Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACRIȘÓR, -OÁRĂ adj., s. n.
Diminutiv al lui acru2.
1. Adj. (Despre alimente și băuturi) Cam acru2 (I 1); puțin acru; acruț (1), hapax acricel.
  • <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones, 10.
  • 1749 Carte de bucate, 127: Și așa dulci [napii călugărești] să-i duci la masă, iară de-ți va fi voia să fie cam acrișori, pre urmă, aproape de turnat, pune puțintică zeamă de lămâe.
  • 1825 LB.
  • 1831 TAVERNIER, A. Boale, 20/24: Băuturile zemoase cele acrișoare cu sare curată de tartar … aduc un folos mântuitor.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 29/5: Acrișor și dulce.
  • 1846 MANOLACHI DRĂGHICI, Rețete, 82: [Capul vițelului] pune-l pe farfurii, despică-i scăfârlia cu un cuțit tăios, scoate-i acele două ciolane ce îi acoperă crierii și îl dă în masă cu petrinjăl fiert, [ornat] frumos împrejur și un sos mic acrișor.
  • 1850 BREZOIANU, C. Agric., 340/31: Cidrul … este fabricat dintr-un amestec … de mere dulci, acrișoare și acre.
  • 1850 ISER, Vocab.
  • 1852 BREZOIANU, Man. Săn., 43: Tot vinul cam acrișor e un vin din dealuri bune.
  • 1854 MIHĂLESCU, El. Ist. Nat., II, 46: Fruptele lor acrișoare și gustoase se întrebuințează în multe moduri.
  • 1859 CODRESCU, D., I, 152/59.
  • 1861 BARASCH, Man. Bot., 151: Pulpea (carnea) lor [a fructelor] e galbenă, făinoasă, acrișoară.
  • 1861 PETRI, Vocab.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1866 ALEXI, D. P. Germ.-Rom., 155.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1871 LMD, I.
  • 1874 Farmacopeea rom.2, 6: Crystalle în formă de ace gălbue, foarte subțiri și lungi, de un gust stiptic acrișor.
  • 1887 HEM, I.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1894 ANTONESCU, N. D. Fr. Rom.2, I, 36.
  • 1904 T. SIMIONESCU, Carte Bucăt. Veget., 47: Punem cartofii ca pentru piurea …, când sunt pe jumătate fierți, punem mere acrișoare făinoase și curățite, o bucățică de unt și, dacă ne place, puțin zahăr.
  • 1916 ATILA, Peștii, 56: Adăugăm un praf de sare și de zahăr, puțin vin, stafide pisate sau altceva dulce și acrișor.
  • 1920 REBREANU, Ion, 171: Ungurului îi plăcea mult vinul acrișor, spunând veșnic că vinul și literatura merg mână-n mână.
  • 1934 VLĂDESCU, Moartea, 19: Mi-aduc aminte că era dulceață de gutui … O simțeam acrișoară și bună.
  • 1937 BLECHER, Vizuina, 478: Era un vin din regiunile acelea, cu savoare rudă de stepă, puțin acrișor, însă amețitor, destul de tare pentru a zăpăci cu totul pe cineva care nu era obișnuit cu el.
  • 1942 ARGETOIANU, Îns., X, 422: La granița Argentinei cu Chile curge un râu, „Rio Agrio”, a cărui apă e acrișoară și cu un adaos de puțin zahăr are gust de limonadă!
  • 1958 T. POPOVICI, Setea, 246: Era bine între ei, bine în mirosul acesta de slănină, de ceapă, de vin acrișor.
  • 1963 CĂLINESCU, Scrinul negru, II, 417: Avea, evident, și febră, și inapetența, gustul de fructe acrișoare și de lichide veneau și de acolo.
  • 1981 BARBU, Săptămâna, 289: E ca și cum ai mușca un fruct acrișor, nepârguit.
  • 1992 GROȘAN, La porțile Orientului, 80: Se consuma deci cu măsură, la început un fel de borș grecesc acrișor, fiert împreună cu oase de vițel, apoi urmau fripturi simple de potârnichi sau berbece, iar spre sfârșit, înaintea vinului, sosuri turcești.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 152: Ce, Doamne iartă-mă, avea vinul acrișor băut în ajun la un restaurant de pe bulevard, ca să coste cincizeci de lei?
  • 2004 Ghidul gastron. Rom., 220: Când sunt gata [clătitele] se umplu cu gem acrișor și cu piersicile tăiate în felii subțiri.

