Livr. (În Grecia antică; despre opere, doctrine, opinii etc.) Care nu era consemnat în cărți,
ci era transmis pe cale orală unui cerc restrâns de discipoli, fiind interzis altor
persoane; p. ext. care este rezervat inițiaților; secret, ezoteric, acroatic, acromaticesc.
- <1835–1836> MURGU, C. Filos., II, 3/13: Mai departe metodul este acroamatic și erotematic.
- 1842 ASACHI, Lex., I, 781/10.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1862 ANTONESCU, D., 29: Cărți acroatice sau acroamatice sunt în genere acelea care cuprind doctrine profesate oralice (prin grai).
- c. 1863 BĂRNUȚIU, Ist. Filos., II, 178: Cursurile esoterice, cu un grad ridicat de dificultate, se adresau discipolilor propriu-ziși, care aveau vocație de viitori filosofi și oameni de știință, iar cele exoterice sau acroamatice, îmbrăcate în formă literară, vizau auditoriul mai larg, relativ profan în problemele metafizice, dar dornic să se instruiască.
- 1940 Rev. Fundaț., nr. 4, 237: Poate că aceasta și înseamnă a traduce cu adevărat: a fi cât mai precis în textul tradus…, înviind mereu spiritul marilor opere, mai ales când ele ne parvin mutilate și într-o formă acroamatică.
- 1958 RALEA – C. BOTEZ, Ist. Psih., 76: Lucrările lui [Aristotel] s-ar împărți în două categorii, după publicul cărora se adresează: exoterice și ezoterice sau acroamatice.
- 1975 DUMITRIU, Ist. Log., 137: Învățătura acroamatică avea un obiect mai profund și mai subtil – fizica și probleme de logică.
- 1986 DUMITRIU, Eseuri, 646: Platon ar fi avut o doctrină „acroamatică” sau „esoterică”, păstrată numai pentru un cerc restrâns de discipoli, cărora le transmitea oral anumite învățături. [Notă de subsol]
- 1997 BĂLĂCEANU-STOLNICI, Cunoaștere, 36: A. Dumitriu susține că și în filosofia greacă era o parte exoterică, ce putea fi dezvăluită oricui, și o parte secretă acroatică sau acromatică.
- 2006 NDU, 32: Filozofie acroamatică.
Încă 10 citate
✦
P. gener. (Despre învățământ) Oral, rezervat anumitor elevi.
- 1897 Arh. Iași, nr. 11–12, 676: Profesorul, fără de a scoate pe elevi din bănci, va adresa unora din ei (și mai cu samă acelora pe care i-a observat că au fost mai puțin atenți în timpul expunerei acroamatice) chestiuni extemporale asupra materiilor expuse în aceiași lecțiune.
- 1904 Enc. Rom., III, 262: Ca formă de învățământ, metoda didactică e acroamatică, când profesorul vorbește întruna și elevul ascultă.
- 1929/1930 Enc. Minerva, 19: Prin extensiune, acroamatice se numesc prelegerile academice, spre deosebire de discuțiile erotematice, limitate la întrebări și răspunsuri.
Încă 2 citate
– Pl.: acroamatici, -ce.
– Var.: acromátic2, -ă adj.
– Din fr. acroamatique.
Referințe bibliografice:
1945 D. Filosofiei; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. cromatic (delr.lingv.ro).
