1.
FON. Înv., rar Acomodator (1).
- 1882 Columna, nr. 6, 379: Grație acestui proces acomodativ, în „sclăvoc” toate consoanele și consono-vocalele sunt nevibrătoare … până și ambiguul „l”, la rostirea căruia coardele vocale pot să vibreze sau să nu vibreze.
- 1885 România lib. (C.), nr. 2 324, 2: Orice excepțiune de la această normă, dacă nu e un neologism, atunci trebue justificată prin vreo analogie, și mai cu seamă prin acțiunea acomodativă a consoanelor și vocalelor învecinate.
Încă un citat
2.
Înv., rar Cu care te poți înțelege ușor; tolerant.
- 1882 Telegraful, nr. 83, 330: Regimul austriac ca să-și dee aerul de regim blând și acomodativ, a trebuit mult se umble până ce l-a câștigat pre boerul Balș ca se-i figureze numele în administrarea militară, ce fu introdusă în Bucovina.
3.
MED. Care se referă la acomodarea vizuală; care ține de acomodarea vizuală.
- 1888 MO, nr. 168, 3 927: La strabismul convergent de origine acomodativă sunt indicate: odihna ochilor, midriaticele și sticle convexe.
- 1938 Col. Legi și regul., 321: Reflexe (ocular: acomodativ, luminos, faringian)
- 1968 St. Cerc. Fiziol., nr. 1, 146: Hiperbarisml produce o îndepărtare a punctului proxim printr-o scădere a amplitudinii acomodării cristaliniene, consecutivă unei diminuări a contracției acomodative a mușchiului ciliar. Acest fapt denotă o oboseală a aparatului acomodativ, care revine la normal în repaus la sol în primele două ore.
- 1970 Sportul, nr. 970, 2: Echilibrul funcțional acomodativ și hemodinamica retiniana în tirul sportiv. [Titlu]
- 2010 MO, nr. 661, 37: Astenopatie acomodativă.
Încă 4 citate
– Pl.: acomodativi, -e.
– Din fr. accommodatif, lat. accommodativus.
