Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACÉL, ACEÁ pron. dem., adj. pron. dem.
I. Pron. dem. (În opoziție cu acest, această; în formele acela, aceea)
1. (În comunicarea orală, directă, cu utilizare deictică, indică o ființă, un lucru etc. care este relativ depărtat de vorbitor)
  • <1563–1583> Cod. Vor., 325: E ei aștepta elu că se va aprinde și va cădea de năprasnă morrtu. De multe acela așteptându-l și prăvindu-și nemică rreu întru elu n-au fostu, preafeaceră-se, îndoiră-se și grăiia Dumnedzeu acela a fi.
  • <1567–1568> CORESI, Tâlcul Ev., 47: Lăsă amu vasul ei muiarea și se duse în cetate și grăi oamenilor: „Veniți de vedeți omul ce-m zise toate câte-am făcut; au doară acela iaste Hristos?” Ieșiră den cetate și mergea cătr-însul.
  • c. 1650 D. Val.-Lat.
  • <1780–1801> MICU, D.
  • 1822 DRLU, I.
  • <1836-1838> NEGRUZZI, Călăt., 134: Conrad atunci vru să se mai odihnească, dar ea îi arătă cu degetul sângele de pe ferul toporului său. – Ce sânge e acela? zisă ea. – Sângele lui… răspunse Conrad. – Să fugim, strigă Roschen.
  • 1839 VAILLANT, Vocab.
  • 1850 ISER, Vocab.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D.
  • 1860 FILIMON, Escurs., 217: Nu finisem bine aceste fraze și simții o ușurică lovitură pe umeri; aruncai privirea ca să văd pe acela ce mă lovise și văzui un comisar de poliție, o ramură din acea blasfemată familie care esersează cruzimea și barbarismul în numele legii.
  • 1861 PETRI, Vocab.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1887 HEM, I.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1904 ARGHEZI, Tablete cron., I, 10: Cum se potrivește gestul acela de tragedie al dulcelui Iisus, cu ceea ce spune el samaritenei? Și puț e acela ce se vede? Ia să citească domnii autori Evanghelia, o dată, acum cel puțin, – versurile unsprezece și doisprezece din al patrulea capitol al Evangheliei lui Ioan.
  • 1935 Analele Dobr., 135: Funcționarul i-a dat un bilet pentru Pitești. Pe peron, Kemal a întrebat pe unul cu șapcă roșie: – „Care este tren Petești ?” – „Uite, acela este, sui repede că pleacă!”
  • 1956 Viața rom. (R. US), nr. 6, 63: [Melcii] … au un rol de slujnice, toată ziua nu fac altceva decât să curețe pereții de murdăria peștișorilor. Il vezi pe acela argintiu? Înoată lin și repede, cu botul căscat. Nu seamănă cu un rechin în miniatură?
  • 1959 ELIADE, Integr. Prozei Fant., I, 361: Care e el, bărbatul? întrebă cealaltă fată. – Nu-l poți vedea bine acum, că doarme. E acela care doarme cu capul pe masă, lângă Lucio.
  • 1963 ap. VIANU, St. Lit. Univ., 263: Să te păzești de a nu băga în seamă pe ceilalți liberți, tovarăși ai lui! Sunt foarte grași la pungă (valde succossi sunt). Vezi pe acela care stă în ultimul loc? Are astăzi o avere de opt sute de mii de sesterți. Din nimic a făcut-o.
  • 1992 GROȘAN, La porțile Orientului, 142: Dar, preacuvioase, e Veneția! – zise sugrumat de emoție Iovănuț. Uite, acela e Palatul Dogilor!

2. (Mai ales în texte; indică un referent discursiv – o persoană, un lucru, o idee etc. – menționat anterior sau, mai rar, anticipează un referent discursiv)
  • <1500–1510> Psalt. Hur., 92: Și Domnulu în veaci va lăcui; găti-va la giudeț scaunulu său. Și acela va giudeca lumiei în dereptate, giudeca-va oamenriloru întru dereptu.
  • <1551–1553> Ev. Sl.-Rom., 4v/18: Ferici de goniții prentru dereptate, că acelora iaste împărăția cerului.
  • <1563–1583> Cod. Vor., 391: Toată grija voastră arruncați spre elu, că acela grijaște-se de voi.
  • <1567–1568> CORESI, Tâlcul Ev., 31: De începutu era Cuvânt și Cuvân[nt] era la Dumnedzeu și Dumnedzeu era Cuvânt. Acela era din <în>ceput la Dumnedzeu.
  • 1581 CORESI, Ev., 3: Cum și Hristos întru pilda Evangheliei au grăit de cela ce semănă, de-i căzu sămânța pre piatră, altuia în mărăcini, și rod nu făcură, iară aceluia ce căzu pre pământ bun, mult rod făcu.
  • 1634 DRH, A XXII, 255: De să vor afla nescai oameni, făcători răi, în sat, furi sau tâlhari, de față, pre acee să-i prădați și să-i globiți.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 40: Că izvorul a toată răutatea iaste păcatul. Acela slăbeaște trupul nostru, acela-i aduce boală, acela păgubeaște și trupul și sufletul.
  • c. 1650 D. Val.-Lat.
  • 1658 Doc. Bârl., III, 62: Carile dintru noi sau din ruda noastră va vria să strâce acia danie acei giupâniasă, acela să fie trecliat și procliat și blăstămat de Dumnezău.
  • sec. XVII Fragm. Molit., 307: Ferice de cei goniți pentru dereptate. Că a acelora iaste împărățiia ceriului.
  • <1709–1716> ANTIM, Didahii, 23: Și iaste nădeajdia de 2 fealiuri: una bună și alta rea. Bună iaste aceaia când nădăjduiaște cineva la Dumnezeu să se mântuiască, sau alt bine ce va să petreacă, că nici osteneaște nici cheltuiaște nimic.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 217: Numai, nărocul lui, s-au tâmplat o blană de hulpe de mosc neagră, prea bună și scumpă. Ș-aceea i-au scos capul, că, ducând-o la viziriul, vizirul au arătat-o împăratului, care s-au mirat și-mpăratul de acea blană.
  • 1777 Doc. Rel. Agr., II, 477: Un om ce-au fostu mai înainte în satul lor și acum să află pe lângă dum[neata], aceala au dat jalobă cătră domnie me și li-au dus carte la casăle lor.
  • <1780–1801> MICU, D.
  • 1796 MICU, Teol. Moral., II, 174, 13: Părinții sânt detori ca de au averi vremelnice, acealea să se ție.
  • 1807 Carte de pravilă, II, 51/18: La care asupreli să numără și aceaia când [diregătoriul] ar pune pe cineva la închisoare.
  • 1814 Calend. Buda I, 105/16: [Omul] supune toate dobitoacele, pănă și aceale care sânt mai puternice decât dânsul.
  • 1822 DRLU, I.
  • 1826 GOLESCU, Călăt., 19: De este slobod aceluia ce umblând prin casele altora să vază și să gândească la a sa, slobod au fost și mie, în toată călătoriia ce să coprinde întru această cărticică, să gândesc nu la casa, ci la Patria mea.
  • 1838 POGOR, Henriada, 85: Iată dar ca ispitire și mai ales ca-ndemnare Acelor cu mari talenturi, [limba] o dau, cu încredințare.
  • 1839 VAILLANT, Vocab.
  • 1850 ISER, Vocab.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D.
  • 1861 PETRI, Vocab.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • 1869 MELIK, El. Geom., 10: Se numesce triunghiu echiunghiu acela ce are unghiurile egale.
  • <1876–1877> CONTA, Teor. Ondul., 265: Atomurile materiale care constituiesc trupul omului se află în condițiuni cu totul deosebite, care determină combinațiuni atomice asemenea cu totul deosebite de acele ale atomurilor din trupul pietrelor.
  • 1887 HEM, I.
  • 1889 Folc. Dobr., 104: Și-și mai cere zestre, cere, Cere-și zeciuiri de berbeci, Tot berbeci d-aceia berci, Cu cornițe răsucite.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1893 DENSUSIANU, Teor. Estet., 58: Prin aceasta am voit să arătăm că două principii științifice de mare însemnătate, cum este acel al evoluțiunei și determinismului, pot fi probate și verificate și în domeniul literaturei.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1907 ZAMFIRESCU, T. Scatiu, 42: Se uita la dânsul lung și-l mângâia pe păr și pe umeri, într-o nedumerire de fericire fără înțeles pentru alții, în care regăsea icoana bărbatului ei, mort de demult, icoana lui Matei copil și pe aceea a tânărului plecat în străinătate de ani întregi.
  • 1910 NEGULESCU, Filos. Renașt., I, 270: Ca să se liniștească, sfântul Augustin … îi recomandă [lui Petrarca] filosofia stoică, în forma cea mai accesibilă pentru el, aceea pe care o propovăduia scriitorul său favorit.
  • 1937 Folc. Dobr., 166: Numai o fată am sărutat, Când colacul ni l-a dat; Dar și aceea m-a mușcat, De-am rămas un însemnat.
  • 1953 CĂLINESCU, Bietul Ioanide, I, 68: Tot Ioanide fusese acela care, răzând toată ornamentația de majolică a unei imitații de stil Mincu și aplicând împrejmuirea de zid, dăduse casei o înfățișare agreabilă.
  • 1979 CREȚIA, Norii, 136: Fericit și întreg este numai acela în ale cărui vine curge o a cincea esență, făcută din a zorilor, amiezii, amurgului și-a nopții laolaltă.
  • 1985 G. NAUM, Zenobia, 133: Percepțiile mele directe … îmi săpau și ele de la temelie singura certitudine până atunci nezdruncinată: aceea că nu știam nimic și că nu trebuia, cel puțin deocamdată, să cred că aș fi putut înțelege ceva.
  • 1994 O. DRIMBA, Ist. Cult., IV, 39: Singura atribuție recunoscută de Wiclif membrilor clerului … este aceea de a predica.

