1.
Care a fost făcut să devină sau care a devenit acru2 (I 1).
- 1825 LB.
- 1846 EPISCUPESCUL, Practica, 365/28: Atunci se și oprește vărsătura cu mâncarea de o litră de ciorbă acrită cu un dram de cremortartar.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1887 HEM, I.
- 1893 DDRF, I.
- 1895 CRĂINICEANU, Igiena, 225: Mai des se face ciorbă acrită cu zarzăre (corcodușe) sau prune verzi pentru miercuri și vineri.
- 1905 Albina pop., nr. 51, 1 344: În loc să mâncați fasole cu mămăligă, mâncați mămăligă cu prune verzi, ori cu știr acrit, ori mămăligă cu poșircă.
- 1913 SLAVICI, Scrieri pedag., II, 419: Descompunerea aceasta e și ea un fel de dospire, iar apa acrită e binecunoscutul borș, care e mai mult sau mai puțin hrănitor.
- 1929 Analele Dobr., 206: Ei prepară ciorbă dulce, acrită cu oțet.
- <1939–1940> Analele Acad. Ist., seria III, tom XXII, 389: Alimentația unui membru al familiei Spulber din Nereju-Vrancea … Vineri dimineața: mămăligă cu fasole fiartă, acrită cu prune.
- 1974 CROHMĂLNICEANU, Lit. Rom., II, 77: Ministrul e surprins cu o indiscreție crudă, înecându-se la un banchet și trimițând în obrazul comesenilor, după eforturi penibile, conținutul acrit al lingurii de borș pe care n-a reușit să o înghită.
- 1998 ROMAN, Bucate, 218: O căniță cu mujdei mai gros, acrit cu puțin oțet, va da călătoriei dumneavoastră pe Dunăre un parfum merituos și energic.
- 2004 Ghidul gastron. Rom., 64: Preparatul se mai fierbe un timp și se servește acrit cu iaurt.
- 2006 SALA, Avent. Cuv., I, 212: Diversele cuvinte pomenite aici nu sunt sinonime perfecte (ciorba este, de obicei, acrită) și nu au aceeași răspândire.
Încă 14 citate
✦
(Despre vin) Care a fermentat prea mult, al cărui alcool s-a transformat în acid acetic
prin oxidare; oțetit, acru2 (I 1).
- 1837 FACTOR, Man. Ec., 25/17: Pentru a șterge acreala vinului acrit, ajunge la 12 vedre (120 de oca) de vin a pune ca la un grăunte de mazere … gheoace de stridii.
- 1859 CODRESCU, D., I, 2082/28.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1928 TEODOREANU, Turnul, 21: Mâncase la o crâșmă de rohatcă, cu pâne multă și-un pahar de vin acrit.
- 1955 DL, I, 16: Vin acrit.
- 1981 BARBU, Săptămâna, 353: [Herula] se amesteca cu negustorii de legume, cu suflătorii de la turnătoriile de sticlă, bea must acrit și ieftin, le asculta poveștile cu nevestele pline de copii.
- 1989 BĂNULESCU, Cartea milionarului, II, 665: Părinții au chemat mai întâi un preot, care m-a împărtășit cu o linguriță de vin acrit, și mai apoi au adus un vraci de la Cetatea Brăilei.
- 2006 Universul plantelor4, 97: Vinul acrit se corectează cu infuzie din flori sau fructe de busuioc.
Încă 7 citate
✦
(Despre varză) Murat.
- 1854 MIHĂLESCU, El. Ist. Nat., II, 38: Varza comună … să mănâncă verde sau acrită.
- 1878 Telegraful (Buc.), nr. 1 728, 4: De vânzare la subsemnatul 14,000 căpățâni varză acrită, tăiată la mașină și pusă în boloboce înfundate, de la 40 vedre în sus.
- 1898 Albina pop., nr. 30, 937: Varza se cultivă pentru căpățâna ei, care se întrebuințează în bucătărie atât acrită, cât și neacrită.
- 1910 BIANU, D. Săn., 784: Iarna să mănâncă varză murată, acră sau acrită.
- 1935 VOICULESCU, Leacurile, 326: Zeama de varză acrită (murată) poate sluji ca purgativ.
- 1938 CĂLINESCU, Enigma Otiliei, II, 154: Am făcut niște sarmale cu varză nouă, acrită!
- 1995 D. Expr. Pop., 213: Mi-a râmnit inima la o inimă de varză acră = am dorit să mănânc un mijloc de varză acrită.
- 2013 Apostrof, nr. 8, 17: În Știința bucătarului … apare o mare varietate de preparate cu varză. De exemplu: carne de vită cu frunze de varză nouă; … rețete cu frunze de varză nouă; cu căpățână de varză, cu varză acrită, cu varză dulce, cu varză gătită în lapte.
Încă 7 citate
✦
(Despre lapte și produsele din lapte) Care a suferit un proces de fermentație; acru2 (I 1).