✧ Fig.
  • 1937 VOICULESCU, Urcuș, 21: Unde-ți afunzi tâmpla sumbră Și gura bolnavă, Setos să muști umbră Acrișoară și jilavă.
  • 1963 CĂLINESCU, Lauda, 180: Din ea [pădure] … răsări un grec voinic Ținând de mână o fată. Subțire, crudă, încă un arbust De cinsprezece ani. Gutuie sânii, acrișori la gust, Grumazii diafani.

✧ Sint. Înv., rar Apă acrișoară = apă minerală.
  • 1851 FĂTU, Apa min., 175/22: Se mai găsește la Slănic … și un izvor de apă acrișoară (burcut).
  • 1967 Scânteia tineretului, nr. 5 739, 2: Legenda spune că un cioban trecând cu oile pe aici a căzut grav bolnav, dar bând dintr-un izvor apa „acrișoară” s-a tămăduit și după câteva zile și-a putut continua drumul.

2. Adj. (Despre gust, miros etc.) Înțepător.
  • 1847 WIDMANN, Apa min., 9/7: Gustul ei este cam sărat, răcoritor, amar și totodată cam acrișor și ca de pucioasă topită.
  • 1851 FĂTU, Descr. Apei, 171/21: Această apă … are un gust acrișor astringent cam sărat și miroasă puțin a pucioasă.
  • 1852 MARIN, Prescurtare de himie, I, 158/9: Acidul carbonic gazos este necolor, cu o savoare abiea simțibilă și puținel acrișoară, cu un miros înțepător.
  • 1912 HOGAȘ, În Munții Neamțului, 227: Am dat aici peste … o plantă de un gust acrișor și foarte plăcut.
  • 1923 TEODOREANU, Ulița, 24: Dinu respiră adânc suflarea de tămâie acrișoară.
  • 1940 Rev. Fundaț., nr. 4, 70: Un parfum acrișor de lămâiță mi-a pătruns adânc în carne.
  • 1954 TUDORAN, Toate pânzele sus, 337: Briza răcorită aduce dintre insule mireasma acrișoară a portocalului.
  • 1970 IVASIUC, Păsările, 362: Știa … mirosul acrișor al dormitoarelor de școală militară.
  • 1979 TITEL, Clipa, 294: În nări simte din nou mirosul de pământ ud …, precum și mirosul acrișor al vopselii.
  • 1981 Viața rom. (R. US), nr. 4–5, 44: Femeile continuau să se fardeze țipător, purtau rochii de vară decoltate și răspândeau în jurul lor miros acrișor de paciuli.
  • 2006 OPRIȘ, Enc. Lumii Vii, 272: Atrași de mirosul nectarului, cangurii se apropie, își vâră botul în căucul solzos și sorb cu nesaț nectarul cu miros acrișor de smântână.

✧ (Adverbial)
  • 1979 STĂNESCU, Operele, 218: Nevinovată, toată mirosea acrișor Se uita cu ochi mari la mine Ca și când aș fi avut vreun înțeles.
3. Adj. Fig. (Despre ton, voce etc.) Amar, ușor ironic sau răutăcios.
  • 1938 Rev. Fundaț., nr. 3, 530: Simonette … zicea mai mult decât cânta, perversă, cu voce acrișoară, cu gesturi corespunzătoare, … înnebunind deopotrivă tinerii și bătrânii.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 207: Era glasul dulceag și acrișor al lui Puiu Leonte.
  • 1997 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 78: E acrișor tonul lui, dar nu poți, după o viață întreagă, să mai aștepți declarații.

✧ P. anal.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 204: Prin zumzetul acrișor de tenorino de operetă al lui Leonte, accentele Anei străbăteau agresive ca niște vârfuri de stilet.
✧ (Adverbial)
  • 1954 VORNIC, Sub pajura, 14: Tata continua să zâmbească acrișor, iar eu mă simțeam stingher și de prisos.
  • 1963 LĂNCRĂNJAN, Cordovanii, III, 178: Ia uită-te la el! am spus eu zâmbind cam acrișor.

4. S. n. BOT. Plantă medicinală nedefinită mai îndeaproape.
  • 1936 BUJOREAN, Boli, 128: Se bea zeama de fructe și scoarță de acrișor fierte-n vin.

– Pl.: acrișori, -oare.

– Acru2 + suf. -ișor.

Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I ; 1939 SCRIBAN, D.; 1975 DEX; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. acru2 (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar