MED. (De obicei cu determinări care indică felul) Afecțiune caracterizată prin prezența
excesivă a unui acid în urină; eliminare excesivă a unui acid prin urină.
- 1958 Rev. Ind. Alim. – Prod. Veget., nr. 11, 12: Acizii bibazici pot provoca boala denumită acidurie.
- 1974 St. Cerc. Biochim., nr. 3, 313: Anumite defecte de transport la nivelul membranei se repercutează în unele boli maligne și benigne cum sunt diabetul insipid, glicozuria și aciduria renală.
- 1992 D. Enc. Psihiatr., IV, 114: Posibilitatea ca aceasta [schizofrenia] să se reflecte în analizele de sânge sau de urină … nu poate fi deocamdată decât parțial prezumată (sau ca în, de exemplu, aciduria argininsuccinică generatoare de oligofrenie și asociată cu concentrații crescute de acid argininsuccinic).
Încă 2 citate
– Pl.: acidurii.
– Din fr. acidurie.
Referințe bibliografice:
1969 D. Medic. (1969), I; 2007 DEXI; 2008 D. Term. Asist. Medic.9
