Înv.
1.
Tranz. Pop. A aștepta să …, a nădăjdui să …, a tinde spre …, a spera.
- 1581 CORESI, Ev., 457: Priimit amu iaste anul acela și cu pohtă și cu drag derepților, cei ce aciră și așteaptă de ce-au lucrat pentru acea dulceață și viață ce va să fie, după aceaia și de venirea cu trup a lu[i] Hristos.
- c. 1650 D. Val.-Lat.: Acer = expecto.
- 1840 TÂMPEANUL, Gheogr. Țării Rum., 51/18: N-au moșii și sunt siliți … să acire la ușa bogatului, ca să le arunce de silă un codru de pâine.
- 1888 DELAVRANCEA Pub.,171: Poate că aceasta să fie o rea deprindere burgheză, care mă silește a cere și nobilelor odrasle aristocratice puțină logică, mai ales când ele se adresează maselor și acir la ajutorul plebei.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1910 VÎRCOL, Gr. Mehed., 84: Îl acirează să vină.
- 1912 I. Creangă (R.), V, 315: Acir să mănânc.
Încă 6 citate
2.
Intranz. A stărui, a insista (pe lângă cineva); a sta pe lângă cineva.
- 1873 LMD, I, 24.
- 1901 RĂDULESCU-CODIN, Cuv. Muscel., 7: Nu mai acira pe lângă mine, că n-o sî-ți dau ocol ca la oala cu borș.
- 1944 TOMESCU, Gl. J. Olt., 7: Un om ducându-se pă la un vecin, or ie gata cu masa, or are țuică, nu pleacă până nu-i dă … aciră să-i dea.
- 1948 STANCU, Desculț, 408: Acum are copiii soră-mea Evanghelina aciuți pe la noi: vin dimineața, pleacă seara, aciră la masă.
Încă 3 citate
3.
Intranz. Ban. A fi atent, a lua aminte (la ceva sau la cineva).
- 1896 Jahresbericht, III, 313: Aśẹr (Rusca – Banat).
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
Încă un citat
4.
Tranz. și intranz. Reg. A asculta la ușă, la fereastra cuiva.
- 1910 VÎRCOL, Gr. Mehed., 84: Cine aciră acolo?
5.
Intranz. Fig. (Despre lună) A răsări la scurt timp după apusul soarelui.
- 1936 GRAUR, în BL, IV, 64.
- 1938 BL, VI, 152: Luna acină.
- 1950 Cum vorbim, nr. 1, 35: De ce-o fi acinat luna așa de mult astă seară?
Încă 2 citate
6.
Intranz. (Despre fenomene ale naturii) A înceta, a sta.
- 1939 SCRIBAN, D.
– Prez. ind.: acír și acirez.
– Var.: înv. acerá2 (1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.), Munt. aciná1, Olt. aginá (1939 SCRIBAN, D.) vb. I.
– Et. nes. Cf. lat. acinārī „a zăbovi, a întârzia”.
Referințe bibliografice:
<1921–1922> Dacoromania, II, 592–593; 1938 DENSUSIANU, H. L. R., II, 848; 1939 SCRIBAN, D.; 1960 Lexic reg., 74; 1966 CIORANESCU, D. Etim., 45; 1975 DEX; 1975 GRAUR, Alte et., 23–24; 1987 SCL, nr. 1, 38–45; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).