Nimic de afișat

4 rezultate
ACHÍU2 s. n.
1. Mold. (La biliard) Tac1.
  • 1789 STRILBIȚKI, în SCL (1958), nr. 2, 239.
  • 1863 C. STAMATI, Feliurite, 421: [Tractirgiul] i-au cerut să-i plătească ele ce băuse și mâncase, cilibiul dumitale în loc de bani i-au frânt de cap un achiu, de care întâmplare femeia tractirgiului, supărându-se, ș-au adunat oștile sale.
  • 1867 Conv. Liter., nr. 15, 212: Amoreze am vro două, Una de alta nu știu; Sunt tânăr de modă nouă: Cred în cărți și în achiu.
  • 1893 DDRF, I.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1914 PUȘCARIU, Mem., 21: Când ceasul bătea miezul nopții, Ghiță Stoica, luând un achiu de biliard începu să îmblătească între ei, alungându-i în câteva clipe.
2. (La biliard) Prima bilă lovită cu tacul pentru a se decide cine începe partida.
  • 1869 FROLLO, Vocab., 59.
Exp r. Înv., mai ales în Mold. (Calc după fr. donner l’acquit) A da achiu = a da prima lovitură de bilă pentru a hotărî care jucător va începe jocul.
  • 1939 SCRIBAN, D.

– Pl.: achiuri.

– Din fr. acquit. – Sensul 1, calc după rus. кий.

Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).

Încarcă...

Nimic de afișat

Intrare de dicționar