✧ Sint. (Calc după fr. État accréditaire) Stat acreditar | Rar Țară acreditară = stat în care este numit un reprezentant diplomatic al unei alte țări.
- 1967 M. D. Dipl., 15: Ambasadorul și ministrul plenipotențiar se acreditează pe lângă șeful statului acreditar.
- 1975 D. Polit., 13: Mai multe state pot acredita una și aceeași persoană într-un alt stat, dacă statul acreditar nu se opune.
- 1982 D. Dr. Publ., 19: În unele state există practica potrivit căreia cu prilejul numirii atașaților militari, navali și ai aerului se trimite o notă la Ministerul de Externe al țării acreditare cu o comunicare privind numirea.
- 1988 Studii, nr. 9, 880: Funcția de reprezentare a misiunii diplomatice constă în primul rând în a atesta, prin simpla sa prezență în statul acreditar (Imperiul Otoman) existența unei entități statale distincte, cu interesele sale proprii (Țara Românească).
- 1994 D. Ec. Piață, 110: [Reprezentanța diplomatică] are sediu permanent pe teritoriul statului acreditar și funcționează pe baza normelor și principiilor dreptului internațional.
- 1997 DIACONESCU, Infracțiunile, I, 128: Ea [persoana] face parte, în principal, din misiunea diplomatică în statul acreditar, care are ca scop asigurarea și dezvoltarea relațiilor normale dintre state.
- 2000 D. Adm. Publ., 111: Persoanele cu rang diplomatic … primesc din partea statului acreditar permisiunea de a-și îndeplini funcția în statul respectiv.
- 2011 MO, nr. 456, 4: Membrii personalului de serviciu al misiunilor diplomatice și posturilor consulare ale unei părți contractante, precum și personalul de serviciu aflat în serviciul particular al membrilor acestor misiuni sau posturi, care nu sunt trimiși, ci sunt angajați pe plan local, vor fi supuși legislației statului acreditar.
Încă 7 citate
– Pl.: acreditari, -e.
– Din fr. accréditaire.
Referințe bibliografice:
1969 SECHE, Ist. Lexicogr., II, 168; 1979 D. Dipl.; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. acredita (delr.lingv.ro).
