Nimic de afișat

4 rezultate
ACHÍU3 s.
Loc. adv. ARG. Cu achiu = amețit de băutură, beat.
  • 1946 Rev. Fundaț., nr. 8, 747: Necazurile cu droaia de copii și cu Maria, pe care o smintea Atanasie în bătăi când venea cu achiu de la vreo încurcătură la conac, supărările casei și le deșerta în ocări pe bieții muncitori, la câmp.
  • 1958 CIPRIAN, Amint., 117: Și pentru ce? Pentru că jucasem cu achiu un impetuos erou național.
  • 1979 Înainte, nr. 10 744, 2: În fiecare seară vine cu achiu și face un tărăboi de nu dorm toată noaptea.
Loc. vb. A lua achiu = a se îmbăta.
  • 1947 CIPRIAN, Un lup, 236: Directorul (privind în urma lui): A luat achiu jupânul.
  • 1954 TUDORAN, Toate pânzele sus, 45: Dacă lua nițeluș achiu, vorbea mai multe decât s-ar fi cuvenit.

– Cf. rachiu.

Referințe bibliografice:
1998 D. Arg.

Încarcă...

Nimic de afișat

Intrare de dicționar