1.
Care este adaptat unei situații, unui scop; potrivit, adecvat; convenabil.
- 1839 Gazeta de Transilv., nr. 38, 12/12: Domni părinți … așișderea alți nenumărați domni preoți și mireni, toți cu o dorire a inimii stărilor înprejur acomodată, cătră carii prea o sfin. arhipăstoriu, cu deosibită dragoste și cuvinte foarte pretinoase s-au arătat.
- 1852 Gazeta de Transilv., nr. 38, 11/18: Se simți trebuința de a o preface pe dânsa [miliția] întru o trupă mai acomodată timpurilor de acum și anumit să se recunoască principiul că datorința de apărare este generală.
- 1860 Amicul scolei, 41: Când dară voim ca să ne înțeleagă publicul să ne alegem un metod acomodat cuprinderii lui și firesc pentru esplicarea limbei și pentru aceasta totudeuna trebuie să luăm în considerațiune două punte istorice și limbistice.
- c. 1863 BĂRNUȚIU, Ist. Filos., II, 99: Spre acest scop ei au aflat mai acomodată filosofia lui Platone, care, fiind cea mai ideală și mai lățită între popoare, se părea a se putea combina mai ușor cu creștinismul.
- 1865 CODRU-DRĂGUȘANU, Peregr., 81: Nice se poate cugeta în Italia o religiune mai acomodată locuitorilor acestui eden ca cultul catolic.
- 1869 VOROBCHIEVICI, Man. Armon. Music., 129: Acum să nasce întrebarea, care dintre tonurile scării este mai acomodat a fi tonul puntului organatic?
- 1881 Familia (F.), 287: Nutrimântul cel mai acomodat este și rămâne pentru copii totdeauna laptele.
- 1886 BARCIANU-POPOVICI, D.
- 1896 SIMA AL LUI ION, Scrieri, 143: Se recomandă deci de timpuriu a lua prezervative în întrebuințare, ca la aceste s-a dovedit praful de nutrire pentru vite a lui Kwizda … mijloc contra diareei de Kwizda pentru oi cel mai acomodat.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1928 Arh. Som., 16: Dacă voiesc să fie români liberi, atunci să meargă la nația lor pe Someș, und vor afla destul loc acomodat pentru ei.
- 1931 BĂNUȚ, Tempi, 152: Vitregitatea împrejurărilor încordate în care mă aflu mă îndeamnă să fac un pas care … ar fi foarte acomodat pentru delăturarea unor complicații neprevăzute, dar cu atât mai neplăcute, din sânul familiei mele.
- 1942 SEBASTIAN, Jurn., 480: Sunt desigur oameni care trăiesc mai departe: bani, muncă, iubire, totul e pentru ei oarecum normal, cel mult stânjenit, și – în orice caz – acomodat.
Încă 12 citate
2.
Înv., rar (Despe oameni) Cu care te poți înțelege ușor; acomodabil.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
3.
Înv. Amenajat pentru o anumită destinație.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1871 St. Doc. Liter., IV, 81: În Putna, comitetul conducătoriu își are biroul seu într-un loc acomodat aproape de cvartire.
- 1891 Familia (F.), nr. 11, 122: Ei șed în locuri acomodate pentru ocupațiunea lor predilectă.
Încă 2 citate
✧
P. ext.
- 1968Ist. Lit. Rom., II, 525: Scriitorul urmărește parcă să electrizeze un prezent acomodat cu lașitățile până într-atât, încât pierduse chiar și amintirea gloriei de altădată.
4.
LINGV. (Despre sunete sau cuvinte) Adaptat limbii române.
- 1878 HASDEU, Cuvente den bătrâni, II, 89: Finalul n acomodat cu inițiala cuvântului următor.
- 1896 CIPARIU, Gram. Lb. Rom., 99: Și aici poate veni sub întrebarea că oare voi, în forma ausiliare, în adevăr este verbul latin volo, ori numai formula latină bo sau vo, acomodată în terminațiuni după verbul voi (voiesc, vreu).
- 1960 SCL, nr. 1, 44: Etimologii pentru seria de paroxitone: fr. impétigo (acomodat după accentul lat. impetigo), it. intarsie, lat. intertrigo, fr. lumbago (acomodat după acentul lat. lit. lumbago).
- 1980 IVĂNESCU, Ist. Lb., Rom., 681: Acum patru-cinci decenii, tineri muncitori din Iași întrebuințau verbul a salia „a saluta”, care pare a fi fr. saluer în pronunție franceză, acomodat limbii române prin prefacerea lui ü în i.
- 2019 Lb. C. Bucate, 246: O altă observație care privește corpusul lexical neologic al vocabularul gastronomic împrumutat și acomodat limbii române … este acee că. într-o proporție covârșitoare, acesta nu a fost înregistrat de dicționarele lexicografice ulterioare.
Încă 4 citate
– Pl.: acomodați, -te.
– Scris și: accomodat (1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I).
– V. acomoda.
Referințe bibliografice:
1913 DA, I1, XIII; 2001 MDA, I; 2011 URSU – URSU, Împr. Lex., III1.
