BOT. Plantă erbacee, originară din India, cu rizomi galbeni, plăcut mirositori, care crește
în locurile mlăștinoase; obligeană, crin de apă, înv. calmuz (Acorus calamus).
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1874 Farmacopeea rom.2, 27: Rhizoma de acor … Din acorul calam, L. din familia aroidee.
- 1889 Conv. Liter., XXIII, 350: Spetează sau Speribană tărcată. Acor.
- 1898 Enc. Rom., I, 30: Acorus cuprinde două specii ce cresc în regiunea temperată a emisferei boreale.
- 1973 DOINAȘ, Utopia, 205: Mălaiuri și acòre Se dizolvă pe limba fazanilor.
Încă 4 citate
– Pl.: acore.
– Var.: înv. acórus s. n., înv. acóră (1862 ANTONESCU, D.) s. f.
– Din lat. Acorus [calamus] (numele științific al plantei).
Referințe bibliografice:
1900 BARCIANU-POPOVICI, D.3; 1937 Enc. Agr., I.