✧ (La f. sg., cu valoare neutră)
  • 1634 DRH, A XXII, 9: Dat-am cartea Domnii Mele egumenului și a tot săborul de la svânta mănăstire de la Pangărați spre-aciia ca să hie tari și puternici cu cartea Domnii Mele.
  • 1648 N. Test., 293: Că iubiia slava oamenilor, mai vârtos decât lauda lui Dumnezău. Iisus într-aceaia strigă și zise: Cela ce creade întru Mine, veade pre Cela ce M-au trimes.
  • <1709–1716> ANTIM, Didahii, 30: Că aceaia ce rânduise Dumnezeu, pentru multa milostivire și îndurare ce avea cătră noi, au venit însuș și au împlinit pentru iubirea de oameni, ceaia ce i să cuveniia lui.
  • 1800 MICU, Filos. Lucrăt., I, 23/11: Tot ce pre noi și statul nostru face mai desăvârșit, aceaia să zice bun; și tot ce pre noi și statul nostru face mai de nesăvârșit, aceaia să zice rău.
  • 1813 MAIOR, Ist. Besearicei, în Șc. Ardeleană (2018), III, 1280: Și aceaea mărturisesc, întru adevăr, că toate monumânturile le-am scris cu dreptate, și ceale întâmplate în veacul mieu cu adevărăciune și dezvălit le spun.
  • 1876 CREANGĂ, Pov., 43: Bune-s și acestea, măi babă; da’ bună ar fi și aceea când ar ave cineva un fecior care să facă podul și să ieie pe fata împăratului.
  • 1893 DENSUSIANU, Teor. Estet., 44: În secolul XIX, începând de la romantici și ajungând până la scriitorii contemporani, critica literară se diferențiază ca gen literar special și ea își precizează din ce în ce mai mult domeniul și metodul prin aceea că ea privește operele ca rezultatul imediat al unui lanț continuu de cauze și de efecte.
  • 1907 ZAMFIRESCU, T. Scatiu, 58: Era oarecare nepotriveală între starea lor de familie scăpătată, ajunsă a îngriji de averea altuia, și pretențiunile doamnei Eftimiu; dar lucrul se putea explica prin aceea că nu aveau copii și că erau rude de aproape cu coana Sofița.
  • 1936 CIORAN, Cartea amăgirilor, 86: Muzica ne „scapă” de viață, prin aceea că ne face s-o uităm.
  • 1985 G. NAUM, Zenobia, 175: Am observat un amănunt care îmi scăpase la prima vedere: omul purta ochelari de sârmă subțire și fără sticle. Subtila și necesara lor prezență se justifica prin aceea că le adăugase, acolo unde suportul se reazemă pe nas, un al doilea nas, paralel cu al său.
  • 2012 PLEȘU, Parabolele, 102: Copilul se deosebește de apostolii cuprinși brusc de vanitate prin aceea că nu își pune, nu are problema întâietății.

✧ (Ca termen de comparație)
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 118: Pre unii închinători ca aceia va Domnul Hristos să să închine cu duhul și cu adevara, adecă cu mente și cu credință.
  • 1675 M. COSTIN, Let. Țării Mold., 189: Ce n-au avut cui dzice, nebunite gândurile prostimei și turburate și s-au aflat ca aceia, carii nu s-au rușinat de chip de domn, ce l-au împins de la pușci pre Ghica Vodă și au purces cu pușcile spre Iași.
  • 1704 Doc. Rel. Agr., II, 103: Iar carii ar mergea fără știre egumănului să vinidze peșteali în apa Jijiii pre moșie mănăstirii, pre unii ca aciae să-i aibă a le lua maiestriile și a nu-i lasa să prindză peștea.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 414: Însă fiind și baș-bulubaș de casa lui Antiohi-vodă, s-au agiuns și cu dânsul, de-u pus niște slujitori ca acie, cu plată, de n-au luat tare sama, când au ieșit.
  • 1792 Doc. Rel. Agr., II, 569: Unii oboară copaci din cei mari și numai crăngile le încarcă în cară și le aduc de le vând în târg lemne de ars în foc, iar tulpina rămâne de putrezăște în pădure în zadar; care dintr-o tulpină ca acelia poate să încarce 10 și 20 cară.

✧ Loc. adj. Astăzi rar Ca acela | Ca aceea = nemaipomenit, grozav, ca niciodată, ca niciun altul.
  • 1675 M. COSTIN, Let. Țării Mold., 76: De care lucru s-au cutremurat leșii, de vreamile aceale, vădzându-și răsipa oștilor cu amândoi hatmanii și a vederea venire asupra sa puterii ca aceia.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 165: Și bând mult cu acel păhar, s-au îmbătat și, fiind beți, au stricat un lucru scumpu domnesc și de minune ca acela.
  • 1881 CREANGĂ, Amintiri, 167: Nu știu cum se întâmplă, că, aproape de Bunavestire, unde nu dă o căldură ca aceea, și se topește omătul, și curg pârăiele, și se umflă Bistrița din mal în mal, de cât pe ce să ieie casa Irinucăi.
  • 1931 C. PETRESCU, Dromichet, 92: Are să ne tragă un personaj ca acela!

✧ Loc. adv. După aceea = în momentul următor; apoi.
  • <1500–1510> Psalt. Hur., 94: Se a giudeca săracului și smeritulu<i>, se nu se adaugă după acea a se mări omului pre păm<â>ntu.
  • 1640 Prav. Gov., 9r: Vă învățăm preoților … să umblați întru învățăturile ce vă sânt date voao și după aceaia să învățați toți oamenii, cu de-adins de pururea.
  • 1893 DENSUSIANU, Teor. Estet., 44: Am mai constatat după aceea că numai în secolul XIX … critica literară se diferențiază ca gen literar special și ea își precizează din ce în ce mai mult domeniul și metodul.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1907 ZAMFIRESCU, T. Scatiu, 28: Fata se duse după aceea la fiul bătrânei și-i întinse mâna cu aceeași reverență.
  • 1936 ARGETOIANU, Îns., I, 312: Imediat după aceea dl. ministru Titulescu a avut de asemeni o îndelungată întrevedere cu baronul Aloysi, delegatul Italiei la Liga Națiunilor.
  • 1953 CĂLINESCU, Bietul Ioanide, I, 82: Ioanide avea să se repeadă într-o zi spre a lua aerul locului, după aceea, lucrările, făcute cu meșteri locali, ar fi fost supravegheate săptămânal de Botticelli.
  • 1979 CREȚIA, Norii, 10: Din albastrul stins al orizontului prinde ființă și sporește în valuri înguste și negre o pânză cu urzeala cenușie, … pentru ca după aceea, fără veste, să se vadă plutind deasupra prăpastiilor și a piscurilor, ca niște ulii, norii sumbri și umezi ai după-amiezii.
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 321: Și de fiecare dată, după aceea, uneori și câte o săptămână, am lăsat totul baltă, scufundându-mă cu totul în sentimentul pătrunzător al predestinării.
  • 2002 LIICEANU, Ușa, 42: În apartamentul din Bd. Elisabeta s-a mutat un procuror militar. După aceea s-a petrecut moartea la închisoare. Acestea sunt faptele.

✧ (În poziție inițială, uneori precedat de alți conectori discursivi, structurează secvențele unei relatări mai ample)
  • 1560 CORESI, Catehismul, 19: După aceaea, nește creștini buni socotiră și scoaseră cartea den limba sârbească pre limba rumânească, cu știrea măriei lu crai.
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 46: După aceaia Lot era despărțit de Avraam zise Domnul lu Avraam: rădică sus ochii tăi și caută dintr-acel loc unde ești acmu la miiazanoapte.
  • 1640 Prav. Gov., 21bisr: După aceea Ispovedescu-mă Ție D[u]mnedzeul ceriului și al pomântului, câte sânt ascunsele meale de la inema mea. Și după aceaia să-l rădice duhovnicu-său și să-l pue întru latori de bisearecă de va fi și să-l întreabe cu toate blândeațele și lin.
  • <1642–1647> URECHE, Let. Țării Mold., 74: După aceaia de iznoavă, nu după multă vreame, s-au mai ispitit Iliaș Vodă al treilea rându, de au mai intrat în țari cu oaste leșască.
  • 1648 N. Test., 289: 7: După aceaia zise ucenicilor: Blămați în Iudea iară. Zisără Lui ucenicii: Învățătoriule, acum vrea să te ucigă cu pietri jidovii și iară mergi acolo?
  • 1651 Psalt. Alba Iulia, 597: După aceaea, [David] spune nădeajdea ce are întru Dumnezău, că le va plini aceale lucruri.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 427: Și dup-acie să rădică Șfedul și vini iar în Țara Leșască și coroni pe Stănislav Leșințchi.
  • 1808 BOBB, Înșt., 18/12: După aceaia mai sus pomenitul canțelist a cetit Colationalișul fieștecăruia pe rând.
  • 1815 TEODOROVICI-NICA, Piramida, 3/27: După aceaia cu cuvinte de strigare pline de veselie chiemăm noi aceasta.

✧ Loc. adv. Înv. Pentru aceea | Pentru acea | Pentru aceaia | Pentru aceaea | Pentru acie = din acea cauză; cu acel scop.
  • <1500–1510> Psalt. Hur., II, 126: Pentr-acea nu ne teamemu cându se va smenti pămâ<n>tul și se vor băga codrii într-<în>rima Mariei.
  • 1627 DRH, A, XIX, 178: Și prentru bună credință pusu-ne-am pecețile prentr-aceaia ca să-i fie lui Toader cămărașului direaptă cumpărătură acea parte ce iaste mai sus-scrisă.
  • c. 1640 O tipăritură munt., 96: Pentru acea nu poci să mă rădic cătră Tine, nici mănule meale să le rădic spre nălțime.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 10: Într-aceaia vreame avea obicină Jidovii de postea doaă dzile într-o săptămână și dau besearicei a dzeacea din tot cât avea. Pentr-aceea și fariseul acela să lăuda că posteaște și dă a dzeacea lui Dumnedzău din tot din cât are.
  • 1651 Psalt. Alba Iulia, 145: Pentru-aceaea bucură-să inima mea.
  • 1688 Biblia (1688), 45: Și pentru aceaea te-ai cruțat până acum, ca să arăt întru tine vârtutea Mea și pentru ca să să vestească numele Mieu în tot pământul.
  • <1709–1716> ANTIM, Didahii, 36: Pentru aceaia trebuiaște dară și noi, de vreame ce ne-au învrednicit Dumnezeu și am ajuns ca să întrăm de mâine în călătoriia sfântului post, cu pohtă și cu dragoste să priimim porunca stăpânului.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 179: Pentru acie sta asupra mazâlilor, ca să-i răsâpască, să facă nume rău stăpânu-său, lui Antiohi- Vodă.
  • 1796 MICU, Teol. Moral., I, 93/13: Pentru aceaia când întru aceaste izvoară ale învățăturii aflăm că … acea faptă să zice păcat de moarte … și noi să ținem așea.
  • 1806 ȘINCAI, Regulele școlast., 3/5: Pentru aceea s-au făcut așa pre scurt, ca pruncii cu cât mai lezne și mai și mai curând le vor învăța, cu atâta mai stătorniceaște ce le poată țânea aminte.
  • 1833 Cod. Calim., 15/27: Pentru aceea lui mai ales să cuvine a fi povățuitoriu casnicei ocârmuiri.

✧ Loc. adv. Înv. Drept aceea | Dereptu acea | Derept acea | Derept aceaia | Dript acie | Derept aceaea = în consecință, prin urmare, ca atare.
  • <1500–1510> Psalt. Hur., 125: Mai frumoasă e cu bunrătatea decât fiiul omenrescu; vărse-se bunrătatea în ustnele tale; derept acea te va binre-grăi Dumnedzeu în veaci.
  • <1559–1560> Cod. Bratul, 352: Vedeți acătarele iubov cum deade noao Tatăl, feciori Zeului să ne zicem! Derept aceaia lumea nu știe noi că nu-și cunoaște el.
  • <1567–1568> CORESI, Tâlcul Ev., 143: Frații miei, unde în ceastă Evanghelie Hristos pomeneaște de post, derept aceaia luați aminte bine în ce chip trebuiaște creștinului a posti și câte fealiure de post aflăm în Scriptura Sfântă.
  • 1581 CORESI, Ev., 5: Derept aceaia eu, jupanulŭ Hârjil Lucaci, județul den cetatea Brașovului și a tot ținutul Bârsei, foarte cu inimă fierbinte și cu jale aprinsă, de mult jeluiià la această luminată carte.
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 54: Și zise Domnul lui Avraam: păzeaște derept aceaia legătura mea, tu și sămânța ta după tine și carii vor fi după ei.
  • 1626 DRH, A XIX, 100: Dript acie, dacă va vidi cartea domnii sali, să margă și undi vor afla din bucatili lui Lie și a lui Andronic.
  • 1634 DRH, A XXII, 255: Deacă veț vedea cartea domniei meale, iară voi să aveți a lăsa în pace satul Vâlceștii, … Dereptu aceaia, nici cartea domniei meale să nu le luați, nici pecetluit să nu le <cere>ți.
  • 1648 N. Test., 274: Ce întreba de ei de ceasul în carele s-au vindecat, și zisără lui, că eri în al șaptele ceas l-au lăsat pre el frigurile. Înțelease derept aceaia tată-său că ară fi fost aceala în ceasul în carele zise lui Iisus că „fiul tău iaste viu”.
  • 1688 Biblia (1688), 13: Derept aceaea au numit numele cetății aceiia Sigor. Soarele au ieșit pre pământ, și Lot au întrat în Sigor.
  • sec. XVII Fragm. Molit., 302: Și carii în morminte dorm netăcute cântări ție aduc. Dereptu aceia rugăm Tine.
  • <1709–1716> ANTIM, Didahii, 23: Drept aceaia n-am pregetat, nici am lenevit, ca să nu fac datorie, după porunca stăpânului și învățătorului nostru Hristos, căruia mă și rog să-m dea puteare să pociu spune ceva de folos.
  • 1796 MICU, Teol. Moral., I, 210/8: Drept aceea creștinul este detoriu să se ferească de tot meșteșugul … care are vreo împărtășire cu dracii.
  • 1800 MICU, Filos. Lucrăt., I, 388/1: Drept aceaia cei ce împărățesc la nicio putearea omenească nu sânt supuși.
  • 1830 CÂRLOVA, Ruinurile, 26: Și drept aceea a tânguire Fac să răsune fluerul meu Lăsând și turma în năpustire, Vărsând și lacrimi din ochi mereu.

