Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACRÉȚIE s. f.
1. MED. Înv., rar Ocluzie a pupilei produsă de o inflamație spontană sau survenită în urma unei operații de cataractă.
  • 1862 ANTONESCU, D., 220: Synezese med. Acrețiune a pupilei cu corneia.
2. Adăugare, acumulare, adaos.
  • 1869 FROLLO, Vocab., 58.
  • 2013 Dilema veche, nr. 486, 19: În continuare, cinemaul devine un simplu mediu de transmisie de secol XX, pentru o estetică foiletonistică de secol XIX – adică pentru o estetică literară (sau subliterară), nu cinematografică, în care secreția și acreția de evenimente epice înseamnă totul.

✧ Fig.
  • 2001 PATAPIEVICI, Omul, 342: De vreme ce religiile sunt spiritual superioare înrădăcinărilor identitare (care sunt simple acrețiuni istorice contingente – respectabile în cel mai bun caz, dar nu superioare, în sens spiritual) ori raselor (care nu sunt decât înrădăcinări genetice materiale), atunci protecția cea mai înaltă ar trebui adusă numai religiilor.
3. GEOMORF. Creștere gradată, imperceptibilă, a zonelor de uscat prin acțiunea curenților de aer, în cazul depunerii nisipurilor pe plaje, sau prin acțiunea apei, în cazul sedimentării fluviale.
  • 1974 Progresele științei, X, 8: Dewey care, discutând rolul ofiolitelor în domeniul mediteraneean, ajunge la concluzia (paradoxală) că ele materializează expansiunea fundului oceanic de-a lungul marginilor unor plăci pe cale de acreție în interiorul domeniului Tethys.
  • 1998 D. Geol., 113: Falia transformantă preia mișcarea de acreție, o transmite și o transformă în zona foselor.
  • 2004 COSTACHIE, Geogr. Pol., 96: Acestor tipuri [de mișcări de teritorii] li se mai adaugă: creșterea prin procese naturale a teritoriului unui stat, creștere datorată, de regulă, modificărilor unor cursuri de ape, proces ce mai poartă denumirea de acreție naturală, întâlnit în special la marile fluvii.

✧ Sint. GEOMORF. (Din fr. zone d’accrétion) Zonă de acreție = zonă în care se formează crusta oceanică prin extensia crustei terestre, a rifturilor.
  • 1984 St. Cerc. Geol., 52: Prezența redusă a structurilor mezocumulus sugerează o rată redusă a acumulării, în condițiile unui flux termic ridicat (zonă de acreție).
  • 1998 An. Inst. Geol., 38: Lunca de pe malul stâng al Dunării este parazitată de zona de acreție laterală a Călmățuiului.
  • 1998 D. Geol., 236: În lungul riftului oceanic are loc o intensă activitate vulcanică bazică generatoare de crustă oceanică, riftul oceanic constituind zona de acreție.

4. ASTRON. Fenomen fizic prin care un corp ceresc de mari dimensiuni, precum stelele sau planetele, în urma atracției gravitaționale, își mărește masa, prin captarea gazului și a prafului din spațiul cosmic.
  • 1977 D. Astron., 121: Fenomenul invers disipării atmosferice se numește acreție.
  • 1979 Magazin, nr. 1 127, 5: Între black-hole și steaua respectivă ar fi o zonă de acreție care s-ar manifesta pe cer ca o puternică sursă de raze X.
  • 1985 Magazin, nr. 1 447, 3: Datele recente au obligat pe specialiști să se gândească la un fenomen de acreție.
  • 1996 D. Enc., II, 414: Acreția materiei poate determina emisia de radiații X, ceea ce ar face posibilă detectarea acesteia.
  • 1997 S. POPESCU, Exuvii, 13: Trag din mine putere, așa cum corpurile cerești trag din spațiul cosmic materie – chestia asta în limbajul savant s-ar putea numi „acreție”.
  • 2011 Magazin, nr. 16, 3: Recent s-a născut o altă teorie lansată de cercetătorii de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), în scenă intrând corpuri din roca care a format Pământul prin acreție, adică prin coliziunea și adiția corpurilor constituite din rocă și gheață.

✧ Sint. ASTRON. (Din fr. disque d’accrétion) Disc de acreție = structură de materie de forma unei orbite formată în jurul unui corp ceresc.
  • 1979 Magazin, nr. 1 156, 6: Se presupune astfel că, în cazul lui Hercules X-I radiația și-ar avea originea în vecinătatea unui disc de acreție, nu în vreunul dintre cei doi componenți ai sistemului binar.
  • 1984 An. Astron., 332: Acreția se face direct pe stea, fără formarea prealabilă a discului de acreție.
  • 1999 An. Astron., 314: Studierea interacțiunii plasmei dense cu câmpul magnetic din protuberanțe poate fi utilă și în studiul altor obiecte astrofizice, cum ar fi discurile de acreție.

– Var.: acrețiúne (scris și accrețiune).

– Din fr. accrétion, it. accrezione.

Referințe bibliografice:
1978 DN2; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro); 2023 Term. Astron.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar