adițional produce efecte juridice numai dacă este semnat nemijlocit de către părțile contractului principal sau de către persoane valabil împuternicite.
  • 2001 Lex. Fin. Bănci, I 27: Actul adițional poate servi … la crearea de spații pentru formularea girului, la descrierea mărfurilor etc.
  • 2009 MO, nr. 283, 9: Părțile pot conveni să majoreze serviciile furnizate în baza acestui contract prin încheierea unui act adițional.

✧ Sint. JUR. (Calc după fr. acte dʼétat civil) Act de stare civilă | Act al stării civile = a) document care constată starea civilă a unei persoane.
  • 1890 DISSESCU, C. Dr. Publ., 270: De la Regulamentul Organic încoace, încep a se ține acte de stare civilă (tot de preoți), să se stabilească și amelioreze comunicațiunile, să se veghieze la siguranța publică.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1896 Epoca, nr. 228, 3: Aserțiunea lor părea adevărată, deoarece se constata moartea printr-un act al stării civile, printr-un act al medicului care constatase moartea.
  • 1908 Bul. Deciziunilor, XLVI2, 1 648: Instanța de fond nu putea pretinde intimatei să dovedească starea sa civilă decât potrivit principiilor de drept în vigoare în momentul când actul de stare civilă s-a format.
  • 1915 D. ALEXANDRESCU, Expl. Dr. Civ. Rom., XI, 425: Aceste elemente constituesc așa zicând actul de stare civilă al vasului, care, împreună cu actul de naționalitate, îl întovărășesc peste tot locul.
  • 1923 Gândirea (R.), nr. 3–4, 72: Era sigur acum că dedesubt nu se ascundea decât o „începătoare”; dar atât de îngrijit mascată, încât, de trei ori pe lună, eticheta era lipită altui nume, autentic, cu act de stare civilă în regulă.
  • 1930 HAMANGIU – NICOLAU, Dr. Roman, I, 181: La Romani n-au existat acte de stare civilă.
  • 1948 Const. (1948), 3 381: Sunt valabile numai actele de stare civilă încheiate de organele Statului.
  • 1972 Viața rom. (R. US), nr. 5, 45: Trebuie să existe totuși un act de stare civilă, care a consemnat această căsătorie.
  • 1986 Studii, nr. 9, 924: Aparatul conceptual înnoit și marcat de structuralism de la „Annales” ca și câmpul cronologic lărgit, îmbogățirea și diversificarea ariei de explorat au impus lunga durată, de exemplu în seriile de documente fiscale, vechi acte de stare civilă și fluctuația prețului la grâu.
  • 2011 MO, nr. 151, 15: Ofițerul de stare civilă delegat întocmește actul de stare civilă și eliberează certificatul corespunzător persoanei îndreptățite.

b) Fig.
  • 1915 GALACTION, Pub., I, 192: Așa se face că acești scriitori n-au acte de stare civilă literară!
  • 1982 Viața rom. (R. US), nr. 10, 68: Foarte atractivul volum Aer cu diamante … ni se înfățișează drept un act de stare civilă a unui nou val liric românesc.

✧ Sint. JUR. (Din fr. acte de disposition) Act de dispoziție = document prin care un bun este scos parțial sau integral dintr-un patrimoniu.
  • 1897 Bul. Deciziunilor, XXXVI1, 78: Nici d. G. Anghelescu, advocat, n-a avut un mandat special, dupe cum prescrie art. 1.536 din codul civil, pentru exercitarea urmărirei, care este un act de dispoziție, nu de simplă administrație.
  • 1917 D. ALEXANDRESCU, Pr. Dr., III, 397: Confirmarea poate avea loc prin mandatar, însă ea fiind un act de dispoziție, mandatul trebuie să fie special.
  • 1949 Legisl. Ec. Plan., 66: Nicio unitate sanitară nu va putea înstrăina … instalațiile sau mobilierul său, sub orice titlu ar fi deținute, fără autorizația Ministerului Sănătății, orice înstrăinare sau alt act de dispoziție fiind nule de drept.
  • 1979 Studii, nr. 6, 1 047: În nota verbală din 19 mai 1940 transmisă Ministerului de Externe, guvernul german făcea cunoscut că „se opune oricărui act de dispoziție făcut asupra depozitului de aur polonez de la B.N.R. fără consimțământul său”.
  • 1982 GEORGESCU – SACHELARIE, Judecata, 119: În măsura în care egumenul nu poate face un act de dispoziție ca acela de a sta în proces fără a avea la bază o decizie a soborului de călugări, el apare mai mult ca un reprezentant al soborului, adevăratul organ de conducere.
  • 2012 Banatica, 336: Comisia Interimară a decis, în principiu, întocmirea formelor necesare pentru aprobarea prealabilă a acestui act de dispoziție printr-un jurnal al Consiliului de Miniștri.

✧ Sint. (Din fr. acte administratif) Act administrativ | (Din fr. acte dʼadministration) Act de administrație | Înv. Act de administrațiune = document oficial emis de un organ al administrației de stat.
  • 1898 Cod. Pen. (1864) – Adn., 32: Totuși, în actuala stare a legilor nu se poate crea un drept de recurs la Curtea de Casațiune, această Curte neavând dreptul și competința de a anula orice act administrativ nul sau abusiv.
  • 1898 Enc. Rom., I.
  • 1917 D. ALEXANDRESCU, Pr. Dr., III, 94: Un act de administrație pe care girantul l-ar putea face pentru proprietar ar fi închirierea sau arendarea imobilelor acestuia din urmă.
  • 1940 ARGETOIANU, Îns., VIII, 198: Maniu a fost ras – pe motivul că decizia Președintelui Senatului nu poate fi asimilată cu un act administrativ și că, prin urmare, nu e susceptibilă de anulare pe cale de contencios administrativ.
  • 1959 Pr. Dr., 104: Actul administrativ este forma juridică pe care o îmbracă activitatea executivă și de dispoziție, realizată de organele administrative pe baza și în vederea aplicării legilor.
  • 1962 DER, I, 23: Actul administrativ este forma juridică principală în care organele administrației de stat își realizează activitatea lor.
  • 1983 D. Dr. Proces., 69: Litigiile de competența acestui organ jurisdicțional sunt cele izvorâte din nerespectarea obligațiilor legale sau contractuale ori a obligațiilor născute din acte administrative de planificare, precum și orice alte litigii patrimoniale.
  • 1991 Const. (1991), 21: Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.
  • 1995 MO, nr. 135, 3: În mod corespunzător, hotărârea, ca act administrativ, poate fi atacată în fața instanței de judecată.
  • 2010 MO, nr. 415, 6: Curtea constată faptul că prevederile constituționale referitoare la dreptul de petiționare nu au incidență în cauză, întrucât textele legale criticate reglementează procedura de contestare în fața instanței judecătorești a unui act administrativ.
  • 2017 Ministerul pub., 166: Modul în care s-a redactat acest act normativ dădea posibilitatea ca oricine să fie eliminat și, mai mult, nu putea fi atacat în niciun fel actul administrativ.

