Refl. Înv.
1.
A se lega, a se lipi de cineva sau de ceva (mai ales cu gând rău); a insista, a fi îndrăzneț.
- 1581 Prav. Lucaci, 175: Acolisi. [Notă marginală]
- 1631 ap. HEM, I, 169: Au venit la mine … și au adus un uric peciatluit … și s-au acolisit de mine să-l scriu.
- 1646 Prav., 105: Când să va acolisi un om de altul, nefiindu-i cela nice cu o deală, așea, numai într-o pizmă, va vrea să-l ucigă … vădzând el că nu iaste putință să-ș mântuiască viața într-al(t) chip și îl va ucide, atunce trebue să arate la giudeț cu mărturie, cum acel ucis a început întăi svada și cum nu i-au fost vinovat, ce de mare nevoe l-au ucis.
- 1654 DRH, A, XXXIX, 338: Deci noi într-aceaea, văzând acolisindu-se de noi, într-alt chip n-am putut face, ci am venit naintea domnului nostru Io Constandin Șărban voievod.
- <1664–1668> Istorii, 75, I, 190: Și, știind mai nainte pre Chiros cum nu șăde mâlcom, ci văzindu-l că să acolisăști de toate limbile, au adunat bucate foarte multe, să le fie în mulți ani.
- 1675 M. COSTIN, Let. Țării Mold., 61: Ce, cine era vezir la împărățiie, era priiatin lui Ștefan vodă și au dzis veziriul, pricepând lucrul: „Ce să acolisește Radul vodă de cel sărac?”
- <1678–1689> DANOVICI, Cronog., I, 96: Și tot bătea spurcatul Ahaav ca să-i afle vreo vină și să-i ia viia [lui Navufte], că nu vrea să o vândză acel om; și mult să acolesâia împăratul măcarî să i-o vândză și el nu vrea nice într-un chip.
- 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, decembrie, 236r/23: Și când fu preste a doa au și a treia straje de noapte, îndrăgindu-l [pe Nicolae] fata crâșmariului, să scoală noaptea și mearge la așternutul lui, acolisindu-să și-mpungându-l spre mestecare.
- <1705–1732> Cron. Anon. Racov., 60/29: Eată ce agonisește zavistia, cum află vreme neprietenul de-și isprăvește trebile lui; că aceste toate, de nu s-ar fi acolisit Constatin Vodă Brăncovanul domnul muntenesc de Mihai Vodă nu s-ar fi făcut nici Mihai Vodă vrăjmaș asupra lui Constantin Vodă Brăncovanu.
- 1716 Acte Ardeal, 205: Altă înștiințăm pe dumneata pentru un om al nostru anume Radului, care, mergănd acolo, în Țara Ungurească, ca să-și cumpere nește postav și altă ce i-ar trebui, s-au sculat unui om de acolo anume Orsăni din sat din Oșlibu, și s-au acolisit de acest om al nostru.
- 1728 Doc. Rel. Agr., II, 169: Acmu ni s(e) jălui că nu pot acei oamini să s(e) așeadze di răul călărașilor voștri, acolisându-se di dânșii și cu un fel de pricini și cu altul.
- 1742 Cond. Mavrocordat, I, 352: Câțiva oameni de pe Ciuhur … au mare supărare dispre turcii ermaci de la Hotin că le eu vite și bani și-i jefuesc de toate acolesându-se așe cu năpaste de dânșii.
- 1754 St. Doc., XVI, 331: Fără de cale să acolisescu dumnealor Catargieștii de dumnealui Băț[rariul] Ioniță.
- 1765 Uricariul, V, 391: După a noastră cunoștință și cercetare ce am făcut pe scrisori și dovezi, ce ne-am arătat Bosieasa prin vechilul său pe această moșie Berbeștii, și după stăpânirea veche ce-au trecut atâția ani, așa am socotit, că numitul egumen de Hangu rău se acolisește de moșia Berbeștii.
- 1838 Doc. Bârl., I, 157: Când se va acolisi cineva de neam, după săvârșirea mea, să fie blăstămat de soborul sfinților părinți.
- 1879 CIHAC, D. Et., II, 632.
- 1892 Șezătoarea, nr. 9–10, 190: Drept mulțumită pentru ospăț, baba zise: „Aflați oameni buni că îs Holera. Am venit aici în satul vostru să săcer toată suflarea. De voi … nu mă acolisesc. Fiți pe pace că n-am să vă fac nimic”.
- 1890 GROSSMANN, D. Germ. Rom., I, 42.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
Încă 18 citate
✧
Tranz.
- 1805 URECHIA, Ist. Rom., VIII, 628: Locuitorii țărani ce vin de afară aici în politia Bucureștilor, cu zaherele, legumi, lemne de foc, fân … după ce își vând și-și descarcă lucrurile ce aduc, vrând a se întoarce înapoi, unii din arnăuți și oameni boerești și alții îi acolisesc și îi iau cu carele împreună la beilicuri.
✧
Intranz.
- 1928 AL. O. TEODOREANU, Hronicul, 92: N-au mai acolisit turcii de țara Olteniei.
2.
A ridica pretenții asupra unui bun; a-și însuși un bun.
- 1645 DRH, A, XXVIII, 74: Iar de să va afla cineva dintru oamenii noștri să să acolesască de aceaia ocin(ă), aceaia oameni să aibă a-ș(i) întreba cu mine sau cu feciori(i) miei.
- 1742 Cond. Mavrocordat, II, 471: Macar că și într-alt chip s-au adeverit lucrul și mai bine, căci că această femeie, Ioana de mai sus numită, au dat samă că giunca ei au perit într-o săptămână după Paști, iar Marie ș-au aflat giunca cu o săptămână înainte Paștilor ș-au înherat-o. Și s-au cunoscut lucrul că giunca este ai ei, iar Ioana să acolisăști făr de cale și s-au dat rămasă Ioana de toată giudecata, fiind acolisâtoare de bucate omenești, făr de nicio dreptate.
- 1763 Doc. Bârl., IV, 181: Iar cine s-ar acolisi, ver di(n) namul lui Toader, ver dintr-a Ilincăi, să fii suptu … blăstămul besericii și a sfântului … Ierarh Neculaiu, și de noi neertați.
- 1824 Doc. Putn., II, 96: Acești bătrâni s-au împărțit prin sămne precum scrie hotarnica, în care părți să cuprinde și acea parte de moșie Tepa, cu chipuri vra s[ă] să acolesască pârâții din Spinești.
- 1836 Doc. Putn., II, 148: Acesti încungiurări fiind la mijloc, să dovidești … că pârâții rău să acolisăscu di această cumpărătură.
- 1882 Columna, nr. 10–12, 575: Se îndatorează pe moștenitori de a căuta pe mort cu cele religioase, pentru cari se și reservă prin acea dietă o parte din avere, de care nu se poate acolisi moștenitorul decât numai când își îndeplinește datoriile sale.
Încă 5 citate
– Prez. ind.: acolisesc.
– Var.: înv., rar acolisá (1906 ALEXI, D. Rom.-Germ.2) vb. I, ocolisí (1887 HEM, I, 169), acolosí (1890 GROSSMANN, D. Germ.-Rom., I, 42), acolesí vb. IV.
– Probabil din ngr. κολλώ „a lipi”, aor. κόλλησα, cu a- după agăța. – Ocolisi, prin etimologie populară după ocoli.
Referințe bibliografice:
1900 BARCIANU-POPOVICI, D.3; 1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I ; 1931 CADE; 1956 Contrib. Ist. Lb. Liter., I, 78; 1975 DEX; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
