1.
Înv., rar Acomodare (1), potrivire; adecvare.
- 1842 ASACHI, Lex., I, 751/44: Acomodație [=] potrivirea unui lucru cătră altul.
- 1898 Evenimentul, nr. 1 572, 2: Trebuia să-mi calculez gesturile, atitudinea și totul. Trebuia să mă schimb pentru căteva ore, să încerc acea acomodație impropie și subjugătoare.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
Încă 2 citate
✦
Comportament care ține seama de dorințele cuiva.
- 1842 ASACHI, Lex., I, 751/44: Acomodație [=] întocmirea unei fapte potrivit cu plăcerea și dorințele altue.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
Încă un citat
✦
„Mijlocire spre a impăca pe cineva; acord” (1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I)
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
✦
Adaptare la capacitățile fizice și intelectuale ale cuiva.
- 1842 ASACHI, Lex., I, 751/44: Acomodație [=] potrivirea paradosului dupre puterile sholerilor.
2.
FON. Preluare a unei trăsături articulatorii de la sunetele vecine; acomodare (3).
- 1875 Ist. Gândirii lingv., II1, 56: Grimm a constatat cel întâi că așa numita „atracțiune” în sintaxă nu se deosebește prin natură de cee ace este asimilațiunea și acomodațiunea în fonologie.
- 1878 HASDEU, Cuvente den bătrâni, I, 414: La români acomodațiunea s-a întins mai departe asupra elementului vocalic, prefăcându-l în labialul u, ca și la catalani: umplir.
- 1882 Columna, nr. 6, 379: Forma provincială sclăvoc lesne se explică prin acomodațiunea fisiologică, consoanele nevibratoare s, v și c din sglăvoc prefăcând în nevibrătorul c pe vibrătorul g.
- 1887 HEM, I, 54: Prin acomodațiune cu -i-, emfaticul a din aia scade la e în forma aie, ae.
- 1901 HASDEU, Pub., I, 51: „Codobelc” este o acomodațiune consonantică din „codomelc”.
Încă 4 citate
3.
MED. Acomodare a cristalinului.
- 1888 MO, nr. 168, 3 927: Causele sunt conexul între convergență și acomodațiune, incongruență între retină și între sistemul motor și protector al ochiului.
- 1896 Transilvania, nr. 5, 93: Afară de aceea ochii, cari sunt întorși spre dreapta și foarte aprope de scrisore, își forțeză preste măsură acomodațiunea.
- 1900 Spitalul, nr. 2, 50: Pupila reacționează în mod normal și la lumină și la acomodațiune. Vederea bolnavului este tulbure.
- 1904 RĂDULESCU-MOTRU, Personalismul, 301: Atențiunea, la rândul său, nu se produce decât prin mijlocirea mișcărilor ce au loc în mușchii de acomodațiune și de fixare a ochilor.
- 1929/1930 Enc. Minerva, 527: Acomodațiunea ochiului.
- 1934 Rev. Șt. Medic.,149: Neurologic, notăm: ușoară atitudine parkinsoniană, facies figé, privirea fixă, clipirea rară, tremurători palpeberale … lipsa convergenței globilor oculari, reflexul fotomotor slab acomodație slabă.
- 1949 LTR, I, 231: [Atropina] se întrebuințează în oftalmologie pentru acțiunea ei midriatică (dilatare a pupilei), paralizând mușchii de acomodație ai ochiului.
Încă 6 citate
4.
Sint. ELECTR. (Din fr. accomodation magnétique) Acomodație magnetică = „proprietate a materialelor feromagnetice, și în particular a oțelurilor foarte
moi, de a trece în starea lor finală abia după un anumit număr de comutări bruște
(de ex. 10···20) ale intensității câmpului magnetic de la o valoare pozitivă la una
egală negativă.” (1949 LTR, I, 22).
- 1949 LTR, I, 22.
– Scris și: înv. accommodație (1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I).
– Pl.: acomodații.
– Var.: acomodațiúne s. f.
– Din fr. accommodation, lat. accommodatio, -onis.
Referințe bibliografice:
1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1, XXIII; 1963 FD, V–VII, 337; 1966 SECHE, Ist. Lexicogr., I, 191; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2011 URSU – URSU, Împr. Lex., III ; 2023 DELR2 s. v. acomoda (delr.lingv.ro).