✧ Loc. adv. De aceea | Înv. De-aciia | De aceaia = din această cauză; în consecință.
  • 1620 MOXA, Cron., 156: Ce va veni vreame de vom dobândi noi țara voastră și vom domni Răsăritul cu totul 588 de ani, deci veți fi atâta vreame robi turcilor. De-aciia se va apropiia acea zi fără sară oamenilor.
  • <1642–1647> URECHE, Let. Țării Mold., 88: Vă leato 6978 [1470], într-aceaia vreame întră zavistiia între Ștefan vodă și între Radul vodă, domnul muntenesc, pre obiceaiul firii omenești de ce are, de aceaia pofteaște mai mult.
  • 1830 CÂRLOVA, Ruinurile, 32: Dar ăstui suflet jalnic, lipsit de mângâere, Odihnă, mulțumire nu-i poci găsi deloc; Oriunde veselia din inimă îmi piere, Și de aceea umblă fugar din loc în loc.
  • 1837 POGOR, Zaïra, 127: Numele lui cătră mine, de prepus iaste mânjit, Fiind din sângele care Solimului crai au dat, Și având la Tron dreptate, di-aceea-i și vinovat.
  • c. 1863 BĂRNUȚIU, Ist. Filos., I, 140: E greu a determina ce să înțeleagă prin acest geniu [daemonium Socratis] … De aceea unii au și fost de părere că Socrate numai s-a prefăcut că crede în acest geniu, pentru ca să-și facă autoritate mai mare înaintea disciplilor și a amicilor săi.
  • 1869 VOROBCHIEVICI, Man. Arm. Music., 10: Arta musicală … nu sufere nici o monotonie. De aceea este de neapărată trebuință ca unele părți ale tactului să se esecute mai apăsat cu mai multă tărie decât altele.
  • <1884–1909> MAIORESCU, Prel. de filos., I, 42: Această acțiune [Eul se observă pe sine însuși] este o intuițiune intelectuală ce se înțelege de la sine, nu se mai poate explica din altceva superior, ci este din contră rațiunea explicativă a întregei științe posibile, de aceea și este primul fundament.
  • 1893 DENSUSIANU, Teor. Estet., 34: Ea [natura], prin ea însăși, nu se poate zice că are vreo intențiune, și de aceea toate fenomenele nu par în ochii noștri decât ca manifestarea unor forțe oarbe.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1907 ZAMFIRESCU, T. Scatiu, 146: Matei se uită lung în ochii lui: era treaz și tocmai de aceea expresia de durere și descurajare ce se citea în ei îl atinse mai mult.
  • 1922 REBREANU, Păd. Spânz., 110: Pe el tăcerea îl apăsa și-l amăra. De aceea a fost fericit când doctorii i-au dat voie să iasă din odaie, s-a împrietenit cu alți camarazi de prin celelalte saloane și mai mult stătea cu dânșii decât cu Bologa.
  • 1926 ZARIFOPOL, Arta Liter., I, 22: Asupra voinței se operează ușor cu cele mai grosolane și mai simple sugestii. De aceea întreprinderea a reușit peste așteptările celor mai scrupuloși idealiști.
  • 1935 ARGETOIANU, Îns., I, 30: Sub voi, sub Iorga și sub tine se făcea față anumitor tendințe, se rezista (de aceea ați și căzut!). Sub Vaida se rezista mai puțin, dar tot se mai rezista – de aceea a plecat și el la repezeală.
  • 1953 CĂLINESCU, Bietul Ioanide, I, 25: Între Hagienuș și arhitect exista deci o complicitate, de aceea amândoi se priveau fix, hieratic.
  • 1984 O. DRIMBA, Ist. Cult., I, 91: Arta era, aproape în întregimea ei, în serviciul templului și al regelui. De aceea arhitectura a întrecut aici în grandoare tot ceea ce se realizase până la acea dată.
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 80: Am visat venirea ta, te-am visat în toate amănuntele înfățișării tale, de aceea nu m-am tulburat când ai sunat la ușă, ci te-am poftit în casă ca pe un prieten vechi.
  • 2005 GOMA, Jurn., XIII, 213: Câteva mesaje trimise direct pe adresa mea – de aceea nu dau numele nici adresa expeditorului.

✧ Loc. adv. În afară de aceea | Afară de aceea | Pe lângă aceea = în plus.
  • 1791 ap. URECHIA, Ist. Rom., IV, 484: La cinstita comisie vedem că înșiși pârâtorii sunt și judecători și cercetători primiți și pe lângă aceea mai vedem și pe dumnealui Gaodiș, pentru carele vedem însuși asupră-i jălbi de la locuitori pornite de cum s-au văzut că au eșit dumnealui aici în țeară.
  • 1838 MAIORESCU, în B. Contemp., I, 218: Afară de aceea, cursul învățăturelor la ei [în Germania] este întocmit ca să producă oameni învățați, când noi necum cursul de filozofie, dar nici logica nu o avem.
  • <1868–1870> EMINESCU, Fragmentarium, 80: Misiunea … [presei] ar trebui, prin legislațiune chiar, restrânsă la raportarea obiectivă a celor întâmplate. Afară de aceea s-ar putea permite și compararea cu rezultatele științei respective, cercarea dacă ele coincid cu aceste rezultate sau ba.
  • 1895 MARIAN, Tradiții, 296: Pintea …, pe lângă aceea că era voinic ca nime altul, mai fiind încă și foarte frumos, deștept și îndrăsneț la orișice întreprindere, îi plăcea foarte mult de-a cuceri și inimele fetelor celor frumoase.