✧ Sint. JUR. (Din fr. acte normatif) Act normativ = document prin care se stabilesc dispoziții generale obligatorii.
  • 1953 BO, nr. 10, 98: Infracțiuni prevăzute în acte normative și sancționate potrivit Decretului nr. 183/1949. [Titlu]
  • 1959 Pr. Dr., 99: Fiecare organ administrativ are stabilită structura sa printr-un act normativ care precizează atribuțiile lui și ale unităților subordonate.
  • 1978 România lib. (Z.), nr. 10 338, 1: Importante acte normative au fost adoptate în vederea perfecționării organizării politice a societății.
  • 1989 Studii, nr. 8, 804: Pot fi menționate … asigurarea supremației legii față de celelalte acte normative, extinderea dreptului de inițiativă legislativă.
  • 1991 Const. (1991), 33: Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații.
  • 1998 CIUBOTARU, Catolicii, I, 23: Acest act normativ a avut, în chip paradoxal, și o latură pozitivă.
  • 2006 Man. Educ. Antrepren. X, 88: Sancțiunea aplicată în acest caz este amendă contravențională, care îl obligă pe întreprinzătorul contravenient la plata unei sume de bani, în limitele stabilite printr-un act normativ.
  • 2017 Ministerul pub., 186: După anul 1989 s-a adoptat un alt act normativ care a reglementat organizarea parchetelor militare pe lângă instanțele militare.

✧ Sint. (Calc după fr. acte de naissance) Act de naștere a) v. naștere.
b) Fig. Moment al apariției, al întemeierii, al manifestării a ceva.
  • 1960 Scânteia, nr. 3 340: Grija oamenilor muncii pentru folosirea din plin a fiecărei mașini … este caracteristică multora din inițiativele al căror act de naștere poartă pecetea întrecerii în cinstea Congresului.
  • 1970 N. MANOLESCU, C. Maiorescu, 90: Cu timpul „Junimea” avea să-și descopere … și celelalte principii de existență …, dar actul de naștere rămâne acest ceremonial oratoric.
  • 1977 România lib. (Z.), nr. 10 301, 4: S-au semnat noi acte de naștere pentru flota românească.
  • 1980 România liter. (S.), nr. 5, 7: Basmul a fost interpretat ca însuși actul de naștere al poporului nostru, prin mitul dragostei lui Traian pentru fiica lui Decebal, Dochia.
  • 1999 DJUVARA, Ist. Rom., 57: Basarab ar fi fost ajutat de tătari … și în vestita bătălie zisă de la „Posada” (noiembrie 1330) împotriva ungurilor – despre care vom mai vorbi, căci e considerată „actul de naștere” al Țării Românești ca unitate autonomă în cadrul Europei feudale.
  • 2003 NEDELCOVICI, Un tigru, 64: După ce au discutat îndelung, s-a votat aprobarea viitoarei scheme a Securității, actul de naștere a poliției politice din România.
  • 2013 CIOLAN, Misterele cuv., 138: Actul de naștere al adictologiei (studiul și tratamentul adicțiilor, adică al dependențelor fiziologice sau psihologice) poartă data de 20 octombrie 1999.

✧ Sint. Act de danie v. danie.
✧ Sint. Act de deces v. deces.
✧ Sint. Act de notariat v. notariat.
✧ Sint. Act de pauperitate v. pauperitate.
✧ Sint. MED. Act medico-legal v. medico-legal.
✧ Loc. adv. Cu acte în regulă | Rar Cu act în regulă | Rar Prin acte în regulă = a) în mod legal.
  • 1865 BUJOREANU, Col. Legiurile Rom., I, 1 443: Asupra cheltuelilor de material, depositarul general este deator ca la începutul fiecăreea luni să presinte compt Ministerului, cerând cu acte în regulă autorisarea cheltuelilor și emiterea mandatelor după reguli.
  • 1887 Cod. Comer. (1887) – Adn., 108: Când dreptul său de proprietate și posesiune asupra vasului este recunoscut prin acte în regulă, chiar înainte de această transcripțiune, este în drept de a reclama despăgubirea.
  • 1909 D. ALEXANDRESCU, Expl. Dr. Civ. Rom., III1, 253: Orice vânzare anterioară trebuie să fie constatată prin acte în regulă, cu dată certă.
  • 1935 SADOVEANU, Paștile, 82: Proprietatea asta mi-a fost încredințată mie cu act în regulă.
  • 1947 CIPRIAN, Un lup, 269: Toți martorii acuzării, afară de chelner și de prăpădita asta, să fie aduși la cabinetul meu și, după terminarea ședinței, cu actele în regulă, să fie înaintați Parchetului.
  • 1951 Viața rom. (R. US), nr. 10, 223: Pământul îl târguise cu acte în regulă de la un consătean al său, nevoiaș și cinstit ca și dânsul.
  • 1963 LĂNCRĂNJAN, Cordovanii, II, 76: Astă-vară, de-o pildă, s-o îmbrăcat în uniformă de ofițer și-o scos dintr-un depozit trei mitraliere, cu acte-n regulă!
  • 1980 PREDA, Cel mai iubit, I, 909: Mai auzisem de astfel de cazuri, te arestau, îți goleau casa și transportau totul într-a lor și apoi se instalau ei cu acte în regulă.
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 283: Cei mai buni erau infiltrați, cu identitate falsă și acte-n regulă, în puncte strategice din cele mai diverse domenii, și trăiau acolo.
  • 2008 Colectivizarea, 164: După anii ’50, după război, apăreau semne că se apropie transformarea proprietății moștenite cu acte în regulă, … că se va trece la o formă de proprietate socialistă, când se vor înființa întovărășirile.

b) Fig.
  • 1978 PASCADI, Arta, 207: În genere, granița dintre artistic și estetic a început să fie trecută tot mai des, chiar dacă nu cu acte în regulă, dar practica socială ne poate rezerva nu puține surprize în acest tărâm.
  • 1983 N. MANOLESCU, Arca lui Noe, III, 132: Acești romancieri sunt atenți să-și garanteze proprietățile imaginare prin acte în regulă.
  • 2002 România liter. (S.), nr. 4, 4: „Balcanic”, adică cârcotaș, superficial, indolent, îndrăzneț, puțin „sucit”, palavragiu, șmecher și capabil de a reduce la formule ironice, burlești, Vasile B. este urmașul cu acte în regulă al lui Mitică de acum un secol.
  • 2011 Apostrof, nr. 8, 11: În 1994 aici am ajuns membru „cu acte în regulăˮ al Uniunii Scriitorilor.

