1.
Înv., rar Înfățișare, aspect.
- 1642 Ev. Govora, 182: Căce, când vru Dumnezeu cel nevăzut să se apropie omului celui văzut și să vorovască cu nus, nu cu vorbă de îngeri, ca oarecând cătră Moisi, ce însuș cu sine, atunce, cum se cădea celui cuvios, luo acoperitura firei trupului nostru și cu aceaea acoperi nerăbdata lumina Dumnezeirei sale.
2.
Protecție, ocrotire, acoperire (3); concr. ceea ce acoperă; acoperământ (1).
- 1688 Biblia (1688), 151: Unde-s dumnezeii lor pre carii nădejduia pre ei, … Scoale-să și vă ajutorească voao și să să facă voao acoperituri.
- <1760–1761> Biblia (1760–1761), I, 393: Vor acoperi cu acoperitură de piei ianthine și vor întinde pe deasupra platoșă toată hiachintină și vor băga prăjinile.
- 1837 J. CIHAC, Ist. Nat., 175/25: Gândacii sânt insecte cu patru aripi, dintre care cele doaă de deasupra … sânt vârtoase și slujesc de acoperitură aripilor de de supt, ce sânt moi.
- 1874 HASDEU, St. Lingv., I, 210: Iacă-ne dară foarte aproape de traistă, sub forma tracică staristra, adecă o legătură sau o acoperitură pentru caș.
- 1876 Telegraful (Buc.), nr. 1 181, 3: Dupe o înaintare scurtă pre vârful degetelor, se deschise tot așa de nesgomotos o a doua ușă, și mâna delicată a femeei îmi scoase acoperitura ochilor.
- 1887 HEM, I.
- 1894 ALEXI, D. Rom.-Germ.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1916 ATILA, Peștii, 134: Motivul acestei acoperituri întunecoase e liniștea, adăpostul în obscuritate căutat de către pești în timpul zilei.
Încă 8 citate
3.
Acoperiș (2).
- 1899 Bul. Deciziunilor, XXXVI2, 890: Asemănat art. 9 din legea asupra poliției și exploatărei căilor ferate, este oprit, în mod formal, înființarea de acoperituri cu șindrilă … la o distanță mai mică de 27 metri de la împrejurimile drumurilor de fer.
- 1985 R. VULCĂNESCU, Mitol. Rom., 338: Pentru păsările cerului zvârleai pe acoperiturile caselor boabe de mei, grâu, orz, secară.
Încă un citat
✦
P. restr. Componentă a acoperișului.
- 1898 Enc. Rom., II, 850: Un coperiș se compune, de regulă, a) din acoperitură = învelitura coperișului, care împiedeca întrarea ploii etc. în interior și b) din construcțiunea coperișului, care sprijinește acoperitura.
– Pl.: acoperituri.
– Acoperi + suf. -itură.
Referințe bibliografice:
1900 BARCIANU – POPOVICI, D.3; 1907 PHILIPPIDE, Specialistul rom., 12; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1931 CADE; 1963 Gram. Rom.2, I; 2001 MDA, I; 2023 DELR2 s. v. acoperi (delr.lingv.ro).