II. Adj. pron. dem. (În comunicarea orală; utilizare deictică, arată că ființa, lucrul etc. desemnate de substantivul determinat se află relativ departe de vorbitor; în relatări sau texte; utilizare anaforică, indică un referent discursiv menționat anterior)
  • <1500–1510> Psalt. Hur., 112: Da-ți-voiu precepere și te voiu năstăvi în calea aceea ce veri mearge; întări-voiu pre tinre ochii miei.
  • <1551–1553> Ev. Sl.-Rom., 109r/18: Merse iară și se rugă a treia oară acela cuvântu.
  • <1567–1568> CORESI, Tâlcul Ev., 56: Așa cum acmu pre noi creștinii acei vrăjmași ai noștri nu ne pot nici lega, nici noao a strica nemica, ce-au fost dară prinsura noastră aceaia?
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 44: Și fu foamete acolo în acel ținut, derept însă Avraam pogorî gios la Eghipet, cum acolo pre sine ca un venit să se hrănească, că foamete mare era în acel ținut.
  • 1620 MOXA, Cron., 163: În zilele acestuia împărat [Constantin] trecură șcheaii Dunărea și luară țară multă de la greci. Acea țară o chema mainte Misia.
  • 1634 DRH, A, XXII, 258: Și au dat Dămiian den Tatumierești pre ace ocenă acelor dui frați, au dat o sută de talere și șease bani proști.
  • 1640 Prav. Gov., 143r: Pahomie … să rugă lui D[u]mnedzeu să-i decopere ce fu și veniră acei 2 îngeri cătră dânsul.
  • <1642–1647> URECHE, Let. Țării Mold., 62: Laslău craiul ungurescu după izbăndă cu noroc ce au făcut, de răsipi pre cei tătari și să așeză la scaunul său, sfătuitu-s-au cu boiarii săi, ce vor face cu acei tălhari ce-i adusă într-ajutoriu de la împăratul Râmului.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 34: Că apropiindu-ne cătră acel nevinovat trup și singe, simtem curățiți și lămuriți pentru pocăința păcatelor și pentru ispoveadanie.
  • c. 1650 D. Val.-Lat.
  • 1658 Doc. Bârl., III, 62: Carile dintru noi sau din ruda noastră va vria să strâce acia danie acei giupâniasă, acela să fie trecliat și procliat și blăstămat de Dumnezău.
  • 1675 M. COSTIN, Let. Țării Mold., 148: Și îmbla Timuș cu aceala gând și pre Toma vornicul și pre Iordachie vistearnicul, tot dentr- aceaia pricină.
  • 1688 Biblia (1688), 13: Derept aceaea au numit numele cetății aceiia Sigor. Soarele au ieșit pre pământ, și Lot au întrat în Sigor.
  • 1709 Doc. Rel. Agr., II, 124: Ilie Abăza biv vornic … au primit-o dumnelui … ace moșie ce scri<e> mai sus.
  • 1734 Doc. Rel. Agr., II, 191: Ce va fi vinitul să margă la mănăstire, iar să nu le închine moșiili mănăstirești pre la boeri, la mâni streini și să lipsască mănăstire di acil vinit.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 322: Dece aga Bălăceanul, ginerele lui Șerban-vodă, dac-au înțeles de acea supărare, n-au vrut să vie de la nemți ș-au rămas acolo la Sâbiiu.
  • <1780–1801> MICU, D.
  • 1786 Așez., 11/19: Pentru ca și lucrarea de aminte a aceștii aleageri să să facă mai lucrătoare … dintru acei șease oameni să vor aleage trei cu soartea, carii de obște să vor pune la toate trebile.
  • 1800 MICU, Filos. Lucrăt., I, 28/5: Trebue a căuta în firea cea din lăuntru a lor [lucrărilor] și în ceale ce urmează dintru acealea lucrări.
  • 1805 Doc. Putn., II, 44: Vi se poroncește … ca să dați acil fânaț lui Cornilii, plătind dijma după obiceiu.
  • 1822 DRLU, I.
  • 1822 DIACONOVICI-LOGA, Gram. Rom., 62: Nume simple se cheamă aceale cuvinte care nu se trag de aiurea, ci de la sine și întru sine au rădecina sa.
  • 1831 TAVERNIER, Amărunturi, 7/37: Holera, ciuma, frigurile galbine și alte boale lipicioase au de temei niște ființe omorâtoare tot de acea natură, rătăcind încoaci încoală pe fața pământului și în aeruri.
  • 1838 POGOR, Henriada, 103: Priveam pi-acel oștean aprig și în trude înălbit, Cum sprejânea și-mprotiva nărodului înăsprit.
  • 1839 MARCOVICI, Datoriile, XV/2: Sămânța cuvântului lui Dumnezeu să îneacă și n-aduce niciun rod în inimile oamenilor acelora … coprinși de grijile averilor și a desfătărilor vieții aceștiia.
  • 1839 VAILLANT, Vocab.
  • <1847–1848> CIPARIU, Pr. Lb., 32: Începutul limbei acelia românești nu e din secl. al V-lea.
  • 1850 ISER, Vocab.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1861 PETRI, Vocab.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • 1869 MELIK, El. Geom., 3: Geometria în spațiu se ocupă cu acele figuri ale căror elemente sunt așezate oricum în spațiu.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1870 CIHAC, D. Et., I.
  • 1887 HEM, I.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1893 DENSUSIANU, Teor. Estet., 28: Cu deosebire estetica, psihologia și sociologia sunt acele științe de ale căror observațiuni se folosește actualmente critica literară.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1907 ZAMFIRESCU, T. Scatiu, 65: Ar fi un semn bun dacă literatura aceea n-ar fi primejdioasă; s-ar dezvolta gustul de a ceti.
  • 1935 IONESCU, Pub., II, 38: Cum putea oare să fie asemănat Victor Hugo, marele, imensul, seriosul, solemnul poet, dramaturg și filosof, cu acel comic?
  • 1953 CĂLINESCU, Bietul Ioanide, I, 223: Când te gândești că sunt prins aici într-o rețea de nesinceritate! zăpăcitul îmi amețește pe Pica, o dă în brațele acelui Mirabeau de Dunăre și-mi înstrăinează astfel într-un moment progenitura în care pusesem atâta nădejde.
  • 1958 CIPRIAN, Amint., 24: Putea careva întrezări în școlarul acela spătos pe năprasnicul Holofern de mai târziu?
  • 1979 CREȚIA, Norii, 132: Doi îngeri mari cu pletele de fum limpezesc rufe albe în golful acela albastru cu apele reci bătute lin de soare.
  • 1984 O. DRIMBA, Ist. Cult., I, 45: Cultul unui anumit animal urmărea deci obținerea bunăvoinței acelei forțe confuze, a acelei impersonale și vagi „divinitățiˮ.
  • 1987 S. ANGELESCU, Calpuzanii, 11: Acea muiere… aducea la chip cu Thais, țiitoarea lui Alexandru Machedon, de i-au avut Triglava chipul zugrăvit într-o cadră.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 68: Totul în el cunoștea acea casă mereu căutată, organismul său era ca un cifru pentru ea, tălpile lui îi cunoșteau podeaua, cohleele lui știau orientarea fiecărei odăi.

✧ (Mai ales în texte; arată că unitatea temporală desemnată se raportează anaforic la un moment specificat anterior)
  • <1563–1583> Cod. Vor., 268: Și eu într-acela ceas căutaiu spri-nsu.
  • 1639 Carte rakoczyană, 247/9: În zilele acealia, sculă-se Mariam marse în sus cu sirguire, întru cetatea Iudei și intră în casa Zahariei și sărută pre Elisavethu și fu deaca auzi Elisavethu sărutare M[a]riei.
  • <1642–1647> URECHE, Let. Țării Mold., 88: Vă leato 6978 [1470], într-aceaia vreame întră zavistiia între Ștefan vodă și între Radul vodă, domnul muntenesc.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 10: Într-aceaia vreame avea obicină Jidovii de postea doaă dzile într-o săptămână și dau besearicei a dzeacea din tot cât avea.
  • 1688 Biblia (1688), 14: Și fu într-aceaea vreame, și zise Avimeleh și Ohozath, carele au luat pre noru-sa, și Filoh, voivodul puterii lui, cătră Avraam zicând: ,,Dumnezeu e cu tine întru toate câte faci”.
  • 1709 ANTIM, V. N. Test., 303: S-au isprăvit besearica și la 20 de zile ale lunii a zeacea o au sfânțit. Leat 4795. Într-acea vreame era Platon, filosoful.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 392: Atuncea, pe acie vreme, era un ficior de mazil, de-l chema Davidel. Slujisă în Țara Leșască, de agiunsesă rohmistru, și era la cinste mare.
  • 1743 NECULCE, Let. Țării Mold., 464: Pi aciia vreme, de la închisoari, Mihai-vodă au făcut un harzu, de l-au dat la împăratul, cu pâră pe Antiohi-vodă că-l năpăstuiaște cu doo biruri și doo bariiamlâcuri.
  • 1796 MICU, Teol. Moral., I, 107/4: Întru acel ceas s-au apropiat ucenicii la Is[us].
  • 1877 EMINESCU, Pub., I, 408: Dovadă însă că limba noastră e aproape neschimbată de două sute de ani și mai bine ne-o dau puținele scrieri originale de pe acea vreme.
  • 1890 LAHOVARI, Discursuri, II, 407: Radu Pătărlăgeanu: Dar popa Tache cu cine era pe vremea aceea? Al. Lahovari (ministru de externe). Ca să răspund d-lui Pătărlăgeanu, îi voi spune că primele bătăi în alegeri datează din 1866, și aceasta e caracteristic pentru partidul liberal.
  • 1910 DOBROGEANU-GHEREA, Neoiob., 127: Pe vremea aceea, clasele dominante agrariene n-aveau nicio critică de făcut administrației noastre.
  • 1922 REBREANU, Păd. Spânz., 110: În vremea aceea primi o scrisoare de la Klapka, plină de prietenie, comunicându-i câte verzi și uscate despre traiul pe noul front.
  • 1935 ARGETOIANU, Îns., I, 28: Din acel moment, Regele, care mă autorizase să vin la dânsul în orice moment pentru afacerile mele de serviciu, nu m-a mai primit 4 luni de zile.
  • 1955 CĂLINESCU, N. Filimon, 176: Ciocoiul, care a început cu visuri de mărire, pare a cădea în manii de burghez balzacian, deși e adevărat că averea în acea vreme era singurul chip de a pătrunde și la onoruri.
  • 1969 DUMITRIU, Ist. Log., 464: Renan a caracterizat mișcarea de la Padova ca fiind averroistă, plecând de la faptul că, în spiritul filozofului arab Averroes, a profesat separația dintre credință și știință și a încercat o interpretare a lui Aristotel mai în acord cu rezultatele științelor din acea vreme.
  • 1984 O. DRIMBA, Ist. Cult., I, 91: Arta era, aproape în întregimea ei, în serviciul templului și al regelui. De aceea arhitectura a întrecut aici în grandoare tot ceea ce se realizase până la acea dată.
  • 1997 BOIA, Istorie și mit, 256: Unii profesori evocă în fața elevilor un Occident care și-a putut înălța catedralele, tocmai fiindcă românii se luptau în acea vreme la Dunăre.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 455: Nici un pom, nici un leagăn între ele, doar, din loc în loc, negre ca niște animale la pândă, cutii de gunoi revărsate, puțind chiar și pe acea vreme de iarnă.

– Pl.: (pron. dem.) acei(a) (înv. aciia), acele(a) (înv. aceale(a), acilea); (adj. pron. dem. antepus) acei, acele (înv. aceale).

– Gen.-dat.: (sg.) acelui, aceluia (înv. acealuia), acelei (înv. aceii), aceleia (înv. acelia, acee), (pl.) acelor(a).

– Var.: acéla, acéea, înv. acíe1, aceála1, aceáia, pron. dem., înv. acé, acée, aceála2, acíl2 adj. pron. dem.

– Lat. *ecce-illu, ecce-illa. – Acela, cu -a adăugat pe cale internă.

Referințe bibliografice:
1855 CIPARIU, C. Gram., 55; 1903 TDRG, I; 1905 PUȘCARIU, Etym. Wb.; 1907 CDDE, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; <1920–1921> Dacoromania, I, 162–185; 1931 CADE; 1938 DENSUSIANU, H. L. R., II, 397, 410; 1939 SCRIBAN, D.; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar