Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACREDITÁ vb. I

Tranz.

1. (Complementul indică persoane sau misiuni diplomatice) A acorda autoritatea necesară pentru a acționa ca reprezentant diplomatic al unui stat.
  • 1836 Curierul rom., 6/33: Iată scrisoarea prin care craiul franțezilor a acreditat pe Duca de Montebelo pe lângă confederația Elvetică.
  • 1842 ASACHI, Lex., I, 762/29: Acreditez să zice când împuternicesc pe cineva a închee vreun interes.
  • 1862 PONTBRIANT, D., 8: A acredita un ambasador.
  • 1868 Românul (Z.), 149: Francia și cu Austria stăruiesc în cugetarea d-a acredita un însărcinat cu afaceri pe lângă principele Carol.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1883 Timpul (J.), nr. 103, 3: Statele Unite vor fi representate prin ministrul american la St. Petersburg, care va fi prevăzut cu puteri speciale ce-l acreditează ca trimis extraordinar.
  • 1893 ZAMFIRESCU, Coresp., I, 289: Viu din Olanda, unde am mers să mă prezint ministrului de externe (deoarece suntem acreditați și acolo) și de unde mă întorc încântat.
  • 1927 IORGA, Mem., V, 183: Diamandi nici n-a mai fost acreditat pe lângă această Curte.
  • 1938 în Man. Ist. XII, 125: El [regele] acreditează ambasadorii și miniștrii plenipotențiali pe lângă șefii statelor străine.
  • 1947 NEGULESCU, Filos. Renașt.2, III, 294: Machiavelli … a fost, astfel, de mai multe ori, la Veneția, acreditat pe lângă „dogii” în funcțiune, la Roma, pe lângă Curia Papală, la Forli, pe lângă Caterina Sforza.
  • 1952 Const. (1952), 23: [Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române] acreditează și recheamă pe reprezentanții plenipotențiari ai Republicii Populare Române în statele străine.
  • 1963 CĂLINESCU, Scrinul negru, I, 414: Noi cerem de la un trimis extraordinar ca prin prestigiul său personal să determine guvernul pe lângă care este acreditat să ia poziție față de presa calomnioasă.
  • 1982 D. Dr. Publ., 150: G[uvernul] provizoriu poate acționa în ceea ce privește raporturile internaționale ca orice g[uvern] de drept, poate încheia tratate, acredita reprezentanți diplomatici și primi pe reprezentanții diplomatici străini.
  • 1990 MO, nr. 35, 10: Președintele României … acreditează și recheamă reprezentanții diplomatici ai României și primește pe reprezentanții altor state.
  • 1999 M. D. Term. Istor., 12: Ambasadorul și ministrul plenipotențiar sunt acreditați pe lângă șeful statului, iar însărcinatul cu afaceri, pe lângă ministerul de externe al țării care îl acceptă pe diplomat.
  • 2009 Romanoslavica, XLIV, 190: Ca urmare, [Ignatius Mouradgea d’Ohsson] a fost naturalizat suedez, iar în a doua parte a anului 1795 a fost acreditat cu rangul de ministru plenipontențiar al Suediei pe lângă Poarta Otomană.

✧ (Cu pronumele în dativ)
  • 1940 ARGETOIANU, Îns., VIII, 246: Roosevelt a ales un amiral ca să arate că își acreditează ambasadorul mai mult pe lângă persoana mareșalului Pétain, decât pe lângă neputinciosul guvern francez.
  • 1994 O. DRIMBA, Ist. Cult., IV, 142: Acum se stabilește – la Vatican, precum și la celelalte curți princiare europene – o ierarhie diplomatică precisă, determinată de importanța statelor care și-au acreditat ambasadori sau doar agenți diplomatici.

✧ Refl. pas.
  • 1967 M. D. Dipl., 15: Ambasadorul și ministrul plenipotențiar se acreditează pe lângă șeful statului acreditar.
  • 1975 D. Polit., 13: Ambasadorul și ministrul plenipotențiar se acreditează pe lângă șeful statului acreditar, iar însărcinatul cu afaceri pe lângă Ministerul de Externe al acestui stat.
  • 1982 D. Dr. Publ., 21: În România, ambasadorii extraordinari și plenipotențiari … se acreditează și se recheamă prin decret prezidențial.
  • 2009 MO, nr. 10, 1: Domnul Viorel Stănilă se acreditează în calitatea de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Albania.

✧ P. anal.
  • 1841 Curier a. sexe, III, 2261/11: O proclam iară în numele Academiei franceze, ce mi-a făcut cinstea a mă accredita către dumnia voastră.
  • <1866–1867> ODOBESCU, Ant., II, 317: Tot prin acea scrisoare și spre a îndestula dorința grabnică a comisiunii imperiale, el acredita pe lângă dânsa, în calitate de arhitect al exposițiunii române, pe dl. Ambroise Baudry, arhitect cu talent, care în anul trecut vizitase Principatele Unite.

