1.
Adj. Care acordă aviz favorabil.
- 1921 Arh. Vet., nr. 15–16, 208: Când proprietarul s-a supus la toate regulamentele și măsurile, i se dă un certificat acreditant pentru turma indemnă de tuberculoză.
2.
S. m. FIN. Persoană fizică sau juridică împuternicită să deschidă cuiva un credit.
- 1938 Cod. Gen. Rom., XXVI3, 2 408: Deschiderea de credit în cont curent este deci un împrumut, care servindu-se de metoda de contabilitate a contractului de cont curent, folosește acreditatului care va putea, prin plăți parțiale, reîntregi creditul deschis de acreditant.
3.
Sint. (Calc după fr. État accréditant) Stat acreditant = stat care numește un reprezentant diplomatic într-un alt stat.
- 1967 M. D. Dipl.
- 1976 Studii, nr. 8, 1 247: Autorul … reliefează pe bună dreptate finalitatea supremă a tuturor misiunilor diplomatice …: dezvoltarea unor relații prietenești și promovarea cooperării între statul acreditar și statul acreditant.
- 1982 D. Dr. Publ., 18: Ministerul Afacerilor Externe al statului acreditant invită în audiență pe șeful misiunii diplomatice a țării căreia i se solicită și i se transmite verbal cererea de agrement.
- 1984 în Studii, nr. 9 (1988), 881: Funcția de reprezentare înțeleasă ca „o activitate care are ca scop să facă cunoscute și să apere interesele statului acreditant” depășește cu mult simpla obligație a chepuchehaielor de a participa la diferite solemnități la curtea otomană.
- 1997 DIACONESCU, Infracțiunile, I, 128: Reprezentant al unui stat străin. Este persoana care reprezintă statul acreditant în statul acreditat.
- 2000 D. Adm. Publ., 8: Statul acreditant certifică faptul că o persoană este împuternicită să reprezinte statul respectiv.
- 2006 MO, nr. 494, 63: Dispozițiile prezentului ordin sunt aplicabile în situația necooperării unor reprezentanțe diplomatice acreditate în România, în legătură cu eliberarea documentelor de călătorie necesare pentru îndepărtarea străinilor, cetățeni ai statului acreditant, de pe teritoriul statului român.
- 2011 MO, nr. 456, 4: Lucrătorii menționați la alin. (2), care sunt cetățeni ai statului acreditant, pot opta să fie supuși legislației statului acreditant, în termen de 3 luni de la data la care persoana în cauză a fost angajată de misiunea diplomatică sau postul consular.
Încă 7 citate
– Pl.: acreditanți, -te.
– Din fr. accréditant.
Referințe bibliografice:
1979 D. Dipl.; 1988 DEX – S; 2015 Form. Cuv., IV, 26; 2023 DELR2 s. v. acredita (delr.lingv.ro).