2. (La pl.) Ansamblu de documente și decizii emise de către o instituție.
  • 1850 LAURIAN, în B. Contemp., I, 161: Oare românii n-au drept de a cere și ei, ca după ce nu s-au făcut nimica pentru dânșii, încai atâta să se facă: o soțietate de literați români carii să formeze și o terminologie juridică și o literatură juridică, și supt a cărora inspecțiune să se publice legile și actele guvernului.
  • 1863 ALECSANDRI, Zgârcitul, 604: Întrând în Cameră, să facem o implacabilă opozițiune la toate actele guvernului!
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I, 13: Actele Senatului.
  • 1877 Timpul (Z.), nr. 56, 1: Românul se face a vedea pretutindeni contraziceri în actele Senatului și-l întreabă mereu despre „logica” actelor sale.
  • 1885 CARAGIALE, Pub., 310: Însuși C.A. Rosetti încetase d-a face parte din acel partid de când începuse a dezaproba actele guvernului.
  • 1894 STERE, Pub., 365: Noi trebuie să stăm de strajă intereselor muncitorimei, noi vom critica și ataca toate actele guvernului, oricare va fi el, dacă ele vor jigni întrucâtva acele interese.
  • 1907 Unirea, nr. 3, 47: O dietă la Sighișoara nu s-a ținut în 16 ianuarie, ci în 12 ianuarie 1680. În actele ei nu se face nicio amintire despre publicarea diplomei din 24 Octomvrie 1679.
  • 1927 IBRĂILEANU, Opinii, II, 270: Dar presa? Rolul acesteia e să informeze marele public, poporul, cum se zice, despre actele guvernului.
  • 1932 C. BACALBAȘA, Buc., IV, 89: [Ion Deșliu] a fost numai un opozant de modă veche, un opozant sistematic care combatea toate actele guvernului, toate proiectele de legi, tot ce venea de la adversar.
  • 1945 BOGZA, Cartea Oltului, 361: Acesta e un nume pentru actele de la Primărie.
  • 1959 VIANU, St. Lit. Univ., II, 16: Când Napoleon cade, Beyle semnează împreună cu toți membrii Consiliului de Stat o adeziune față de actele Senatului și ale Guvernului provizoriu, care hotărâse restaurarea Bourbonilor.
  • 1965 Const. (1965), 24: Comitetul Executiv al Consiliului Popular și Biroul Executiv al Consiliului Popular … aduc la îndeplinire legile, decretele, precum și hotărârile Consiliului de Miniștri și celelalte acte ale organelor superioare.
  • 1978 Studii, nr. 5, 779: Ministerul de Interne difuza, de asemenea, în mediul rural proclamațiile și actele guvernului.
  • 1990 Banatica, 390: În actele Comisiei județene pentru reformă agrară Caraș-Severin sunt consemnate asemenea cazuri.
  • 2009 MO, nr. 145, 7: [Secretariatul General al Guvernului] asigură reprezentarea Guvernului și a primului-ministru în fața instanțelor judecătorești, împreună cu ministerele care au obligația de a pune în executare actele Guvernului și deciziile primului-ministru.
  • 2017 Ministerul pub., 94: Tribunalul nu poate să cenzureze actele Ministerului public.

3. Înv., rar Articol de lege.
  • 1892 URECHIA, Ist. Rom., II, 503: Pe lângă disposițiunile relative la cișmelele din Bucuresci și publicate la pag. 511 et seq. mai aducem aci următorul act din Cod.
  • 1895 URECHIA, Ist. Rom., VII, 130: Acesta e ultimul act din cod.

4. (Mai ales la pl.) Document cu care se legitimează cineva.
  • 1897 Bul. Deciziunilor, XXXVI1, 308: Considerând, în adevăr, că, dupe legea autentificărei actelor, judecătorul care dă autentificarea e dator, mai înainte de toate, să se convingă prin orice mijloace de identitatea părților, că această identitate o poate stabili prin acte, prin martori sau prin o cunoscință a sa personală … Pentru aceste motive: Respinge.
  • 1932 DAMIAN, Celula, 38: Ușa vagonului este bine zăvorâtă și supravegheată de un „Șef”, care are în păstrare cheile și actele oamenilor, și de un gardian-ajutor.
  • 1940 CIPRIAN, Capul, 103: Actele dumneavoastră!
  • 1945 DEMETRIUS, Album, 87: Dacă i se cereau lui acte și era bănuit că își ascunde identitatea?
  • 1954 TUDORAN, Toate pânzele sus, 296: Cuibul lor adevărat e la Alexandria. Acolo fiecare are acte și e socotit om cinstit, unii marinari, alții negustori.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 389: Vru să știe ce părere și-au făcut de el viitoarele lui rude și mai ales dacă Ana și-a adus actele în vederea căsătoriei.
  • 1970 IVASIUC, Păsările, 117: Toată lumea îi spunea tovarășa Victorița, numai la ședințe și în acte era Victoria Popa.
  • 1985 România liter. (S.), nr. 20, 1: La parter subofițerul mi-a luat actele.
  • 1992 GROȘAN, La porțile Orientului, 229: Actele, ceru el. Georgios i le înmână.
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 297: Circarii îi cerură să se legitimeze, iar el constată că nu are asupra lui niciun act.
  • 2009 România liter. (S.), nr. 1, 11: Țiganii n-aveau acte, nu figurau în evidențe și nu puteau fi convocați.

✧ Sint. (Din fr. actes d’identité) Act de identitate v. act (4).
  • 1897 Bul. Deciziunilor, XXXVI1, 308: Vorbind de actele de identitate și de funcționarul care trebuie să le libereze, se exprimă la singular, ceea ce n-ar fi făcut dacă ar fi înțeles că actele trebuiau să fie semnate de primar și de notar împreună.
  • 1928 MINULESCU, Teatru, 303: Treaba lui cum își prezintă eroii. Nu-i cere nimeni acte de identitate.
  • 1967 VULPESCU, Proză, 93: Ei, unde-i actul de identitate? – A, vă gândiți, desigur, la pasport! Iată-l!
  • 1971 ELIADE, Noaptea de Sânziene, II, 176: Nu aveam niciun act de identitate la mine.
  • 1986 România lib. (Z.), nr. 12 858: Actele de identitate ale cetățenilor vest-germanici vor fi informatizate.
  • <1990–1992> CONSTANTE, Evad. Imposibilă, 138: Poliția îl trece clandestin peste graniță, ca să scape de el. Altă țară, o nouă arestare, o nouă frontieră. Fără acte de identitate, nicio posibilitate de trai.
  • 2011 MO, nr. 714, 15: Elevii care nu posedă acte de identitate vor fi înscriși pe baza unei declarații completate de părinte/tutore legal instituit.

5. (La pl., de obicei articulat) Volum de comunicări prezentate la congrese și reuniuni științifice. V. acta.
  • 1907 Unirea, nr. 17, 154: În urma multor dovezi și explicări stenografate de colegul meu W. și tipărite apoi în actele congresului, a concludat Dl Branco astfel: „Cine au fost strămoșii omului? Paleontologia nu ne spune nimica în privința aceasta. Ea nu cunoaște niciun fel de strămoși ai omului.ˮ
  • 1959 Studii, nr. 3, 265: R. Guilland e un bun cunoscător al istoriei bizantine din sec. XIV și regretăm că în actele congresului nu apare decât un rezumat al comunicării. [Notă de subsol]
  • 1967 Romanoslavica, 328: Comunicările prezentate la Congresul de la Sofia vor apărea în Actele Congresului.
  • 1979 IORDAN, Mem., III, 182: Actele Congresului ținut la București au apărut relativ repede, în orice caz mult mai repede decât ale altor reuniuni similare, în două volume masive.
  • 1983 Studii, nr. 7, 745: Sub titlul Objets et méthodes de l’histoire de la culture CNRS (Centrul Național al Cercetării Științifice) și Akademiai Kiadó (Editura Academiei) au publicat în colaborare și sub îngrijirea lui Jacques le Goff și Béla Kópeczi actele colocviului franco-maghiar de la Tihany din 10–14 octombrie 1977.
  • 1995 MARINO, Pentru Europa, 65: S-a publicat în actele colocviului de la Roma … un studiu, convingător, pe texte.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, II, 241: Fostul lui dascăl îl informa despre obținerea brevetului de invenție și despre publicarea articolului lor comun în „Actele Academiei Tehnice”.

II.
1. Manifestare a activității umane; acțiune (2), fapt.
  • 1836 Doc. Viața cotid., 57: Pun în vedere-i din parte-mi … aceste ale mele acturi aruncate în cea mai întunecată negură a nebăgării în seamă.
  • 1837 SĂULESCU, Hronol., II, 32/28: Prin aseminea acturi Ighemonia Greciei se-nsuși persoanei domnitoriului Macedoniei.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 15/19: Act, lucrare, faptă.
  • 1848 BREZOIANU, Învățătorul, 17/16: Urmam cu o sinceră dragoste actele cultului la care se îndeletnicea preotul.
  • 1857 ARISTIA, Parallela, XXII2/24: Chiar și istoriele carii se mărginesc a descrie nașterea progresului și actele unui mare popor … pretind o întindere de spirit.
  • 1861 ALECSANDRI, Clevetici, 59: Vreu mai întâi consacrarea aptului de la 5 și 24 ghenar, ca unul ce este făcut de mine și numai de mine.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1891 MAIORESCU, Discursuri, IV, 329: Că [Partidul Liberal] a făcut lucruri foarte importante, este de netăgăduit, și ar fi o mare nefericire pentru țara aceasta, când lucrurile importante ar fi apanagiul unui singur partid și n-ar fi toți bărbați însemnați – fie dintr-un partid, fie din altul – capabili de a face acte însemnate, fericite pentru țara întreagă!
  • 1906 BASSARABESCU, Pe drezină, 161: Duminică … va trebui să săvârșească unul din actele cele mai primejdioase din viață: să meargă cu trenul.
  • 1922 Transilvania, nr. 4, 268: Cu toate că în actele noastre se întâlnește pretutindenea influența caracterului și voinței noastre, nu e mai puțin adevărat însă că voința noastră depinde în parte și de condițiunile exterioare ca: întâmplări, voința altora etc.
  • 1930 ELIADE, Isabel, 48: Aceasta nu înseamnă însă că actele și păcatele mele s-au schimbat întru totul.
  • 1937 BRĂESCU, Amint., 84: Am năvălit … înfierbântați de grozăvia actului ce săvârșeam.
  • 1945 OȚETEA, T. Vladimirescu, 11: Pentru serdarul Ioniță Dârzeanu care a notat, cu o meticulozitate de contabil, actele mișcării din 1821, Tudor n-a avut decât soarta pe care a meritat-o.
  • 1953 BOGZA, Pag. Cont., 297: Într-una din sălile Palatului de Iarnă îl vedem pe întemeietorul Petrogradului, așa cum arăta atunci când actele și făptura lui uimeau toată Europa.
  • ante 1961 BLAGA, Gândirea rom., 32: Actul Unirii rămâne un act important în istoria românilor din Transilvania.
  • 1970 IVASIUC, Păsările, 141: De ce o face, care este motivația actelor sale?
  • 1981 RUSSU, Etnogen., 178: Prin actul supremei deznădejdi, curmându-și firul zilelor cu paloșul înainte de a fi capturat, fanaticul rege erou și martir al dacilor după ce și-a pierdut țara, poporul și comorile, a putut salva (în fața puhoiului roman) o singură comoară: libertatea.
  • 1991 Viața medic., nr. 55, 1: Gravitatea unui astfel de act se înțelege de la sine și explică de ce euthanasia nu a fost legalizată până acum, în nicio țară din lume, inclusiv în Olanda, unde acest concept s-a bucurat de o atmosferă favorabilă printre medici și în presă.
  • 1998 CIUBOTARU, Catolicii, I, 15: Riturile și actele cu implicații magice, pe care unii dintre oamenii satelor continuă să le înfăptuiască, în virtutea tradiției, vin să întregească moștenirea lăsată de înaintași.
  • 2013 CIOLAN, Misterele cuv., 214: Nici „semnătura electronică”, nici „semnătura digitală” … nu sunt acte ale persoanei umane reale, autonome, ci artefacte, creații ale persoanei create, ideații de grad secund, menite lumii paralele, virtuale.

✧ (Cu determinări calificative, în genitiv sau cu prep. „de”, care arată felul)
  • 1852 PÂCLEANU, Ierusalimul, I, XIX/25: Acest act de asprime schimbă cu totul un spirit bolnav.
  • 1856 în B. Contemp., I, 405: Îndemnat de ministrul meu, și mai mult ca să las un apt de protest în contra urmărei nelegali, am dat suplică la împăratul, cerând o investigare riguroasă și judecată după lege.
  • 1856 BOLINTINEANU, Călăt., 222: Iată ce știm asupra actelor de cuvioșie ce fac pelerinii în cetatea lor sântă.
  • 1876 MAIORESCU, Man. Log., 168: Câte anume acte de conștiință se pot cuprinde în acest cerc strâmt, este greu de constatat.
  • 1879 CONTA, Metafiz., 381: Actele de autoritate și legile … sunt scoase de sub autoritatea zeilor.
  • 1882 Columna, nr. 3, 136: Aflăm personificate chiar și anumite acte ceremoniale, precum vedem în Cântul Fraților Arvali.
  • 1888 Lit. Antimonarh., 131: Era firesc ca un principe străin, adus în capul țării nu printr-o mișcare națională, ci printr-un act de surprindere, ca plebiscitul din 1866, să întâmpine greutăți mari și mulți adversari.
  • 1895 URECHIA, Ist. Rom., VII, 13: Oteteleșianu și-a cunoscut greșala și … promite a nu mai comite acte de nesupunere. [Notă de subsol]
  • 1915 PĂCALĂ, Monogr. Rășinariu, 51: Acordul încheiat la 1631 … nu avu darul să facă să înceteze actele de samavolnicie ale funcționarilor orășenești.
  • 1926 ARDELEANU, Diplomatul, 256: Ca o răsplătire pentru actele politice, inexistente de fapt, sunt decorat atât de guvernul rus, cât și de cel român.
  • 1930 RALEA, Estet. Teor., I, 225: În actele cele mai bestiale, el [Ibrăileanu] întrezărește acea nevoie de justificare și scuză care formează esența oricărui idealism.
  • 1934 ZARIFOPOL, Arta liter., II, 367: Orice act de cultură este determinat local.
  • <1945–1946> BLAGA, Hronicul, 143: Cornelia săvârșise un act imprudent, de pe urma căruia aveau să ni se tragă multe ponoase.
  • 1957 Viața rom. (R. US), nr. 6, 8: Romanul este în orice caz o operă de știință sau, cu un termen mai potrivit pentru câmpul artei, un act de cunoaștere.
  • 1967 PANAITESCU, Intr. Ist. Cult., 49: Istoricii mai noi … consideră romanizarea ca un act cultural.
  • 1970 BLANDIANA, Calitatea, 53: Numai alăturate actelor omenești, dezastrele naturale se încarcă de sensuri chinuitoare.
  • 1978 PALEOLOGU, Treptele, 13: În loc să fie simulată, cum vedem la unii …, la Sadoveanu erudiția e disimulată, încorporată formativ în actul de creație.
  • 1985 BERNEA, Cadre gândirii pop., 42: Hotarul, loc limită, este socotit în genere și o bună condiție a unor acte rituale cu caracter magic.
  • 1990 E. VASILIU, Introducere, 132: Nu este intenția noastră aceea de a stabili o listă (fie ea chiar și incompletă) a factorilor care pot determina o toleranță mai mare (sau mai mică) a actului de acceptare.
  • 2000 Term. Magică, 5: Actantul încearcă, prin actul magic, să țină sub control diversele aspecte ale unei realități în continuă schimbare.
  • 2007 Dilema veche, ap. CIOLAN, Misterele cuv., 123: Pentru cumpărătorul occidental, a alege produsul marcat cu sigla comerțului echitabil este un act de responsabilitate socială.
  • 2013 CIOLAN, Misterele cuv., 229: Toate actele de piraterie sunt condamnabile, dar numai câteva sunt condamnate.

✧ Sint. (Calc după fr. acte de justice) Act de dreptate | (Din fr. acte de justice) Act de justiție = recunoaștere a meritelor și drepturilor unei persoane nedreptățite.
  • 1848 HELIADE-RĂDULESCU, Scris. Acte, 142: Sper că nu vei primi a te despăgubi de acești bani fără a împlini acest act de dreptate ce mi se cuvine, mai vârtos când știi câte s-au zis nedrept despre mine.
  • 1874 ALECSANDRI, Coresp., III, 144: Orice veți decide în favoarea lui Millo va fi un act de dreptate, și cât pentru mine, voi fi mulțumit de-a videa că știți nu numai a recunoaște merite, dar și a le recompensa.
  • 1877 MO, nr. 22, 695: De aceea zic să amânați cestiunea la finele votărei budgetului ministerului cultelor, și până atunci D. ministru al cultelor și instrucțiunei publice va putea să culeagă lămuririle cuvenite, pentru ca să votăm aproximativ o cifră ca să facem un act de justiție profesorilor cari au dreptul la gradațiune.
  • 1890 SLAVICI, Scrieri pedag., I, 64: Nici părinții, nici școlarii, nici chiar mulți dintre învățători nu-și dau seama că nota e un act de dreptate și totodată un mijloc pentru cultivarea simțimântului de dreptate.
  • 1903 CHENDI, Foiletoane, 32: A vorbi despre activitatea principalului reprezentant al folcloristicei române înseamnă un act de dreptate și de recunoștință pentru o muncă îndelungată și pricepută.
  • 1907 Unirea, nr. 27, 246: Caesarul îndeplinește un act de justiție, când îi aruncă pradă fiarelor.
  • 1915 D. ALEXANDRESCU, Expl. Dr. Civ. Rom., XI, 465: Executarea unei pedepse, după un lung șir de ani, are în ochii conștiinței publice mai mult aparența unui act riguros, decât a unui act de dreptate.
  • 1926 CONSTANTINESCU, Scrieri, I, 37: Acest capitol este și un act de dreptate care i se face scriitorului.
  • 1942 Cod. Gen. Rom., XXX1, 17: Se face astfel un act de dreptate românilor care s-au înrolat sau se vor înrola sincer în bătălia românizării, disprețuind manopera diabolică a celor ce credeau că-i vor descuraja prin salariile de mizerie acordate.
  • 1954 Studii, nr. 3, 83: Legea circulației bunurilor agricole anula vânzările de terenuri făcute sub imperiul foametei, făcând astfel un mare act de dreptate.
  • 1964 Viața rom. (R. US), nr. 6, 178: Editarea operei lui [Andrei Mureșianu], la multe decenii de la tipărirea ediției precedente, reprezintă un act de dreptate față de poet și de datorie față de cititori.
  • 1973 Ist. Lit. Rom., III, 732: Încă o dată, domnul învinge slăbiciunile și neputințele omului, ridicându-se din pat, și, de data aceasta, ucigându-i cu mâna lui pe trădători. Era ultimul act de dreptate pe care-l înfăptuia, spre a-și consolida voința și testamentul său politic.
  • 1979 Studii, nr. 9, 1 680: Împroprietărirea țăranilor – un act de justiție socială – nu ar fi asigurat atunci egalitatea și echitatea socială dorită este un fapt pe care astăzi îl știm.
  • 1983 D. Dr. Proces., 143: Competența instanțelor judecătorești reprezintă o instituție procesuală de o importanță cardinală pentru înfăptuirea actului de dreptate.
  • 2017 Ministerul pub., 269: Ministerul Public are în vedere … interpretarea uniformă a dispozițiilor legale, prin optimizarea pozitivă a raportului dintre litera și spiritul legii, în folosul exclusiv al actului de dreptate.

✧ Sint. Înv. Actele apostolilor = carte din Noul Testament care cuprinde faptele apostolilor.
  • 1862 ANTONESCU, D., 30.
  • 1867 CANELLA, Vocab., 322: A remas de la dânsul multe epistole în actele Apostolilor și un discurs către conciliul din Ierusalim.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1887 DRĂGHICESCU, Tr. Lit., 255: [Istoria sacră] cuprinde două părți: a) „Istoria sântă” … b) „Istoria ecleziastică” sau „Noul Testament”, ce conține actele apostolilor, viața lui Isus Cristos și faptele petrecute după moartea Sa.

✧ Sint. (Din fr. acte terroriste) Act terorist | (Din fr. acte de terrorisme) Act de terorism = acțiune violentă comisă de o organizație, pentru a crea un climat de insecuritate, pentru a exercita un șantaj asupra unui guvern etc.
  • 1893 STERE, Pub., 80: De la 1879, un an după „procesul celor 193ˮ, datează primele acte teroriste.
  • 1934 STERE, În preajma revol., I4, 1 156: Ții minte ce am citit noi la liceu despre Manoilova, care fusese executată la Kiev, pentru o nelămurită complicitate la un act terorist?
  • 1948 Cod. Pen. (1948), 34: Actele de terorism [sunt] considerate ca infracțiuni.
  • 1956 Studii, nr. 4, 189: Această organizație a împânzit toată Germania și … primul act terorist pe care l-a săvârșit după primirea milioanelor de mărci a fost asasinarea mișelească a conducătorilor partidului comunist german Karl Liebknecht și Roza Luxemburg.
  • 1962 DER, I, 23: Actele teroriste sunt săvârșite … împotriva unor personalități politice.
  • 1977 Scânteia, nr. 11 004: Autorii actului terorist nu au putut fi prinși.
  • 1982 Contemp. (S.), nr. 15, 5: Perfecționarea armelor și armamentelor mărește periculozitatea actelor de terorism.
  • 1996 Banatica, 420: [Acuzații] au pregătit și executat acte teroriste ca: schingiuiri, asasinate și atacuri înarmate.
  • 2008 România liter. (S.), nr. 1, 6: Se subînțelege că, în concepția lui Kaczynski, actele lui teroriste se numărau printre gesturile de terapie imediată.
  • 2017 Ministerul pub., 252: Prin Rezoluția 1189 (1998) a Consiliului de Securitate al O.N.U. sunt condamnate actele teroriste ce au fost comise la 7 august 1998 împotriva ambasadelor S.U.A. la Nairobi și Dar-es-Salam.

✧ Sint. PSIH. Act voluntar v. voluntar.
✧ Expr. (Calc după fr. faire acte de présence) A face act de prezență | A face un simplu act de prezență | (Cu elipsa verbului) Act de prezență | Simplu act de prezență = a se prezenta undeva pentru un timp scurt, din datorie sau din politețe.
  • 1871 LMD, I.
  • 1877 MO, nr. 60, 1 904: În două rânduri face act de presență în Cameră și după câteva minute dispare.
  • 1885 CARAGIALE, O scrisoare pierdută, 204: Ba încă țe deranz, conița mea! Daʼ stii, nu fățea să nu fațem măcar act de prezență.
  • 1897 DOBROGEANU-GHEREA, St. Art., III, 297: Dacă el ar fi luat tot așa de neserios rolul de medic de plasă ca și alții, ar fi stat în sat la aer curat, mâncând leafa și trecând din când în când prin comune pentru a se înscrie, ca act de prezență, în condicele primăriei, el ar fi trăit și acuma.
  • 1908 Bul. Deciziunilor, XLVI2, 1 603: Oponentul, atât înaintea Judecătoriei de ocol, unde a fost chemat la interogator, cât și în apel, la acest Tribunal, precum și azi în opoziție, nu a făcut act de prezență niciodată.
  • 1917 IORGA, Mem., I, 110: Greceanu și Mârzescu fac un simplu act de prezență.
  • 1932 REBREANU, Răscoala, II, 417: Boiangiu era calm. Se stăpânea. Își zicea că mare lucru n-are să fie nici acuma. Doar să patruleze puțin, să facă act de prezență. Nu vrea să ațâțe pe țărani, ci să-i liniștească.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 11: Ar mai avea vreme să treacă pe la Oficiul Intercultural și de Turism înainte de masă. Simplu act de prezență.
  • 1980 Studii, nr. 8, 857: Actul solemn din 27.III.1272 conține 33 martori. În acest caz, se înțelege că aceștia nu erau, probabil, obligați să facă act de prezență la redactarea actului.

✧ Exp r. A lua act v. lua.
2. FIZIOL. Ansamblu de mecanisme, conștiente sau instinctive, care privesc funcționarea unui organ, a unui organism etc.
  • 1838 ALBINEȚ, Macr., 46/22: Inima prin actul circulației sângelui … împărtășește acel material hrănitoriu întregului trup.
  • 1846 EPISCUPESCUL, Practica, 107/5: Stenia și astenia sânt două deosebite, absolute și relative acte ale vieții organismului.
  • 1848 BREZOIANU, Învățătorul, 125/8: Noi am văzut în ce chip întipăriturile … lucrează asupra diferitelor acte ale gândirii.
  • 1861 I. IONESCU DE LA BRAD, Calend. Cultiv., 314/10: Reproducerea [vieții] … e actul cel mai nepătruns de mintea umană.
  • 1876 MAIORESCU, Man. Log., 66: Forma expusă mai sus este numai analizarea completă a actului gândirii.
  • 1902 Transilvania, nr. 11, 58: Voința devine o proprietate, o atribuțiune a eului nostru și ca atare determină actele vieții noastre psihice.
  • 1927 C. PETRESCU, Întunecare, I, 108: Perplexitatea se manifesta prin actul scărpinatului.
  • 1929 CAMIL PETRESCU, Mioara, 37: Actul vorbire e un dat organic.
  • 1938 IONESCU, Pub., II, 124: Simțurile i se atenuează; sensibilitatea își pierde tensiunea; intrarea în moarte se face, astfel, aproape cu voluptate, ca un ultim și mare act al vieții.
  • 1966 TUDORAN, Al optzeci și doilea, 427: Când mi-e foame mănânc, și acest act nu-i câtuși de puțin o corvoadă.
  • 1975 DUMITRIU, Ist. Log., 338: În concepția lui [Thomas de Aquino], logica este o artă care dirijează actul rațiunii și această artă este considerată ca arta artelor.
  • 1984 O. DRIMBA, Ist. Cult., I, 96: În ceremoniile funebre [sumeriene] se întrebuința în special flautul, instrument a cărui semnificație era legată de actul specific vital al respirației.
  • 1997 DSL, 468: În actul vorbirii umane se sesizează, în primul rând, sunetele produse de cel care vorbește (ceea ce nu înseamnă că orice sunet produs de om este fapt de vorbire).
  • 2015 Romanoslavica, nr. 3, 18: Unei percepții senzoriale … îi este contrapusă percepția estetică … Dacă prima se profilează în procesul cunoașterii prin simțuri, cealaltă decurge din actul gândirii și forța imaginativă a creatorului.

✧ P. anal.
  • 1861 BARASCH, Man. Bot., 11: Aerul mijloceaște și evaporațiunea fluidelor din plante și din pământ, de aceea înlesnește actul espirațiunei plantelor.
✧ (Urmat de determinări introduse prin prepoziția „de”)
  • 1883 Contemp. (R.), III, 304: După cum se știe, un act de nutrire (asimilație) … n-are a face cu respirația.
  • 1937 Gândirea (R.), nr. 1, 1: Nimic din ceea ce numim act de rațiune sau de voință personală nu intervine să modifice sau să abată aceste existențe de la rânduiala lor firească.
  • 1940 VIANU, St. Stil., I, 396: Perfectul simplu exprimă un pur act de gândire.
  • 1952 Studii, nr. 7–9, 130: Un act de gândire, de inteligență, separat de expresia sa lingvistică, nu poate exista.
  • 2014 Man. Filoz. XII (B), 202: Până acum filosofia a fost o formă de delir …, în timp ce știința era un act de luciditate și supunere.
  • 2017 AGHEANĂ, Dezv. Cognitivă, 54: Procesul se transpune pe planul limbajului intern, adică pe planul mintal propriu-zis, în care operația se realizează ca act de gândire.

✧ Sint. MED. (Din fr. acte physiologique) Act fiziologic = manifestare a funcției unui organ sau aparat al organismului.
  • 1883 Contemp. (R.), nr. 5, 450: Ritmul organic s-ar datori atunci la aceea că un act fiziologic anumit dă naștere la substanțe de acele cari sunt în stare a produce actul contrariu.
  • 1900 Albina pop., nr. 22, 606: Dacă copilul are căldură, părinții tot pe seama ieșirei dinților o pun. Iată dar un act fiziologic normal, care e învinovățit de către părinți și de unii medici – pe nedrept – că ar fi cauza tuturor boalelor de care pătimesc copiii în vârsta între șase luni și doi ani.
  • 1908 N. Rev. Rom., nr. 4, 54: Fiziologul însă cercetează procesul respirațiunii, caută să înțeleagă procesul digestiunii, se întreabă în ce constă actul fiziologic al somnului.
  • 1946 Rev. Fundaț., nr. 1, 114: Din ce adâncuri a adunat amărăciunea, de unde sarcasmul care l-au făcut să despice în simboluri scenice până și actul fiziologic de cel psihologic al iubirii.
  • 1962 Man. Bot., 52: Respirația, un act fiziologic. [Titlu]
  • 1971Tr. Lingv. Gener., 33: Cercetarea aspectului acustic al limbajului ne pune în fața actului fiziologic al articulării și audiției mesajelor.
  • 1981 RUSSU, Etnogen., 408: La baza lui a se uita stă noțiunea „privirii, vederiiˮ, ca un act fiziologic și psihologic elementar și caracteristic.
  • 2006 Universul plantelor4, 58: Auxina acționează în complex cu alți hormoni vegetali naturali de creștere …, între care trebuie să existe un anumit raport precis pentru realizarea actului fiziologic cerut.
  • 2011 D. Logop.2, 260: În limba română se disting … onomatopee ce redau pe plan lingvistic sunete care însoțesc unele acte fiziologice omenești („gâl-gâl”, „hâc” etc.).

✧ Sint. MED., MED. VET. Act operator = totalitatea acțiunilor ce compun o intervenție chirurgicală.
  • 1934 Rev. Șt. Medic., 164: Moartea acestui bolnav în urma unui abces subfrenic o putem considera ca o moarte accidentală și deloc în legătură cu actul operator de splenectomie.
  • 1948 Studii, nr. 1, 297: Influența actului operator și a substanței narcotice asupra funcției biliare a ficatului. [Titlu]
  • 1959 BELEA, Prim. Ajutor, 265: Narcoticele sunt medicamente folosite pentru a amorți și adormi omul în vederea unui act operator.
  • 1964 ABC Săn., 100: [Cloroformul] dă ușor o narcoză profundă după o perioadă scurtă de excitație a sistemului nervos și înmoaie (relaxează) mușchii, ajutând actul operator.
  • 1969 D. Medic. (1969), I, 251: [Capsulotomia] se folosește ca timp operator în extracția extracapsulară a cristalinului sau ca act operator esențial în operația de cataractă congenitală.
  • 1992 D. Enc. Psihiatr., IV, 480: În patologia generală au fost descrise: … șocul operator – determinat de sumația agresiunilor pe care o impune desfășurarea actului operator; – șocul posttransfuzional – datorat incompatibilității de grupă sanguină.
  • 2007 D. Medic. (2007), 468: Rezultatul imediat al examenului histologic poate orienta continuarea actului operator.
  • 2008 D. Term. Asist. Medic.9, 607: [Vivisecție =] act operator sângerând, practicat pe un animal viu, în scop experimental.

✧ Sint. PSIHANAL. (Din fr. acte raté) Act ratat = proces psihologic al cărui rezultat vizat explicit nu este atins.
  • 1958 RALEA – C. I. BOTEZ, Ist. Psih., 314: Tendințele refulate se manifestă în mod deghizat fie prin sublimare, fie prin așa-numitele acte greșite, acte ratate.
  • 1978 D. Psih., 614: Tendințele refulate se strecoară totuși în conștiință, însă într-o formă deghizată, simbolică prin sublimare, acte ratate, lapsusuri și vise.
  • 1987 D. Enc. Psihiatr., I, 17: Explorarea inconștientului se realizează … prin analiza simptomelor nevrotice, a viselor, lapsusurilor, actelor ratate.
  • 2011 D. Logop.2, 24: Actul ratat reprezintă compromisul între două intenții: una manifestă și conștientă, cealaltă latentă și refulată.

✧ (Ca termen de comparație)
  • 2005 Apostrof, nr. 10, 11: Recluziunea lui, domiciliul lui forțat, de la Lățești, cămăruța înfrigurată din Bărăgan, pârtiile croite prin zăpada înaltă, toate le resimte acut, ca pe un act ratat în propria existență.
✧ P. anal.
  • 2015 Romanoslavica, nr. 3, 78: Dacă pentru simboliști artistul își găsește salvarea în artă, pentru decadenți creația devine un act ratat, o formă fără fond.
✧ Sint. MED., MED. VET. (Din fr. acte réflexe) Act reflex = reacție imediată, motorie sau secretorie, la o modificare a mediului.
  • 1887 Contemp. (R.), nr. 2, 177: Actul reflex psihic este un reflex în care ațâțarea periferică, neînsemnată în sine, e prefăcută de cătră inteligență așa încât e în stare a face să lucreze centrele reflexe ale măduvei.
  • 1890 Arh. Iași, nr. 1, 161: Actul automatic este un act reflex în care se amestecă inteligența fără deliberațiune prealabilă.
  • 1913 Natura, IX, 228: Însușirea de căpetenie a funcționării sistemului nervos este că reflectează sau radiază la exterior excitația primită de centrul nervos și această reacțiune sau răspuns se numește act reflex.
  • 1926 CONSTANTINESCU, Scrieri, I, 39: În acest anarhism moral constă viabilitatea lui Sălceanu, care e singurul personaj cu relief propriu din romanul d-lui Ardeleanu (excepție face soția lui – umbră umană redusă la acte reflexe).
  • 1938 SIMIONESCU, Fauna, 174: Natura a îngrijit așa! E un act reflex, automat, și se întâmplă chiar la șopârle după ce li s-a scos creierul mare, deci nu mai au voință.
  • 1943 FRUNZETTI, Pegas, II, 212: Creierul sensibil care e Luchian, reacționând cu spontaneitatea unui act reflex, are ca și ochiul care e Grigorescu, preferințe sentimentale.
  • 1958 RALEA – C. I. BOTEZ, Ist. Psih., 577: Fiecare act reflex al animalului normal se compune totdeauna dintr-o parte necondiționată și o alta condiționată.
  • 1969 D. Zootehn. Med. Vet., 51: [Arc reflex] … Înlănțuirea neuronilor în care se desfășoară actul reflex.
  • 1987 D. Enc. Psihiatr., I, 47: La nivel biologic (inclusiv în conduita elementară a omului), se întâlnesc acte reflexe, predeterminate instinctual sau condiționate de experiență.
  • 1992 D. Enc. Psihiatr., IV, 341: Unitatea funcțională este actul reflex, prin care sistemul nervos contribuie la integrarea – ca tot unitar – organismului în mediul înconjurător și la stabilirea unui echilibru dinamic cu acest mediu.
  • 2011 D. Logop.2, 327: [Sinergie =] apariție concomintentă, coordonată a contracțiilor mai multor grupe de mușchi care se găsesc asociați în îndeplinirea mai multor acte reflexe.

