(Despre oameni și manifestările lor) Ușor de împăcat, de mulțumit; conciliant, indulgent, binevoitor, sociabil, tolerant; (adesea peiorativ) care acceptă ușor compromisul; bazat pe compromis.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1858 RALET, Suv., 45: [Francezii] nu pierd nemic ca să fie acomodanți și „bons enfants” din contra, câștigă mult.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1879 KOGĂLNICEANU, Orat., III1, 62: Conjur pe onor. domn Stătescu și pe onor. domn Sturdza … ca să nu creeze un asemenea precedent, căci mâne putem noi liberalii să ne aflăm în minoritate și să fim tratați astfel! Trebuie să fie cât mai acomodanți, căci și cu cerul, după cum zice proverbul francez, sunt învoieli.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1919 GALACTION, Varia, 93: Din această pricină controversabilă și iritantă: cum trebuie să se privească între sine evreii naționaliști și evreii acomodanți, Herzl scoate o lecțiune de toleranță și de umanitate!
- 1930 RĂDULESCU-MOTRU, Personalismul, 115: Micile variațiuni individuale, acumulate prin moștenire, vor izbuti să prefacă cu vremea tipul omului de astăzi într-un tip perfect de adaptat mediului; tip fără ideologie, fără sentimente și deprinderi de lux, ci sufletește acomodant, turnat, dacă se poate zice, în tiparul împrejurărilor externe.
- 1940 REBREANU, Jurn., 318: Păcală e pehlivan, leneș, deștept, acomodant; Tândală, molâu, greoi, harnic, muncitor, fără noroc.
- 1952 CĂLINESCU, Trei nuv., 77: Prințul, care nu strălucea prin inteligență și plăcea cercurilor înalte prin firea sa acomodantă, dorea copilărește să fie deputat.
- 1967 An. Inst. Ist. Arheol., 200: Spre deosebire de acestea, decretul-lege din Transilvania avea un caracter acomodant, lăsând comisiei de prețuire o libertate mai mare în fixarea prețului.
- 1976 EVERAC, Acord, 53: Nu jur, dar am sentimentul că soțul meu ar fi mai… acomodant.
- 1993 GOMA, Jurn., III, 305: Cu cât acel individ fusese mai fricos, mai obedient, mai acomodant …, cu atât, acum, pentru urechile Occidentului, dar mai ales pentru propria-le conștiință vinovată de dezertare, s-au dezlănțuit în laude de sine, ei, rezistenții prin cultură.
- 2002 I. GHEȚIE, Biruit., I, 324: Acomodant de felul lui, încercă să se împace cu soarta.
- 2003 BUZURA, Tentația, 152: N-am pomenit niciodată „amănuntul” din lehamite, constatând că autori, până ieri acomodanți, se văicăresc azi de prigoana cenzurii sau de ce au pătimit de pe urma Securității.
Încă 13 citate
✧
(Adverbial)
- 1934 Rev. Fundaț., nr. 7, 32: Oratorul reluă acomodant: – … le disprețuim [avertismentele], ca soldați ce suntem și vom fi, dar … trebue să le luăm în seamă, ca demni și disciplinați cetățeni.
- 1983 ORNEA, Dobrogeanu Gherea, 248: Evident inså că nu a putut accepta nici meliorismul, nici diferitele variante acomodant reformiste sau oportuniste. Gherea se considera un adept consecvent al lui Marx și Engels.
Încă un citat
✧
P. anal.
- 1965 Ist. Teatrului, I, 302: Aria finală, în comedia Îngâmfata plăpumăreasă, conține zicala acomodantă, care se împacă cu situații date: „Să nu ne întindem mai mult decât ne este plapoma”.
- 1971 M. LOVINESCU, Unde scurte, I, 487: Talentul există și în Păsările … Numai că de data aceasta, în ciuda stilului analitic care mai înșeală, luciditatea privirii este aburită. Privirea aceasta nu mai dizolvă, ci reconstituie. Nu realul ci o idee de real acomodantă și acomodată.
- 1995 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., II, 144: Politic, ea [România] este într-o permanentă, dar calmă, opoziție. Pe cât de vigilentă, pe- atât de acomodantă.
- 2012 PLEȘU, Parabolele, 64: Ucenicii nu trebuie să-și ascundă, precaut, identitatea. Nu se cade ca acțiunea lor să aibă structura subversiunii, nici a prudenței acomodante.
Încă 3 citate
✧
(Substantivat)
- 1997 ORNEA, Medalioane, 29: În conflictul cu episcopul Lemeni a fost, mai curând, un acomodant, neasociindu-se luptei deschise angajate de colegii săi (Bărnuțiu, Moldovan etc.).
- 2003 România liter. (S.), în DCR3, 27: Autorul Jurnalului …, ajuns acum la al cincilea și ultimul volum (ediția a II-a), este un acomodant sau un dezamăgit?
Încă un citat
– Scris și: accomodant (1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I), accommodant (1848 NEGULICI, Vocab.).
– Din fr. accommodant.
Referințe bibliografice:
1913 DA, I1 , XXXII; 2011 URSU – URSU, Împr. Lex., III ; 2023 DELR2 s. v. acomoda (delr.lingv.ro).
