Acțiunea de a (se) acomoda și rezultatul ei.
1.
Adaptare la noi situații, la noi condiții; obișnuire, familiarizare, potrivire. Cf. acomoda (1).
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D.
- 1869 FROLLO, Vocab.
- <1884–1909> MAIORESCU, Prel. de filos., I, 63: Hegel [e] de cea mai mare influință în Prusia prin relațiile sale cu guvernul, prin acomodarea filosofiei sale la cerințele statului.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1910 CHENDI, Period., IX, 205: Una este a cunoaște și a prețui o literatură străină și alta a o imita cu orice preț și a încerca o fasonare și o acomodare a literaturei noastre după calapodul străin.
- 1914 Viața rom. (R.), nr. 10–12, 169: În ultimii ani viața orașelor din Basarabia a pășit mult înainte spre acomodare la viața rusească.
- 1921 DENSUSIANU, Teor. Estet., 491: După doi, trei ani, intențiile bune ale întemeitorilor „Filarmonicei” deviase într-adevăr, și aceasta nu pare să o fi simțit atâta Heliade cât alții dimprejurul lui, sau dacă dânsul ajunsese să-și dea samă de ce se întâmpla a căutat totuși să păstreze o atitudine indulgentă din care nu lipseau calcule de acomodare cu împrejurările, cum le-a arătat și alteori.
- 1931 ZARIFOPOL, Arta liter., II, 250: Dar între public și artă există posibilități de acomodare mai prompte și mai solide, …, ce nu se pot îndeplini decât cu greutăți destul de mari.
- 1935 BLAGA, T. Cult., 101: Această labilitate e poate în directă legătură cu duhul de acomodare prevenitoare la contingențele istorice, … duh de care catolicismul s-a lăsat întotdeauna condus.
- 1966 BĂNCILĂ, Teor. Cun., 81: În sute de mii de ani de legături cu lumea s-au produs acomodări și ecoul acestora în conștiința noastră gnosică nu poate fi iluzie totală.
- 1971 Contemp. (S.), nr. 1 262, 3: Semnificația unei asemenea acomodări intensive cu valorile literaturii universale de ieri sau de azi este imensă.
- 1980 SIMION, Dim. Poeților, 9: Pentru Heliade, a scrie înseamnă, în modul cel mai hotrărât, a înființa, a crea în sens biblic. Pentru Alecsandri actul de a scrie necesită, în prealabil, un complicat scenariu de acomodare [la scrierea poeziei].
- 1990 NEDELCIU-BABEȚI-MIHĂIEȘ, Femeia, 81: Acomodarea cu orașul fu surprinzător de ușoară.
- <1990–1992> CONSTANTE, Evad. Imposibilă, 181: Te poți obișnui cu orice miros, ba, mai mult, după zece minute de acomodare nu îl mai simți chiar deloc.
- 2003 CĂRTĂRESCU, Pururi tânăr, 234: Cultura românească a făcut, de un secol încoace, mari eforturi de acomodare cu natura noastră „orientală”.
Încă 15 citate
✧
P. ext.
- 1982 GEORGESCU – SACHELARIE, Judecata, 112: Codul civil al Moldovei (1816–1817) enunța … că orice persoană lezată în dreptul său este volnică a pârî pe cel ce i-a cauzat vătămarea (obijduitoriu), la obicinuitele judecătorii sau la stăpânire. În fapt, aplicarea acestui principiu ideal suferea o serie de excepții sau de acomodări, pe linia celor cunoscute din perioada precedentă.
2.
MED. Capacitate a ochiului de a percepere clar obiecte aflate la distanțe diferite prin
modificarea curburii cristalinului; înv. acomodație (3).
- 1930 CADE.
- 1959BELEA, Prim. Ajutor, 599. Îngroșarea și subțierea [cristalinului] se numește acomodare și datorită ei ochiul poate vedea obiectele îndepărtate sau apropiate.
Încă un citat
✧
Sint. ANAT. (Calc după fr. accommodation visuelle) Acomodare vizuală v. acomodare (2).
- 1838 Enc. Agr., II, 121: [Cocaina] nu lucrează asupra vaselor retinei și a funcției de acomodare vizuală.
- 1966 Familia (F.) – SN, nr. 5, 18: Attica cere, la început, un efort de acomodare vizuală, o pregătire a ochilor pentru încântarea ce ți-o dă magia unică a luminii.
- 1970 St. Cerc. Fiziol., nr. 1, 395: Acomodarea vizuală prezintă diverse grade de modificări în decursul supunerii organismului la mari altitudini și chiar scurt timp după revenirea la altitudinea normală, de sol.
Încă 2 citate
✦
P. gener. BIOL., MED. Adaptare a unui organism sau a unui organ la noi condiții fiziologice și de mediu; aclimatizare (1, 2).
- 1964 ABC Săn., 13: Ca rezultat al acomodării termice, în condiții de temperatură scăzută, crește producerea de căldură, scăzând concomitent pierderea ei și invers în condiții de temperatură ambiantă crescută.
- 2006 OPRIȘ, Enc. Lumii vii, 426: Pentru animalele acvatice, care nu cunosc anabioza, și n-au posibilitatea de a se refugia în alte medii izolatoare, există forme speciale de acomodare la scăderile de temperatură.
Încă un citat
3.
FON. Tip particular de asimilare care constă în modificarea unei (sau a unor) trăsături
articulatorii ale unui sunet, sub influența altui sunet aflat în imediata apropiere; înv. acomodație (2). Cf. acomoda (3).
- 1894 PHILIPPIDE, Pr. Ist. Lb., 298: H[asdeu] probează o tot așa de superficială cunoștință a caracterelor fisiologice ale sunetelor, căci explică trecerea lui sglăvoc în sclăvoc „prin acomodare fisiologică”.
- 1940 PUȘCARIU, Lb. Rom., I, 66: Această pregătire a organului nostru fonator pentru articularea unor sunete ce vor urma mai târziu dă naștere la o serie de mișcări simultane de articulație, care explică multe fenomene de acomodare, asimilare, diferențiere, disimilare, metateză etc., precum și ivirea, dispariția sau modificarea unor sunete ale limbii.
- 1959 SCL, nr. 2, 233: În nord-vestul Transilvaniei s-a petrecut acomodarea lui -e la ŭ epentetic precedent.
- 1980 IVĂNESCU, Ist. Lb. Rom., 488: În mătencă, mătincă, prefacerea lui m în n, se explică prin acomodarea la c următor, după ce m a ajuns prin aglutinare, medial.
- 1991 BRÂNCUȘ, Ist. Cuv., 50: Domestic este moștenit; varianta dumesnic reprezintă o acomodare la tipul de derivate în -nic.
- 2005 GALR, I, 203: Cliticele cunosc mai multe variante, rezultate în urma unor fenomene fonetice de acomodare la vecinătăți: clitice libere … și clitice conjuncte.
Încă 5 citate
– Pl.: acomodări.
– V. acomoda (cu sensuri după fr. accommodation).
Referințe bibliografice:
1900 BARCIANU-POPOVICI, D.3; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1969 D. Medic. (1969), I, 37; 1975 DEX; 2007 DEXI; 2011 URSU – URSU, Împr. Lex., III1.
