Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACREDITÁRE s. f.
Acțiunea de a acredita și rezultatul ei.
1. FIN. Punere la dispoziția cuiva a unei sume de bani. Cf. acredita (2).
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1898 Enc. Rom., I.
  • 1912 Transilvania, nr. 1–2, 30: Controlul se exercită greoi și foarte rar prin 1 ori 2 funcționari de-ai Centralei, care sunt ocupați și cu alte agende de birou. Financializarea s-a făcut prin acreditarea însoțirilor la banca cehă.
  • 1924 MO, nr. 120, 6 199: Sfera de comerț a societății o formează: … 1. Fructificarea banilor depozitați … 2. Acreditarea.
  • 1942 Cod. Gen. Rom., XXX1, 504: Serviciul bugetului și ordonanțării … efectuează lucrările privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și acreditarea cheltuielilor.
  • 1998 D. Dr. Afac., III, 291: Viramentul bancar se concretizează într-o operație contabilă constând în înscrierea, la ordinul titularului unui cont, în debitul contului acestuia, a sumei ordonate, prin acreditarea altui cont indicat de ordonator.
  • 2001 Lex. Fin. Bănci, I, 193: [Banca] efectuează operațiuni de acreditare, incassouri, ordine de plată și alte instrumente de plată.

✦ Înv., rar Întârziere la plată.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
2. Adeverire a unei știri, idei, ipoteze etc.; p. ext. impunere, consacrare. Cf. acredita (4).
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1881 CARAGIALE, Pub., 283: Interpelatorul citează apoi pasaje neexacte, cari au fost dezmințite de un locotenent român, d. Vasiliu. Acesta … a căutat să rectifice neadevărurile spre a împiedeca acreditarea lor.
  • 1893 DOBROGEANU-GHEREA, St. Crit., III, 159: În cât privește acreditarea acestei teorii și dominarea ei până în timpul din urmă, aceasta e iarăși natural, având în vedere pe de o parte lipsa unui serios control literar și estetic în țara noastră, de altă parte talentul d-lui Maiorescu.
  • 1926 ZARIFOPOL, Arta liter., I, 124: Ce valoare efectivă a avut acest delir științific și metafizic pentru acreditarea ideilor lui Copernic?
  • 1933 COMARNESCU, America, II, 218: Știți unde ați ajuns cu astfel de acreditări optimiste asupra credinții? – Da, la un stadiu de mare civilizație, cu oameni harnici și care se tem de Dumnezeu!
  • 1960 AVRAMESCU – CÂNDEA, Intr. Docum., 284: Relatările persoanelor în contact nemijlocit cu practica sunt deosebit de interesante atât prin caracterul lor inedit, cât și prin rolul verificator pe care practica îl are în general în acreditarea unei ipoteze.
  • 1963 CÂNDEA, Rațiunea, 82: Cercetările din ultimii ani ale lui Alexandru Elian au înlăturat definitiv această falsă atribuție înfățișând, printr-o pasionantă demonstrație, împrejurările acreditării unei legende.
  • 1979 Studia Univ. – Philologia, I, 27: Însuși cel vizat (ne gândim la Céline) înlătură în bună măsură posibilitatea de acreditare a unei asemenea afirmații.
  • 1988 Studii, nr. 3, 280: Din coroborarea informațiilor furnizate de diverse surse amintite, se poate imagina, cu șanse de acreditare, drumul parcurs de opera în discuție de la manuscris la textul tipărit.
  • 1994 O. DRIMBA, Ist. Cult., IV, 381: În aceeași ordine de idei … se înscrie numărul enorm de opere în genul acelei „Malleus maleficarum”, de acreditare a superstițiilor vrăjitorești și de incitare la exterminarea vrăjitoarelor.
  • 1999 DJUVARA, Ist. Rom., 163: La acreditarea acestei versiuni au contribuit în veacul următor și boierii pământeni, care încercau prin această afurisire retrospectivă să se spele de păcatul de a fi îndurat acel regim.
  • 2005 CIUBOTARU, Catolicii, III, 15: Aportul cercetătorilor români în această privință este relativ modest. Faptul a contribuit decisiv la acreditarea unor puncte de vedere discutabile, privitoare la obârșia, vechimea, identitatea etnică și culturală a credincioșilor romano-catolici din această parte a țării.

3. Înv. Faptul de a face să aibă o bună reputație; dobândirea unei bune reputații.
  • 1875 BOLLIAC, Art. Polit., 269: Luptă în țara noastră vreun partit pentru întindere sau restrângere de vot? pentru întindere sau restrângere de libertăți publice sau individuale? … pentru acreditarea magistraturei și sânțenia legilor?
  • 1879 EMINESCU, Pub., II, 381: Pentru asemenea oameni orice mijloc de acreditare și reabilitare e binevenit.

✦ Libertate de acțiune bazată pe încrederea unei bune reputații.
  • 1885 Telegraful (Buc.), nr. 3 957, 1: Sir Drummond-Wolfi, precum se zice, a primit acreditări foarte largi, care-i lasă câmpul liber pentru a trata despre mai multe cestiuni cu Poarta.
4. Procedură de numire a unui reprezentant diplomatic al unui stat în alt stat; înv., rar acreditație. Cf. acredita (1).
  • 1885 Epoca, nr. 33, 3: La începutul anului ce expiră, diplomația Statelor-Unite ale Americei de Nord a avut a susține o campanie înverșunată contra principiului de persona non grata, ce a format pururea temelia bătrânei diplomații europene întru ceea ce privește acreditarea representanților diplomatici ai tuturor statelor.
  • 1889 Epoca, nr. 1 011, 1: Telegramele au anunțat nouile acreditări de miniștri serbești pe lângă curțile străine și primirea unora de către suveranii pe lângă care erau acreditați.
  • 1898 Enc. Rom., I.
  • 1948 Studii, nr. 4, 146: Diplomația vremii folosea scrisorile numai ca acte de acreditare și pentru chestiunile generale, iar toate comunicările secrete se făceau numai verbal.
  • 1958 Studii, nr. 6, 86: Hitleriștii n-ar fi privit cu ochi buni acreditarea unui ministru plenipotențiar la Washington de către o țară care făcea parte din Axă.
  • 1965 Romanoslavica, XI, 130: Cuza confirmă, printr-o nouă corespondență … către domnitorul Serbiei, acreditarea agentului român.
  • 1982 D. Dr. Publ., 90: După ce reglementează procedura acreditării șefului misiunii diplomatice și a atașaților militari …, Convenția stabilește imunitățile și privilegiile diplomatice.
  • 1997 D. Dr. Muncii, 115: Tot o formă de numire … o constituie acreditarea reprezentanților diplomatici de către Președintele României.
  • 1999 M. D. Term. Istor., 12: Acreditarea cuprinde trei etape, și anume: a) asentimentul statului străin, b) numirea în funcție a diplomatului, c) prezentarea scrisorilor de acreditare.
  • 2000 D. Adm. Publ., 164: Reprezentantul unui stat se prezintă la șeful protocolului din alt stat pentru a cunoaște procedura de acreditare din statul respectiv.
  • 2007 Man Ist. XII, 178: Ultimul act parafat de el a fost acreditarea ambasadorului URSS la București, Kavtaradze, la 24 august 1945.

✧ P. anal.
  • 1929 VINEA, Pub., V, 83: În slujba surdă și subversivă împotriva guvernului popular, Banca Națională ar fi fost, firește, în primele linii, dacă reușita împrumutului nu ar fi creat acolo o situațiune specială, prin acreditarea unui expert străin.
✧ Sint. (De obicei la pl.) Scrisoare de acreditare v. scrisoare.
✦ Atașare oficială a unor ziariști sau ziare pe lângă anumite instituții, evenimente sau o anumită țară; concr. document care atestă această calitate.
  • 1969 Sportul, nr. 455, 4: Comitetul de organizare a celui de al 9-lea campionat mondial de fotbal împreună cu comisia de presă de pe lângă F.I.F.A. au stabilit ca un prim sondaj, privind acreditarea ziariștilor la turneul final din Mexic, să se efectueze până la 31 iulie.
  • 1971 Sportul, nr. 6 594, 4: În complexul olimpic de la München a început construcția centrului de presă care va găzdui în 1972, cu prilejul olimpiadei de vară, pe ziariștii, comentatorii de televiziune și radio ce vor relata desfășurarea marii competiții sportive … Parterul va fi rezervat centrului de acreditare.
  • 1992 MO, nr. 164, 7: Acreditarea delegaților se face la Biroul Electoral Central pentru presă, cinematografie, radioul și televiziunea română.
  • 2002 C. T. POPESCU, Nobelul, 41: Ziariștii maghiari din Transilvania vor primi acreditările direct de la Budapesta.
  • 2005 Apostrof, nr. 7, 25: Îl cunoscuse într-o dimineață când se îndrepta cu mașina spre un hotel central, unde avea loc o conferință de presă. Era aproape de hotel, când își dăduse seama că-și luase altă geantă, în care nu avea niciun act, nicio acreditare.
  • 2011 în DCR3, 456: Derby-ul Ardealului incinge spiritele în Cluj! Răspunsul halucinant la cererea unor acreditări: „Sunteți retarzi mintal”.

5. Evaluare a unei instituții și a personalului acesteia în vederea acordării avizului pentru funcționare și a drepturilor ce decurg din acesta.
  • 1992 Even. Zilei, 8: Ministerul Învățământului și Științei a inițiat „un proiect de lege privind Instituirea procedurii de acreditare a instituțiilor de învățământ superior privat”.
  • 1997 D. Mediului, 201: Sistemul calității în construcții se compune din: asigurarea documentelor tehnice normative în construcții; … autorizarea și acreditarea laboratoarelor de analize și încercări în activitatea de construcții.
  • 2003 Adevărul (C.), în DCR3, 150: Criterii dure pentru acreditarea farmaciilor care eliberează compensate. [Titlu]
  • 2006 Apostrof, nr. 9, 30: După integrarea în UE, numai acele spitale vor primi acreditarea, deci vor putea funcționa, care vor corespunde criteriilor europene.
  • 2011 MO, nr. 70, 14: În conformitate cu prevederile art. 12 din Criteriile și normele de acreditare a muzeelor și a colecțiilor publice …, Ministrul Culturii și Patrimoniului Național emite prezentul ordin.
  • 2014 An. Câmpina, nr. 5, 35: După 1989 cele mai importante reglementări legislative pentru învățământul superior din România sunt: Legea privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor din 1993.

✧ P. ext.
  • 2010 Even. Zilei, în DCR3, 209: Acreditarea ca fermier ecolog presupune mai multe beneficii.
✦ Recunoaștere a unei diplome sau a unui titlu universitar.
  • 2011 D. Logop.2, 368: [Emil Verza] este membru al Senatului Universității [din] București și face parte din Consiliul Național de acreditare a diplomelor și titlurilor universitare.

– Pl.: acreditări.

– V. acredita. – Sensul 5, calc după engl. accreditation.

Referințe bibliografice:
1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1929/1930 Enc. Minerva; 2007 DEXI; 2011 URSU – URSU, Împr. Lex., III1.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar