1.
Înv., rar Ceea ce survine întâmplător, printr-un accident.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1869 FROLLO, Vocab., 162.
- 1884 Gazeta de Transilv., nr. 198, 3: Odinioară un bărbat învățat ca Wilhelm Herchel a aflat dependent prețul grâului de la numărul petelor în soare și … astăzi astfel de cercetări, care prin multe accidentalități se desfigurează, trebuie să se numească foarte nesigure.
- 1927 Arh. Șt. Ref. Soc., nr. 3–4: 446: Oricât de pronunțată ar fi antipatia și neîncrederea cu care România oligarhică este privită de marile grupuri financiar străine, nu accidentalitatea acestor împrejurări este decisivă, ci semnificația generală a situației internaționale în care România a ajuns să fie silită a solicita sprjinul capitalului străin.
- 1939 Gândirea (R.), nr. 10, 565: Se socotea ca un indiciu de înapoiere și de naivitate faptul că într-o dogmatică … să aibă loc o persoană care, în accidentalitatea ei istorică, n-ar putea decurge din respectivul principiu.
- 1976 Studii, nr. 3, 419: Reducând cauzalitatea istorică la nivelul întâmplării și accidentalității, prezenteismul anulează determinismul istoric în esența manifestărilor sale.
Încă 5 citate
2.
FILOZ. Caracter accidental, neesențial.
- <1868–1886> EMINESCU, Trad., 433: El [Hume] a conchis așadar fals de la accidentalitatea determinărilor noastre după lege la accidentalitatea legei însăși, și răspândirea peste noțiunea unui lucru asupra unei experiențe posibile … au confundat-o cu sinteza obiectelor experienței reale, care firește că-i totdeauna empirică.
- 1933 BLAGA, T. Cun., 168: Necunoscutul în limitele cunoașterii luciferice are un accent de esențialitate față de cunoscut, și e chemat, odată revelat, să dea un caracter de accidentalitate cunoscutului inițial.
- 1946 CĂLINESCU, Cron., 77: Egotist înseamnă a vorbi personal despre tine, a expune accidentalitatea ta.
- 1975 DUMITRIU, Ist. Log., 676: Sistemul logicii este împărăția umbrelor, e lumea esențialităților simple, liberate de orice element concret, sensibil. … Privită pe latura ei negativă, această activitate înseamnă să te ții departe de accidentalitatea gândirii discursive și a liberului arbitru care acceptă și consideră valabile, când cutare temeiuri, când opusele lor.
- 1984 Luceafărul (R. US), nr. 13, 10: Calea spre gândirea lui Noica nu trece pe la Păltiniș, ci prin scrierile lui. Trecând prin Păltiniș nu facem decât să ne afundăm în anecdotic și în accidentalități.
- 2001 Vatra, nr. 1, 59: Pentru a aboli timpul fizic, cu constantele sale: curgere, accidentalitate ontică, vremelnicie, linearitate, Eminescu recurge la utopia erotică, la vis, la mit.
Încă 5 citate
3.
GEOL. Rar Caracter accidentat al unui teren.
- 1901 Universul (C.), nr. 301, 1: Sub auspiciile ei [ale geognosticii] vom căuta să cercetăm și să studiem accidentalitatea terenului pe care se găsea și se găsește clădită Capitala.
- 1925 Transilvania, nr. 11–12, 582: De arhitectură în stil bine determinat nu se prea poate vorbi, … căci accidentalitatea locului și îndeosebi caracterul de peșteră a[l] întregului sanctuar a condițonat de la început aspectul ei.
Încă un citat
– Pl.: accidentalități.
– Din fr. accidentalité, it. accidentalità.
Referințe bibliografice:
1978 DN3; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. accident (delr.lingv.ro).
