BOT. (La pl.) Gen de plante din familia Ranunculacee cu miros neplăcut, cu bace toxice de culoare neagră; (la sg.) plantă care face parte din acest gen (Actaea).
- 1861 BARASCH, Man. Bot., 191: Ca plante nevătămătoare și chiar folositoare pădurilor sunt privite … c) Între dicotiledoane, care cu timpul se perd de sine: Actaea, Aperula (drăgaica), Hepatica.
- <1879–1883> BRÂNDZĂ, P. Florei, 36: Actaea L. – Actea [Subtitlu]
- 1898 Enc. Rom., I, 32: În Rom[ânia] se găsesc în regiunea muntoasă și a dealurilor, anume: A[ctaea] spicata L. numită în popor Iarba- Cristoforului, Cristoforă, Iarba tâlharului, Iarbă de orbanț; și A[ctea] Cimicifuga L.
- 1937 Enc. Agr., I, 51: ACTAEA [=] Bot. – Gen de plante din familia Renonculaceelor, tribul Heleboreelor. Specii avem: A[ctaea] spicata – v. orbalț sau iarba tâlharului. A[ctaea] racemosa crește în America; din ea se extrage substanța cimifugin, întrebuințată contra mușcăturilor șerpilor veninoși.
Încă 3 citate
– Scris și: înv. actaea.
– Din lat. actaea. Cf. fr. actée, actéa.