- 1874 Farmacopeea rom.2, 68: Fer lactic … Ser de lapte acrit prin fermentațiune spontanee.
- 1885 Lupta, nr. 52, 4: Biberoanele cu dop de plută trebuesc alungate, din causa dificultății de a le ținea curate, ceea ce le face să conserve un miros de lapte acrit, care strică laptele și e neplăcut copilului.
- 1904 T. SIMIONESCU, Carte Bucăt. Veget., 4: Lapte acrit. Trebue mai ales de observat ca să fie de la lăptării curate, unde laptele să stea în aer curat, când trebue să se prinză ca să nu capete gust și iz rău, din aer.
- 1923 Dacoromania, III, 585: Același lucru se vede în formele date de Dictionnaire Savoyard: sérac „sorte de fromage” făcut din zer fiert în care se pune și zer acrit.
- 1943 Enc. Agr., V, 782: Pentru a scăpa de aceste neajunsuri, s-a recurs la întrebuințarea de fermenți lactici artificiali, cari au darul de a dospi la un anumit grad de căldură, de a înăcri smântâna la fel, în toată masa ei, – adică de a nu regăsi în smântână o parte mai acrită decât alta.
- 1979 STĂNESCU, Operele, 222: Mamă, – Dă-mi nu stele, ci un pahar de lapte acrit.
- 1983 BRÂNCUȘ, Vocab. Autoh., 45: De la ideea fundamentală de ,,umflare, fermentare” a laptelui acrit pleacă si Giuglea.
- 1986 D. DUMITRIU, Ghica, III, 78: Budinca a avut un gust de lapte acrit.
Încă 7 citate
✦
(Despre alimente, fructe) Alterat, stricat.
- 1912 HORTOPAN, Enc. Vet., 596: Alimentele care se dau porcilor să nu fie stricate (acrite, muncede, putrezite) căci riscăm a-i îmbolnăvi și a-i pierde.
- 1935 I. BOTEZ, Belfer, I, 161: Vântul spulbera varul ca frișca acrită de pe un cataif.
- 1957 BARBU, Groapa, 1 220: Mirosea greu, a făină acrită.
- 1965 Viața rom. (R. US), nr. 8, 183: S-a pomenit într-o casă unde mirosea a gutui putrede acrite, iar în camera unde l-a dus femeia erau multe dantelării, poze înrămate pe pereți, covoare mici, de asemenea puse pe pereți și toate astea aveau un miros umed, nedeslușit.
- 1981 BARBU, Săptămâna, 38: Mușca cu dinții aceia de iapă din pepenele acrit.
- 2006 NDU, 32: Mâncare acrită.
- 2008 GALR – 2008, I, 344: Brânză acrită / stricată.
Încă 6 citate
✧
Fig.
- 1923 SLAVICI, Armaș, 293: Așa-zisa cremă a societății noastre sunt mai ales oamenii care n-au ce să facă și, neavând ce face, iau încetul cu încetul deprinderea de a face și ceea ce nu trebuie să facă, cremă acrită stând la căldură.
✦
(Despre aluat) Dospit.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., II, 301: Bucată de aluat acrit, care amestecat în aluatul din care voește cineva a face pâine, serve a-l face să crească și să se dospească.
- 1912 SLAVICI, Scrieri pedag., 233: Pentru ca să coci pâne dospită, ai nevoie nu numai de ciur, ca să cureți grăunțele, de moară, ca să le macini, de sită, ca să cerni făina, de albie, ca să faci aluatul, de aluat acrit, ca să-l frămânți, de adăpost cald, ca să-l dospești, și de cuptor, ca să-l coci, ci și de răgaz, ca să le faci toate aceste.
- 1967 Lexic reg., II, 120: Chelmă … = aluat acrit care înlocuiește drojdia.
Încă 2 citate
2.
(Despre mirosuri) Greu de suportat.
- 1877 Timpul (Z.), nr. 132, 1: Închipuiți-vă o bucată de pământ amestecată cu o mână de tărâțe și cu câteva paie tocate, având forma unei pâni, pe care îndată ce o rupi, o duhoare acrită te face să te scuturi, iar pânzele mucezelii îți aduc greața, – și veți avea otrava, ce se dă sub nume de pâne soldaților noștri.
- 1898 Epoca, nr. 692, 3: Iar droaia agenților comunali, duhoarea acrită a inalfabeților melisieniști, aplaudă și fac chef mare de spiritul lui nea Niță.
- 1951 Viața rom. (R. US), nr. 9, 153: Din largul Bărăganului, venea un iz acrit de țărână dospită, miros frumos și proaspăt dinspre arături.
Încă 2 citate
✧
P. anal.
- 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 270: Erau duhori amestecate, dintre care citabile sunt cele de varză stricată, vin oțetit, cârpe acrite și mai ales transpirație umană.
3.
Fig. (Despre oameni sau manifestările lor) Morocănos, ursuz; necăjit.
