Înv. Acțiunea de a (se) acolisi și rezultatul ei; persecuție; abuz; pagubă, vătămare; acaparare.
- 1818 Chrest. Rom., II, 221/18: Țăranii sau sătenii … își vor păzi dreptățile a nu atârna persoana lor de la stăpânitorii pământului pe carile să află ei lăcuind. Averea lor va fi apărată de tot felul de acolisiri supt privighierea ocârmuirii oblastii[i].
- 1821 Acte Bas., I, 37: Și fiindcă prin aceasta să dă blagocinilor deosebită credință, apoi este bună nădejde, că ei datoria încredințată lor o vor împlini cu cuget curat și cu frica lui Dumnezeu, nefăcând nimărui nici o strâmtorire sau acolisire sau nedreptăți și asupriri.
- 1823 Doc. Bârl., II, 246: S-au dat rămas din toată legea țării pe d[umnea]lui vornicu, fără a să putea agiutà nici cu o dovadă sau vreun cuvânt că ar ave vreo dreptate, căutând d[umnea]lui vornicu numai prin chipuri de acolisire a stăpânì parte aceia de moșie și moara.
- 1829 Doc. Bârl., II, 278: Ne rugăm plecați ca, după dreptate, să fim mântuiți de acolisâri.
- 1840 Doc. Putn., II, 177: Cu nedreaptă acolisire, di la o vremi, li să înpresoară di cătră răposat iconom Șărbanu pentru banii cuviniți să întoarcă opștei Vrăncii.
- 1841 Doc. Putn., II, 184: Ne rugăm ca luând îndeaproapi privire înprejurările acolisirilor numițălor vidreni să fim puși la cale cu nesupărarea noastră mai mult.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
Încă 6 citate
✦
Învinuire, acuzație; plângere (2).
- 1897 URECHIA, Ist. Rom., VIII, 424: „Acolisiri” de fete asupra flăcăilor, ce le-au desonorat, ca să le iee de soție sunt multe.
– Pl.: acolisiri.
– Var.: acolisáre (1906 ALEXI, D. Rom.-Germ.2) s. f.
– V. acolisi.
Referințe bibliografice:
1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1929 HODOȘ, M. D.
