1.
Înv. Insistență, încăpățânare; îndrăzneală; obrăznicie.
- 1648 N. Test., 236: Soațe, dă-mi împrumut trei pâini. Că un priiatin den cale au venit la mine și n-am ce-i pune lui înainte. … Zic voao săvai nu s-ară scula să-i dea lui pentru ce e priiatin lui, iară pentru acolisitura lui scula-să-va și-i va da lui câtu-i trebuiaște.
Încă 3 citate
2.
Înv., rar Mărturie mincinoasă.
- 1765 Doc. Rel. Agr., II, 394: S-ar fi sculat unii din țărani și numai cu gura lor zicând că moșiia Nănășeștii să numești Turbata și cum că-i a lor, să fac a fi moșeni cu acolisătură.
– Pl.: acolisituri.
– Var.: acolisătúră s. f.
– Acolisi + suf. -(i)tură.
Referințe bibliografice:
1900 BARCIANU-POPOVICI, D.3; 1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1966 CIORĂNESCU, D. Etim.; 2001 E. PAVEL, Carte și tipar, 296; 2023 DELR2 s. v. acolisi (delr.lingv.ro).
