Rar (Și hipocoristic) Ac mic; acușor1, pop., fam. aculeț, acuț.
- 1898 Ziarul călăt., nr. 51, 404: Claude simți, că-i intră părul, ca să zicem astfel, mai adânc în pielea craniului, ca niște acișoare nenumărate, și dădu și el un muget groaznic.
- 1935 VOICULESCU, Leacurile, 57: Antipirina e un praf alb, în chip de acișoare mici.
Încă un citat
– Pl.: acișoare.
– Ac + suf. -ișor.
