Acțiunea de a (se) achita și rezultatul ei.
1.
JUR. Declarare a nevinovăției cuiva printr-o hotărâre judecătorească. Cf. achita (2).
- 1860 Tribuna rom., nr. 105, 1: Comisia care au judecat pe domnul Leca s-au văzut nevoită a da după sentințe diferite tot pe aceleși temeiuri: sentința dinaintea manifestărei au fost de achitare și cea din urmă, de un arest de 15 zile și depărtare din oaste, ca și când oastea ar fi a lui Suluc sau a domnului Adrian.
- 1864 Cod. Pen. (1864), 116: Judecătorul fondului a pronunțat achitarea, iar nu absolvirea, în delictul de fals, când a constatat că lipsește unul din elementele acestui delict, și anume prejudiciul sau posibilitatea de a prejudicia.
- 1882 BACALBAȘA, Pub., I, 8: La ce mi-ar folosi achitarea? Află că n-am pe nimeni pe lume.
- 1886 STEINBERG, D.
- 1893 Cod. Pen. (1893), 116: E loc de la pronunțarea achitărei prevenitului, iar nu la absolvirea lui, ori de câte ori se constată că faptul ce i se impută nu are ființă sau că dânsul nu poate fi răspunzător de el.
- 1898 Enc. Rom., I, 13: Se poate vedea diferința dintre absolvire și achitare: în primul cas, declarat culpabil, culpabilul nu se pedepsește; în al doilea cas, se achită, nefiind recunoscut în culpă.
- 1913 ARGHEZI, Spini, I, 256: Să nădăjduim că printre jurați se vor găsi și câteva minți rafinate, cu toate că o nouă condamnare a Faclei ar servi literatura și desenul satiric mai bine decât o achitare, cum trebuie să fie.
- 1919 I. NEGRUZZI, Amint., 84: Dintre șapte judecători câți erau, se găsi unul, ruda mea, Iorgu Ganea, care emise părerea că aici trebuie să se pronunțe o absolvire, nu o achitare.
- 1936 ARGETOIANU, Îns., I, 239: Prin achitarea generalului Cihoski, singurul inculpat de pe urma anchetei parlamentare din 1934 privitoare la afacerea Skoda, această afacere pare înmormântată.
- 1959 Pr. Dr., 875: Achitarea se pronunță când nu se constată existența faptei imputate, când fapta n-a fost comisă de cel învinuit.
- 1972 Cod. Pen. (1972), 44: Nu poate fi extrădată nici persoana față de care – pentru aceeași faptă – s-a pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.
- 1980 ELIADE, Mem., I, 254: Belu Silber fusese extrem de mișcat și, îndată după achitare, venise să-i mulțumească.
- 1987 O. DRIMBA, Ist. Cult., II, 590: Sentințele de achitare [ale tribunalului Inchiziției] erau mai numeroase decât se crede de obicei.
Încă 12 citate
✧
P. ext.
- 1939 STĂNILOAE, Ortodoxie, 43: Catolicismul și protestantismul știu numai de-o mântuire a omului, iar aceasta o concep ca un simplu act juridic de achitare din partea lui Dumnezeu.
- 1981 PALER, Viața, 258: Unii n-au niciun motiv să-l urască pe Robespierre … Alții au motivele lor personale să-l urască. … Ar fi cumplit de nefericiți dacă aș pronunța achitarea.
Încă un citat
2.
Lichidare a unei datorii; efectuare a unei plăți; plată a unei datorii bănești. Cf. achita (1).
- 1863 ap. BREZOIANU, Reformele rom., 584: Suma coprinsă în ordonanța de restituire, se va respunde contribuabilului din ori ce sumă de bani va avea împlinitorul și dreaptă dovadă de achitare, va sub-scrie contribuabilul declarația imprimată în ordonanță.
- 1871 ORĂȘANU, Opere, III, 18: Pensiunea e o plată, ce se ia după mandat … Achitarea-i regulată la fiecare trei ani.
- 1874 ODOBESCU, Anexe, 936: În privința d-lor Lambris din Aix-la-Chapelle și Brendamour din Düsseldorf, le-am și scris și aștept într-un termin, mai scurt poate chiar decât 20 zile, răspunsurile d-lor împreună și cu chitanțele d-lor de achitare [a stampelor].
- 1886 STEINBERG, D.
- 1893 DDRF, I.