✧ P. ext.
  • c. 1874 LĂCUSTEANU, Amint., 19: M-am înfățișat la generalul Enholm, generalul de stat major pe lângă care eram acreditat din partea guvernului român.
  • 1877 DIR – Răzb., III, 457: Primind plicul cu instrucțiunile dumneavoastre … am și plecat la Jilava la corpul de armată pe lângă care am onoare de a fi acreditat.

✦ (Complementul indică ziariști, observatori) A atașa oficial pe lângă o anumită instituție, un eveniment sau într-o anumită țară.
  • 1981 România lib. (Z.), 11 430, 5: Puțini cunosc, însă, amănuntul că el [Shunichi Kobayashi] este acreditat de către o publicație de specialitate din… Kenya, cu drept de difuzarea materialelor de la Universiadă pentru toată Africa.
  • 1994 BLANDIANA, Eu, 246: Observatorii trimiși de noi n-aveau nicio șansă să fie primiți acolo. Și atunci LADO, după multe insistențe, i-a acreditat.
  • 2011 MO, nr. 535, 3: Autoritatea Electorală Permanentă … acreditează reprezentanții presei scrise, ai radiolului și ai televiziunii din România.

✧ Refl. pas.
  • 1982 Sportul, nr. 10 012, 4: Până la 1 ianuarie 1982, data limită fixată de organizatori, s-au acreditat la C.M. peste 500 de ziariști, comentatori de radio și televiziune.
  • 2002 C. T. POPESCU, Nobelul, 42: Eu unul nu văd decât o singură obligație morală: ziariștii maghiari din România să refuze „facilitatea” oferită de federația maghiară și să se acrediteze prin intermediul federației române.

2. Înv. FIN. A da cuiva un credit pe baza unui acreditiv.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 11/34.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • c. 1874 LĂCUSTEANU, Amint., 143: Venise un bancher evreu, Blumen, carele în toată vremea mă acredita cu polițe la Viena.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1903 TDRG, I, 15: V-am acreditat cu 5000 lei la Banca Națională.

✧ Intranz.
  • 1897 I. PANȚU, C. Coresp., 118: Acreditivele … trebuie să mai cuprindă … suma de bani pentru care acredităm.
3. (Complementul indică mai ales persoane) A face să aibă o bună reputație.
✧ Refl.
  • 1856 TEULESCU, Cesar, 39/4: Mai trebuia încă să se acrediteze în provincie, arătând că se interesează la casele lor.
✧ P. anal.
  • 2003 GRIDAN, Univ. Bijut., 371: Comparativ cu Egiptul, nordul Africii este acreditat cu lucrări din argint și email, ca la tuaregi și alte popoare din deșert.
4. (Complementul indică știri, idei, ipoteze etc.) A face credibil, demn de crezare, verosimil; a adeveri; p. ext. a impune, a consacra.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 11/35.
  • 1841 Curier a. sexe, III, 3122/22: Lucreție … a mai accreditat Atheismul și obicinuința unui empirism orb și grosier.
  • <1849–1852> BĂLCESCU, Mihai Viteazul, 132: Aceasta e o fabulă pe care sau că capii creștini o acreditase, căci Mihai-Vodă, la Călugăreni, încă o repetă ostașilor săi, cum am văzut, spre a încuragia oștile, ascunzându-le numărul cel mare al turcilor, sau că e născocită de istoricii [turci]. [Notă de subsol]
  • 1857 ARISTIA, Parallela, XCVI2/19: [Scriitorul] a voit a acredita o producție informă, cu favoarea unui nume ilustru.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1862 ANTONESCU, D., 23.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I, 11: A acredita o noutate.
  • 1870 HASDEU, Pub., II2, 51: Publicând în fruntea ziarului poezia d[omnu]lui Ciru Economu, răspundem la o nouă teorie pe care se încearcă a o acredita, de o bucată de timp, confrații noștri din „școala autoritară”.
  • 1871 LMD, I.
  • 1887VLAHUȚĂ, Nuv., 113: Din parte-i, d-l Dincă făcu tot posibilul ca să se lățească și să acrediteze această versiune.
  • 1893 DOBROGEANU-GHEREA, St. Crit., III, 158: Această estetică, luată mai ales de la Schopenhauer, d-sa a adus-o și a acreditat-o în țara noastră.
  • 1928 MEHEDINȚI, Opera geograf., 253: Deocamdată, în legătură cu marginea de răsărit a teritoriului nostru etnic, să ne fie permis a sublinia câteva fapte, care ne arată Dacia pontică în altă lumină, decât aceea pe care caută s-o acrediteze cei care pierd din vedere punctul de privire geografic.
  • 1934 Rev. Fundaț., nr. 3, 565: Dar unde sunt nuvelele, romanele ori măcar poemele în proză care să acrediteze pe acest mare talent inedit?
  • 1941 OȚETEA, Renașterea, 28: Această concepție a acreditat până în secolul al XIX-lea ideea că Evul Mediu n-a fost decât o epocă de barbarie.
  • 1950 SADOVEANU, Nada Florilor, 373: Robii de zestre ai neneacăi voiau să acrediteze o legendă necuviincioasă, cum că răzbunica noastră Izabela Borcoș, … ar fi păcătuit c-un țigan.
  • 1969 Teatrul (R.), nr. 2, 60: Trebuie acreditat principiul selecției permanente.
  • 1971 Contemp. (S.), nr. 1 032, 1: Exponatele acreditau doar ideea că universul avea să devină în curând mult mai frumos.
  • 1988 P. CORNEA, Intr. Lect., 73: Teoria dinamică a câmpului psihologic a lui K. Levin acreditează ideea că subiectul, confruntat cu obstacole de netrecut în realitate, își restructurează „spațiul de viață” la nivelul imaginarului.
  • 1998 M. RĂDULESCU, Ist. Lit. Det., I, 37: O gândire similară va circula și printre reeducații de peste câțiva ani: ei vor acredita formarea la Moscova … a lui Eugen Țurcanu.
  • 2003 CĂRTĂRESCU, Tânăr, 134: Mai toate cronicile pe care le-a avut în presa literară prima carte a lui Florin Iaru acreditau imaginea unui sentimental disimulat.
  • 2006 OPRIȘ, Enc. Lumii Vii, 282: O a treia ipoteză acreditează ideea că proteina prionului se înmulțește singură.

✧ Refl. pas.
  • 1863 BOLLIAC, Art. Polit., 183: Am mai spus-o că circulă în mare număr un fel de dare de socoteală a d-lui ctitor, care s-a și luat, spre a se acredita sub marea egidă a celor infailibili.
  • 1887 MAIORESCU, Discursuri, I, 995: Aceasta credeați că este bine să se acrediteze în străinătate despre noi?
  • <1898–1899> Analele Acad. Ist.,, seria 2, tom XIX, 385: La moartea lui Ioan, s-a putut acredita svonul că această moarte fusese provocată de nerăbdarea lui Nicolae, care se vedea lipsit de tron.
  • 1901 DOBROGEANU-GHEREA, St. Art., III, 338: Dacă s-ar acredita opinia aceasta, ea ar deveni periculoasă și viitorului socialismului, și chiar țării.
  • 1935 M. I. CARAGIALE, Art. St., 207: Mulțumită superficialității de pregătire și a sărăciei de cunoștințe s-a acreditat, și ce e trist, nu numai la heraldiștii-amatori, părerea că la o stemă interesul se reduce exclusiv la conținutul scutului.
  • 1941 Rev. Fundaț., nr. 8–9, 244: Puțin lipsea până să se acrediteze chiar legenda … că existența statului român este o elaborare artificială, datorită rivalității dintre imperiile învecinate.
  • 1953 CĂLINESCU, Bietul Ioanide, II, 209: Canaliile astea din Mișcare … sunt în stare să se adune în piața dumitale ca să se acrediteze versiunea lor.
  • 1971 Contemp. (S.), nr. 1 291, 10: În unele școli naționale cinematografice s-a acreditat ideea că regizorul este autorul unic al filmului.
  • 1982 D. Dr. Publ., 182: În sprijinul războiului de agresiune se utiliza o bogată argumentare juridică, încercând să se acrediteze ideea că el ar fi un mijloc legal de apărare a drepturilor statelor.
  • 1990 E. VASILIU, Introducere, 77: S-a acreditat ideea că SPP [structura profundă a propoziției] nu este altceva decât structura semantică abstractă a propoziției.
  • 1995 LIICEANU, Apel, 182: Ani de zile, apoi, s-a încercat să se despartă „figura luminoasă” a lui Lenin de figura călăului Stalin, să se acrediteze ideea despre „Lenin cel bun” și „Stalin cel rău.”
  • 2006 OPRIȘ, Enc. Lumii Vii, 704: Se acreditează, conform ipotezei lui J. E. Lovelock … că viața acționează asupra climatului planetei.

5. (Complementul indică instituții sau personalul din instituții) A evalua și a acorda aviz de funcționare și toate drepturile decurgând pe baza lui.
  • 2002 în DCR3, 564: CNEAA a acreditat și autorizat facultăți într-o veselie.
  • 2005 Rev. Muzeelor, nr. 2, 106: Pentru a fi acreditat, un muzeu trebuie să îndeplinească următoarele condiții: … să fie o instituție non- profit, organizată legal, ca parte a unei organizații non-profit sau parte a unei instituții non-profit sau a unei entități administrative; să aibă colecții și o expunere permanentă.
  • 2006 M. Enc. Fin., I, 322: [C.N.A.S.S.] acreditează personalul sanitar care poate fi admis să lucreze în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.

✧ Refl. pas.
  • 2008 MO, nr. 13, 18: Se acreditează unitatea de învățământ preuniversitar particular Mark Twain International School din Voluntari, pentru nivelul de învățământ gimnazial.
  • 2011 MO, nr. 18, 41: Programele de studii ale masterului didactic … se acreditează conform legii.

– Scris și: înv. accredita.

– Prez. ind.: pers. 3 acreditează.

– Din fr. accréditer, it. accreditare. – Sensul 5, calc după engl. accredit.

Referințe bibliografice:
1900 BARCIANU-POPOVICI, D.3; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I ; 1999 M. D. Jur.; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar