Care este primit cu entuziasm; ovaționat.
- 1862 KOGĂLNICEANU, Orat., III2, 82: Adunarea cu deplină încredere, cu adâncă recunoștință, vede însuși consfințirea definitivei Uniri, această Unire … așteptată de toate generațiunile ca limanul de mântuire, … aclamată de poporațiuni și realizată în parte prin îndoita alegere a Măriei Tale.
- 1893 DDRF, I.
- 1902 St. Doc. Liter., I, 33: La aceeași oră a vorbit Carp. Fără îndoială cel mai însemnat din cele 14 discursuri, cel mai aclamat și cel mai pătrunzător.
- 1925 Gândirea, nr. 11, 321: Un ropot de aplauze salută intrarea lui Fifi Dulinge. Aclamată și mai frumoasă ca oricând în lumina orbitoare a rampei, lui Alexandru Alexandrovici i se părea și mai atrăgătoare și mai inaccesibilă.
- 1941 TEODOREANU, Întoarcerea, 167: L-am văzut în toate felurile, la bucurie și la jale – inima lui și-a strâns aripa pe multe morminte –, aclamat și huiduit, adulat și hulit.
- 1967 BACONSKY, Echinoxul, 127: Unii dintre ei aveau crize intermitente când, rememorându-și vechile roluri în care străluciseră aclamați la scenă deschisă, începeau să gesticuleze și să declame îndărătul ghișeului lor.
- <1977–1979> CARAION, Jurn., I, 319: E adevărat că, rezumând în felul său anteriorități și arheologii, precursori și poate idoli (aclamați, repudiați, aruncați) din care și-a stilizat un profil, cu care și-o fi simțit o afinitate … ținuta sa rememorează profiluri ce ne-au mai ieșit în cale.
Încă 6 citate
✧
(Substantivat)
- 1982 D. DUMITRIU, Ghica, 25: Simți nevoia să se ridice odată cu ceilalți, să-l vadă pe cel aclamat.
- 1989 Studii, nr. 11, 1 074: Când parlamentul din Paris era aclamat drept apărător al libertăților publice împotriva absolutismului, ca în 1788, era și fiindcă proclamațiile sale erau pătrunse spiritual de discursul filozofilor și Montesquieu era de fapt cel aclamat.
Încă un citat
– Pl.: aclamați, -te.
– V. aclama.