- 1896 ȘTEFĂNESCU, C. Comptab., 31: Prin acquitare se înțellege descărcarea de orice angajament în fața unui effect de commerciu, după ce s-a priimit de purtător valorea lui.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1896 ȘTEFĂNESCU, C. Comptab., 221: D-nu Kuhn ne trimete … 2 160 lei … pentru acquitarea mărfurilor.
- 1898 Enc. Rom., I, 7: Se zice că un concordat e făcut prin abandon, sau cu clausă de abandon, când se oferă creditorilor un garant, care chezășuiește învoiala concordatară, dar în schimb falitul îi abandonează activul său cu condițiune de a dispune de el până la complecta achitare a cuotelor convenite.
- 1904 I. PANȚU, C. Coresp., 26: [Comisionarul] arată cum a îndeplinit cumpărarea, arată modul de încărcare și trimitere, alătură factura și indică felul achitării.
- 1908 TUȚESCU – DANILESCU, Catanele, 51: Sumele împrumutate [de săteni] s-au întrebuințat la … achitarea datoriilor la cămătari.
- 1915 PĂCALĂ, Monogr. Rășinariu, 143: Răbojul … după achitarea datoriei … se nimicea.
- 1926 FURNICĂ, Ind. Țării Rom., 117: Rușii luau tot ce le trebuiau [sic!] cu japca și nu plăteau cu bani, ci cu chitanțe de rechiziție, lăsând sarcina achitării lor în sarcina Vistierilor Principatelor care n-aveau bani ca să le plătească.
- 1931 BĂNUȚ, Tempi, 144: Achitarea creditelor: Celelalte obiecte ale mele să fie vândute la licitație publică.
- 1936 Cod. Pen. (1936), 58: Pentru cei condamnați la amendă, termenul curge din momentul achitării integrale a amenzii.
- 1938 Enc. Agr., II, 6: C[ecul] barat servește la achitările pe cale de compensație și poate fi folosit numai după ce a fost completat potrivit prevederilor Codului de Comerț.
- 1967 G. BARBU, Arta vindec., 240: Șeful departamentului a poruncit Agiei să obțină achitarea conturilor.
- 1973 D. R. POPESCU, Vân. Regală, 146: Fericirea nu apăruse prin achitarea dărilor … fericirea e ceva mult mai complex.
- 1986 Scânteia, nr. 13 540: Se menționează că este vorba despre amânarea cu un an a termenelor scadente pentru achitarea creditelor pe termen scurt.
- 1987 O. DRIMBA, Ist. Cult., II, 496: În aceste asociații [comerciale], cu caracter eclarant, accesul era condiționat de un patrimoniu foarte consistent, de achitarea unei sume apreciabile … și de apartenența la una din vechile familii de mari negustori.
- 2000 GOMA, Jurn., VII, 409: Vom cere despăgubiri materiale pentru imensele daune pricinuite României ,,aliate” … mult timp după achitarea datoriilor de război.
- 2006 M. Enc. Fin., I, 214: Achitarea sumelor mărunte, a salariilor etc. se face în numerar, prin casieria proprie a întreprinderii.
Încă 22 citate
✧
Exp r. JUR., COMER. Pentru achitare = pentru achit.
- 1896 ȘTEFĂNESCU, C. Comptab., 31: Un effect de commerciu se acquită, scriind în dossul șău: Pentru acquitare sau acquitat, urmată de semnătura cellui în drepț d-a priimi valorea effectului.
✧
Fig.
- 1985 SORESCU, Ușor cu pianul, 538: Ar mai fi de spus câteva cuvinte despre caracterul uneori polemic [al criticului], de achitare a unei polițe.
3.
Îndeplinire a unei obligații (morale), a unei promisiuni etc. Cf. achita (3).
- 1927 ZELETIN, Neolib., 91: Niciodată, de când începe istoria, nu s-a născut o formă de societate prin aplicarea conștientă a unui program, oricâtă „știință” s-ar fi cheltuit pentru motivarea istorică și achitarea acestui program.
4.
Fam., rar Omorâre, ucidere. Cf. achita (4).
- 1972 MDE.
– Scris și: (după fr.) acquitare.
– Gen.-dat. și: înv. achitărei.
– Pl.: achitări.
– V. achita.
Referințe bibliografice:
1909 CANDREA–DENSUSIANU, D. G.; 1939 SCRIBAN, D.; 1975 DEX; 2001 MDA, I.
