Tranz.
1.
A-și manifesta entuziasmul sau admirația prin exclamații, urale sau aplauze; a ovaționa.
- 1834 SĂULESCU, Gram. Rom., III, 1/11: Rostind cuvintele după noimă, si colorăm si înviem voroava: au spuind ceva … au aclămând … bine ați venit muzilor.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1851 STAMATI, D.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1862 Telegraful, nr. 53, 208: Revisiunea legilor din 1848, acesta este parola, cu care achiamă regimul pe conducătorii partitului liberal al Ungariei.
- 1867 ALECSANDRI, Millo, 741: Eu am fost cel dântâi care am aclamat cu frenesie Unirea țerilor sorori; eu am fost cel dântâi care am aclamat cu convicțiune și esclamațiune proclamațiunea Constituțiunii; eu am fost cel dântâi care am aclamat ziua de 2 mai!
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1880 ALECSANDRI, Despot-Vodă, 697: Boierii, capi ai țării, cu-o nobilă mișcare Mi-au dat frățește mâna, voioși m-au aclamat.
- 1882 ZAMFIRESCU, Pub., I, 110: D-ra Preziosi, prima donna mezzo-soprano, una dintre cele mai bune Carmen, ne va da acest rol, în care a fost aclamată peste tot unde 1-a cântat, cu un succes neîndoielnic.
- 1885 I. NEGRUZZI, Cópii de pe natură, 328: Caii lor [ai guvernanților] aveau zurgălăi, poporul îi aclama cu entuziasm.
- 1896 CARAGIALE, Proză, I, 1 034: Zidurile cetății bătrâne parcă se zguduie de glasurile neamului întreg, care aclamează pe erou.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1905 OLLǍNESCU-ASCANIO, Proză, 347: Sala întreagă era în picioare, aclamând-o [pe Florina]!
- 1919 GALACTION, Varia, 338: Ce am câștigat noi ceilalți din răstignirea națională, pe care am aclamat-o cu inconștiență?
- 1922 BARNOSCHI, Orig. Democr., 326: Proiectul guvernului … a fost aclamat de deputați.
- 1930 C. PETRESCU, Calea Victoriei, 105: Mulțimea l-a aclamat și l-a înălțat în triumf pe umeri.
- 1939 MARCU, Figuri fem., 148: Niccolò, firește, ieșise în întâmpinarea miresei la Ravenna, iar ferrarezii o aclamaseră, plini de admirație pentru tinerețea și frumusețea ei.
- 1969 BARBU, Princepele, 508: Ulițele păreau pustii, puțina lume strânsă de oamenii stăpânirii, în frunte cu aga Matei Bălăceanu, aclama sfârșit, cu priviri necurioase, alaiul.
- 1984 România liter. (S.), nr. 4, 1/8: Atunci l-am aclamat pe „Tigrul” identificat în sală și invitat în zadar să ia loc.
- 1994 O. DRIMBA, Ist. Cult., VI, 84: Adunarea populară, care se întrunea în bazilica San Marco, era convocată numai pentru a ratifica legile de bază și pentru a-1 aclama pe noul doge.
Încă 22 citate
✧
Absol.
- 1914 ARGHEZI, Cortina, 212: Putem indispune unele personalități ale teatrului nostru, n-avem a face, trebuie să aclamăm cu sinceritate, cu sinceritatea noastră demnă, de totdeauna.
- 1980 PREDA, Cel mai iubit, I, 209: [Oamenii de ordine] nu strigau și nu aclamau, sarcina lor era ca totul să decurgă bine.
- 1981 Flacăra, nr. 44, 5: Tribunele aclamă sau huiduiesc.
- 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 119: Cine flutură cearșaful gonflat? Margot! aclamă cu toatele.
Încă 3 citate
✧
Refl. impers.
- 1938 IONESCU, Pub., II, 222: Parisul hăuie, lumea hăuie: urlete, vociferări, pumni încleștați, miruri printre dinți; săbiile strălucesc în aer; se huiduiește, se aclamă, se proclamă, chiar se declamă.
✧
P. anal.
- 1943 FRUNZETTI, Pegas, I, 292: Oamenii din lumea întreagă aclamă ca valoroase operele unor Marcel Iancu și Victor Brauner.
- 1983 Cinema (R.), nr. 7, 18: Filmul a fost aclamat de întreaga critică drept unul din marile evenimente din istoria cinematografului.
Încă un citat
2.
A propune, a numi sau a alege pe cineva într-o funcție (cu entuziasm, cu ovații),
cu majoritate relevantă sau unanimitate.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D.
- 1890 BARIȚIU, Ist. Transilv., II, 19: [Arhiducele Stefan] fu aclamat palatin al țerii între demonstrațiuni furtunoase.
- 1908 CHENDI, Period., VII, 124: Mai întâi, în mai multe sedințe de-a rândul, fusese aclamat, în unanimitate, ca rector Simeon Bărnuț, care refuză această onoare.
- 1919 I. NEGRUZZI, Mem., 162: Consiliul de administrație… a aclamat candidați pentru viitoarele alegeri.
- 1937 C. C. GIURESCU, Ist. Rom., II1, 50: Țara aclamă pe biruitor ca domn al Moldovei, iar mitropolitul Teoctist îl unse cu mirul sfințit.
- 1937 SADOVEANU, Pub., XX, 126: Odinioară, alți oameni … m-au aclamat membru de onoare.
- <1942–1950> NISTOR, Ist. Bucov., 311: Arhiducele era aclamat de ucraineni drept marele protector al lor.
- 1945 OȚETEA, T. Vladimirescu, 278: E posibil ca în cursul acestei ceremonii Tudor să fi fost aclamat ca domn.
- 1965 DAICOVICIU, Dacii, 225: Învingător, Traian e aclamat de soldații săi ca „imperator”.
- 1982 Studii, nr, 12, 1 309: Mitropolitul Rajačić este aclamat ca patriarh, iar colonelul Supljikac a fost ales voievod.
- 2007 Rev. Ist. Mil., nr. 1, 40: [Petru Delian] a fost aclamat ca țar la începutul revoltei, la Belgrad.
Încă 10 citate
✧
Refl. pas.
- 1868 Transilvania, nr. 1, 2: Ivindu-se lipsa a trei notari ad hoc pentru ducerea protocolului și înregistrarea afacerilor adunarei generale, la propunerea presidiului se achiama de atari DD. Michail Bohatiel, … Andrei Frâncu … și lustin Pop fiu.
✧
P. ext.
- 1882 EMINESCU, Pub., V, 223: Deodată cu cărunțeala părului, ermitul de la Florica a fost aclamat de semizeu.
3.
Înv., rar A dezaproba cu huiduieli; a vocifera.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D.
– Scris și: acclama (1859 BĂLĂȘESCU, D.).
– Prez. ind.: aclám și înv. aclamez.
– Var.: (mai ales în Transilv.) achiamá vb. I.
– Din fr. acclamer, lat. acclamare. – Achiama, prin românizare.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1955 DL, I; 1961 St. Form. Cuv., II, 8; 1970 Form. Cuv., II, 35; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
