Livr. Care manifestă acribie, caracterizat prin acribie.
- 1982 Cronica, nr. 45, 3: Sunt planșe în care pictorul își dă măsura înzestrărilor sale de acrib observator al realului.
- <1985–1986> Acta Musei Napocensis, 802: Problema instrumentarului științific … dobândește valențe specifice pe tărâmul istoriei literare prin acțiunea de restituire acribă și sistematică a documentelor referitoare la viața și activitatea poetului originar din Rășinari.
- 1991 Studia Univ. – Historia, 205: Sursele documentare utilizate: emisiunile posturilor de radio, comentariile agențiilor de presă, materialele din cotidienele românești și străine oferă girul și competența acribă a celui care trece dincolo de latura senzaționalului.
- 1997 An. Inst. Ist. (Cluj), 389: Veridică premieră în domeniul sus pomenit, cu referire tocmai la prezența studențimii evreiești la Universitatea Jagellonă, lucrarea prezentă se bazează, primordial, pe exploatarea acribă a sursei de arhivă.
- 2006 NDU, 32: Cercetătorului acrib nu-i scapă nuanțele.
Încă 4 citate
✧
(Adverbial)
- 1997 An. Inst. Ist. (Cluj), 391: J. P. Storfa tinde să reia și să analizeze, acrib și exegetic, cele trei bineștiute perioade din viața și activitatea scriitorului și publicistului.
– Pl.: acribi, -e.
– De la acribie.