✧ Sint. LINGV. (Calc după engl. speech act) Act de vorbire | Actul vorbirii | (Calc după fr. acte de langage) Act de limbaj | (Calc după engl. verbal act) Act verbal = producere a vorbirii printr-o activitate individuală orientată spre un anumit scop (individual sau pragmatic).
  • 1958 Intr. Lingv., 25: Scopul actelor vorbirii este social: vorbim pentru a comunica, pentru a fi înțeleși și de alții.
  • 1978 SCL, nr. 3, 356: O dovedesc și o determină, din acest punct de vedere, preocupările lui Émile Benveniste … și ponderea deosebită pe care o are în lingvistica actuală cercetarea actelor de limbaj cu toate implicațiile ei.
  • 1988 P. CORNEA, Intr. Lect., 11: Un impuls în aceeași direcție l-a dat teoria actelor de limbaj a lui J. L. Austin (1962), dezvoltată ulterior de J. R. Searle.
  • 2001 DSL2, 398: Însumarea valorilor acestor variabile îi permite emițătorului să decidă asupra nivelului optim de politețe pentru performarea unui anumit act verbal și să aleagă strategia pe care o consideră adecvată situației comunicative date.
  • 2005 GALR, II, 25: În procesul comunicării, vorbitorii performează, adică produc diverse acte de vorbire.
  • 2008 Romanoslavica, 200: Structura dialogului s-a analizat intens în Rusia din perspectiva teoriei actelor de vorbire și a postulatelor pragmatice ale lui Grice.

III.
1. Diviziune principală a unei piese de teatru sau a unei drame muzicale, reprezentând o etapă, o parte din desfășurarea acțiunii, despărțită de celelalte părți printr-o pauză.
  • 1834 MARCOVICI, C. Ret., 188/18: O pildă luată … din actul al cincilea.
  • 1836 ARISTIA, Saul, 34/22: Sfârșitul actului al doilea.
  • 1845 BOLLIAC, Art. Liter., 43: „Duo” de la sfârșitul actului 1-iu … au transportat publicul și quinteto (andante spianato) acompaniat de orhestră și hor a fost de minune.
  • 1857 BARONZI, Monte Cristo, IV, 156/3: După finele actului se grăbi dară a se urca în lojea antescenală.
  • 1861 PETRI, Vocab.
  • 1863 FILIMON, Ciocoii, 154: Spectatorii se așezară pe la locurile lor și se puseră a asculta cu mare atențiune frumoasele melodii ce se coprind și în acest act.
  • 1866 ALECSANDRI, Coresp., II, 245: Am terminat păn-acum mai multe scrieri teatrale … și am început o mare comedie în 5 acturi.
  • 1883 ALECSANDRI, ap. CHENDI, Period., VII, 102: Țin mult la această lucrare și drept dovadă îți vestesc că de vreo zece zile m-am înhămat la o comedie antică în trei acturi.
  • 1891 DOBROGEANU-GHEREA, St. Crit., II, 354: Toate scenele din actul al II-lea, până la sinuciderea lui Ion, ca simțăminte incorporate în ele, ca viziune psihică clară, ca limbă frumoasă și ca efect dramatic sunt cât se poate de reușite.
  • 1896 DEMETRESCU, Opere, 148: O ! Frumosul gest al cositului! … E mai înduioșător decât gestul marchizului de melodrame care moare în actul al V-lea.
  • 1898 Enc. Rom., I.
  • 1901 BASSARABESCU, Pe drezină, 104: Era după actul întâi. Stâmpeanu făcea critica presei și a actorilor.
  • 1915 LOVINESCU, Crit., I, 335: Tinerii din actul al doilea aduc un aer proaspăt.
  • 1929 ARDELEANU, Am ucis, 75: Se simțea înstrăinat ca într-un foaier de teatru … între două acte unde nu avea cu cine schimba un cuvânt.
  • 1934 VLĂDESCU, Moartea, 216: Totul era parcă anume orânduit, ca-ntr-un act shakespearian … Lipseau numai spectatorii.
  • <1945–1946> BLAGA, Hronicul, 104: Când se da semnalul pentru actul al doilea intram și eu.
  • 1958 CIPRIAN, Amint., 81: N-am zis nici pâs, firește, și așa s-a făcut că am debutat la Craiova cu tava în mână, urând domnitorului, în actul final, sănătate și viață lungă.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 347: De ce atitudinea asta de tragediană în actul al cincilea?
  • 1973 Ist. Lit. Rom., III, 16: Comedia în două acte „Cuconu Zamfirache” tratează despre un arendaș de cincizeci de ani.
  • 1981 N. MANOLESCU, Arca lui Noe, II, 111: Greșit interpretat de obicei e și finalul celui de al doilea act: nu din dragostea pentru Cellino își înjunghie Alta bărbatul, ci pentru că vrea să-l convingă pe cavaler că a bănuit-o pe nedrept.
  • 1993 GÂRBEA, D. Bovary, 42: [MEFISTO (stă pe fotoliu, pune spada, aceeași din primele acte, lângă el, acum se observă că este Ion din partea I și Toreadorul din partea a II-a):] Pot să stau?
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 278: Mai mult de formă, îi rugă să-și întoarcă ochii în altă parte în timp ce îmbrăca o toaletă complicată pe care avea să o poarte în actul al doilea.
  • 2009 România liter. (S.), nr. 6, 22: Opera bucureșteană a prezentat către mijlocul lunii ianuarie două opere într-un act, Golem și Arald, ambele aparținând compozitorului transilvănean Nicolae Bretan.

2. Fig. Etapă în derularea unei acțiuni, a unui eveniment etc.
  • 1935 C. GANE, Trec. Vieți, II, 117: Urma doar ca mâna destinului să scrie actele piesei.
  • 1950 CAMIL PETRESCU, Nuv., 151: Grigore Ruscanu … a colaborat totuși la actul de azi, indirect însă prin fiul său.
  • 1970 IVASIUC, Păsările, 44: Atunci a intrat bătrânul și a început unul din ultimele lui acte.
  • 1984 Magazin istoric, nr. 3, 42: Urmărim, tremurând, fiecare act al acestei tragedii.

– Pl.: acte, înv. acturi.

– Var.: înv. apt, áctum s. n.

– Din lat. actum, actus, fr. acte, germ. Akt. – Sensul I 5, românizare a lat. acta (pl. lui actum „act”)

Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1905 D. Muz. (1905); 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1962 Contrib. Ist. Lb. Liter., III, 116; 1975 DEX; 1988 D. Inst. Feud.; 1999 M. D. Jur.; 2005 C. MOROIANU, Dubl. Etim., 168; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar