Livr. (În Grecia antică; despre opere, doctrine, opinii etc.) Care nu era consemnat în cărți,
ci transmis pe cale orală doar unui cerc restrâns de discipoli, fiind interzis altor
persoane; p. ext. care este rezervat inițiaților; secret, ezoteric, acroamatic, acromaticesc.
- 1844 Curier a. sexe, V, 359: Acroatic, se zice despre operile anticilor filosofi, ce nu se putea înțelege, dacă nu le esplica însuși autorii.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1862 ANTONESCU, D.: Cărți acroatice sau acroamatice sunt în genere acelea care cuprind doctrine profesate oralice (prin grai).
- 1975 DUMITRIU, Ist. Log., 137: Învățătura acroatică era predată discipolilor dimineața în lyceu.
- 1988 Viața rom. (R. US), nr. 83, 12: Acest tip de cultură (să o numim „ noetică” sau acroatică) nu este o noutate absolută.
- 1997 BĂLĂCEANU-STOLNICI, Cun., 36: A. Dumitriu susține că și în filosofia greacă era o parte exoterică, ce putea fi dezvăluită oricui și o parte secretă acroatică sau acromatică.
Încă 5 citate
– Pl.: acroatici, -ce.
– Din fr. acroatique.
Referințe bibliografice:
2023 DELR2 s. v. acromatic (delr.lingv.ro).
