1.
LINGV. Concept sintactico-semantic care desemnează participanții la acțiunea exprimată de
verb.
- 1967 LL, 174: Din punctul de vedere al gramaticii structurale, nu se face deosebire între subiect și complement sau subiective și subordonate completive, considerându-le actanți.
- 1969 Analele Univ. Iași – Lingv., XV–XVII, 141: Prin structurarea paradigmatică a inventarului de actanți, se obțin modele de actanți, iar modelul actanțial este una din posibilitățile principale de organizare a universului semantic.
- 1976 PANĂ DINDELEGAN, Sintaxa, 46: Subordonarea subiectului față de verb se explică prin calitatea lui de „actant” ... ca oricare dintre ceilalți actanți din grupul verbal.
- 1997 DSL, 17: Speciile de actanți se deosebesc semantic: cel care face acțiunea / cel care suferă acțiunea / cel în beneficiul sau în defavoarea căruia se face acțiunea, și sintactic, după tipul de limbă.
- 2004 BRÂNCUȘ, Ist. Cuv.2, 127: Ar rezulta de aici următoarea opoziție: băiatul cere și ia în căsătorie, iar fata e cerută și luată în căsătorie (în alți termeni, opoziția actant: pacient).
- 2005 GALR, I, 327: Dacă verbul primește un actant cu rolul Agent ..., component care, în cadrul relației de predicație, se caracterizează prin trăsăturile [+ Uman, + Control asupra acțiunii], verbul este de tip agentiv.
Încă 5 citate
2.
(În naratologie) Personaj definit din pespectiva logicii acțiunilor narate.
- 1967 SCL, nr. 1, 100: Cele trei capitole care încheie lucrarea ... cuprind o discuție, pornită de la lucrările altor cercetători ... asupra condensării unităților sintagmatice ale povestirilor în unități semantice, tipurile de acțiuni și de personaje (actanți) obligatorii și succesiunea evenimentelor, aceeași într-un grup mare de povestiri.
- 1970 Viața rom. (R. US), nr. 11, 88: De aceea, probabil, Maldoror este principalul actant al universului construit de el.
- 1981 România liter. (S.), nr. 4, 4: Și în multe piese shakespeare-ene se poate citi o atracție către parabolă, atracție ce nu trece de frontiera implicitului în zona explicitului decât atunci când înțelepții ... își justifică funcțiunea stopării acțiunii prin rostirea pildelor, sentințelor sau maximelor pe care actanții, cei care „fac” acțiunea, rareori le aud.
- 1990 CĂRTĂRESCU, Levantul, 16: Manoile, mergi nainte. Actant palid, ce mai stărui?
- 2003 PLEȘU, Despre îngeri, 236: „Actantul” nu e altceva decât actorul, agentul, personajul care acționează, instanța care îndeplinește rolul.
Încă 4 citate
✦
P. ext. Protagonist, autor al unei acțiuni.
- 1995 România liter. (S.), nr. 44, 2: Descrierea manevrelor oneroase ale președintelui, surprins aproape zilnic cu ocaua mică, radiografierea malversațiunilor principalilor actanți ai vieții politice sunt gesturi care-i fac editorialistului numărul unu al României cinste.
- 2000 Term. Magică, 5: Actantul încearcă, prin actul magic, să țină sub control diversele aspecte ale unei realități în continuă schimbare.
- 2001 DUMISTRĂCEL, D. Expr.2, 157: În timpul cât dansează, bătând din palme, actanții (de obicei actante!) sunt udați cu apă, într-o manifestare de magie homeopatică, ale cărei efecte sunt invocate de textul cântecelor rituale.
- 2012 PLEȘU, Parabolele, 257: „Persoana” – concept central în teologia creștină – e tocmai ceea ce își afirmă deplinătatea, după ce eul a fost „disciplinat”, redus la calitatea de simplu agent al interlocuției: un „indicator” mai mult decât un „actant”.
Încă 3 citate
– Pl.: actanți, -nte.
– Din fr. actant, engl. actant.
Referințe bibliografice:
1997 DN4; 2007 DEXI; 2015 St. Ist. Lb., 415; 2023 DELR2 s. v. acțiune (delr.lingv.ro).