- 1892 CARAGIALE, Note, I, 86: Da, maică, mă gândeam la sfinția-ta, că tare mi-e sufletul acrit și m-am săturat să mă chinuiesc atâtea ceasuri pe zi și să nu mă procopsesc toată viața.
- 1897 CARAGIALE, Pub., 651: Caradâlele, deși le merg treburile din bine în mai bine, sunt totdeauna grave, posomorâte și deprimate – reflexul unei conștiințe acrite.
- 1922 BART, Bibița, 207: Bibița se vestejise ca o floare fără putere de viață; o figură de medalion vechi, cu trăsături regulate, dar acrite.
- 1932 RALEA, Valori, 627: Sufletul său [al lui Goethe] n-a rămas acrit și iritat de dorințe nesatisfăcute.
- 1944 Rev. Fundaț., nr. 11, 265: [Aglaie] se înfățișa așa de frământată, și de acrită și de plictisită în culise …, încât admiratorul care o pândea discret dintr-un colț avea dreptul să se înfricoșeze de intrarea ei apropiată în scenă.
- 1947 CHIHAIA, Blocada, 84: De asemenea, Marcu arăta mult mai acrit de viață, mai strâns de povara avariției, de nopțile nedormite și de soarta neprielnică, înfățișarea unui om gata să se desprindă găunos de pe arborele vieții.
- 1953 Studii, nr. 2, 174: Ori de câte ori cineva nu e recunoscut așa cum o indică veleitățile sale, el va deveni un neadaptat acrit, plin de resentimente, de invidie.
- 1969 Teatrul (R.), nr. 1, 96: Agnes nu e atât ființa realmente nesuferită … cât „soție prin excelență” – antipatică, acrită.
- 1975 CROHMĂLNICEANU, Lit. Rom., III, 44: Acrit de mizerie și insuccese, cu obsesia ratării în minte, Pompei se sinucide.
- 1981 BARBU, Săptămâna, 72: Tot acel peisaj paradisiac se întuneca de grozăviile evocărilor teribile ale mazililor bătrâni pe care-i cunoscuse, acriți, încărcați de ură, gata să moară nemulțumiți, ducând dincolo de sfârșitul lor o dușmănie nevindecabilă.
- 1985 D. R. POPESCU, Orașul, 410: Pe Valeria, acrită și dornică de a face imposibilul, nici n-o văzuse cum trebuie ofițerul.
- <1990–1992> CONSTANTE, Evad. Imposibilă, 63: Cati avea chipul resemnat al unei femei cumsecade și amărâte. În fine, Bibica, o bătrână maimuță acrită.
- 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 110: [Maria] era deja slabă și acrită de viață.
- 2000 România liter. (S.), nr. 18, 4: Foc supărat, întristat, indignat, revoltat, amărât, cătrănit, mâhnit peste măsură, cu sufletul acrit și răscolit de stilul ultimei tale scrisori …, am hotărât totuși să trec peste revolta, amărăciunea, indignarea, cătrănirea mea.
- 2005 ap. GOMA, Jurn., XIII, 350: Nu e unul vorbit de bine dintr-un cap până în altul. Memoriile unui moș acrit și depășit de vremuri!
- 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 452: Până și crainicul cu înfățișare de ulceros, și mai acrit acum, după ce, în aceeași dimineață, un actor îi dăruise, în direct, un sul de hârtie igienică.
- 2010 LIICEANU, Întâlnire, 259: Ajungem, ca și „ceilalți”, în același punct, dar, spre deosebire de ei, o facem pe o cale ocolită, iar la sosire suntem superiori și acriți.
Încă 16 citate
✧
P. anal.
- 2011 România liter. (S.), nr. 1, 13: S-ar vedea că tocmai efemerida – atât de disprețuită de savanteria catedratică – a dat mereu contur apăsat și miez apetisant personalităților efervescente, având adesea o forță rezumativă, formativă și percutantă invariabil invidiată în lumea acrită și cenușie a tratatelor de specialitate.
✧
(Substantivat)
- 1907 COCEA, Art. Pamf., 298: Adesea sătenii uimiți au zărit automobilele ministeriale trecând în goană nebună, probabil după anchete și după proiecte; și în încrederea oarbă a populației desigur că numai câțiva acriți s-au îndoit și numai câteva păsări de rău augur au cobit a pustiu.
- 1955 Flacăra, nr. 23, 16: Uite-l cum o strânge de mână. Se topește după ea. Zău, parcă nu mai seamănă cu acritul ăla dinainte!
- 1959 STANCU, Rădăcinile, V, 258: E plină lumea de acriți, de răi și de răutăți.
- 1982 D. R. POPESCU, Tiron, II, 503: Nu-mi plac cei acriți, care văd numai ce nu se poate îndrepta, și care doar pe ei se văd sfinți ca soarele și fără nicio greșeală și răspundere.
Încă 3 citate
– Pl.: acriți, -te.
– V. acri.
Referințe bibliografice:
1913 DA, I1; 1931 CADE; 1975 DEX; 2007 DEXI.
