1.
Livr. Plictiseală, indispoziție; apatie, tristețe.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1971 Luceafărul (R. US), nr. 37, 4: Incertitudini, nehotărâri, marasm, acedie, indică, toate, grava leziune a centrilor activi, suferința creatorului din el. Sedus de vid, de van, de deșert, el [Bacovia] nu opune nicio rezistență chemărilor potrivnice creației?
- 1984 în Apostrof, nr. 6 (2012), 20: Află că citesc cu voluptate Dreptul roman (o veche pasiune a mea, dintre cele pe care le datorez tatălui meu) …: cea mai bună metodă de limpezire (înviorare) a minții, când suferi de acedia…
- 1999 Vatra, nr. 9, 59: S-a înstăpânit în mințile tinerilor scriitori acest nefast morb al finalului de secol … lipsa de comunicare …, micul tribalism în floare fac ca această ultimă promoție să devină tot mai egoistă, iresponsabilă, marcată de o acedie a persoanei bruiată de paraziții unui materialism agresiv.
- 2012 România liter.(S.), nr. 1, 9: Etapele prin care trece sunt tipice pentru sindromul intelectualului atins de acedie: furia frustratului, apoi ataraxia învinsului și apoi senzația caracteristică de înstrăinare lucie, dată de neputința de a-și găsi locul și de a pricepe ce Dumnezeu caută acolo.
Încă 5 citate
✧
P. ext.
- 1914 NEGULESCU, Filos. Renașt., I, 269: Petrarca … însuși mărturisește, de mai multe ori, în scrierile sale, că se simte atins de o boală ciudată, de o „boală filosofică”, pe care o numește, cu un termen împrumutat de la Aristotel, „acedia”. După propria sa descriere, această boală e o tristețe apăsătoare, o durere surdă.
2.
TEOL. Stare de melancolie, de plictiseală, de indiferență, interpretată ca o ispită, care
îi cuprinde pe pustnici și îi poate face să renunțe la viața contemplativă.
- 1946 Filocalia, I, 96: În cele 8 cărți … [Ion Casian] se ocupă cu cele 8 patimi, în fiecare carte cu o patimă în următoarea ordine: lăcomia pântecelui (gastrimargia), curvia, iubirea de argint (philargyria), mânia, întristarea, lenea (acedia), slava deșartă (cenodoxia), mândria.
- 1947 Filocalia, II, 44: În vremea ispitelor să nu părăsești mănăstirea ta, ci suferă cu vitejie valurile gândurilor și mai ales pe cele ale deznădejdii și ale moleșelii [acedia].
- c. 1970 STEINHARDT, Jurn., 353: Cad cu cârje cu tot și mă cuprinde o deznădejde apropiată de ceea ce teologii numesc „accedia”, formă gravă a pierderii legăturii cu Dumnezeu.
- 2003 PLEȘU, Îngeri: Pierderea încrederii, senzația că nu progresezi, că ești abandonat … e marea încercare a „acediei”, „noaptea duhovnicească”, moartea lăuntrică, viciul cel mai temut al nevoitorului.
- 2008 Apostrof, nr. 8, 3: Ele [superstițiile] nu sunt întotdeauna simple elucubrații, adesea implicând ispite și zbenguieli demonice. … Vicleanul … îmbie cu gânduri și patimi, cum sunt cele opt ale lui Evagrie, lăcomia, desfrânarea, avariția, întristarea, mânia, plictiseala (akedia, demonul amiezii), slava deșartă, trufia.
Încă 4 citate
✧
P. ext.
- 1967 Familia (R.) – SN, nr. 10, 11: O lume pur fenomenală în care nici măcar umbra numenului (sub forma aluziei ori a interogării) nu mai apare, aceasta e lumea romanului actual. Agnosticism filozofic? Mai degrabă acedie, lipsă de apetit pentru spiritual, negarea oricărei transcendențe din pricina impotenței de a transcende.
– Var.: akedíe, (prin hipercorectitudine) accedíe s. f.
– Din fr. acédie, gr. ἀκηδία.
Referințe bibliografice:
1969 D. Medic. (1969); 2007 DEXI; 2013 DCR3; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
