1.
GEOL. Caracter accidentat, denivelat al unui teren.
- 1890 Lupta, nr. 1 124, 1: Auzindu-l vorbind pare că vezi înainte la nesfârșit stepele goale și fără accidentație rusești, unde zărești la o distanță de chilometre silueta cazacului călător.
- 1933 Curentul, nr. 2 053, 3: Sporul de accidentație s-a aplicat după aceleași norme tuturor parcelărilor recepționate – unele anterior, din aceeași regiune a terasei danubiene, brăzdate de văi adânci până la 50 metri, care fac în genere terenul ondulat, pe alocurea chiar frământat.
- 1952 Viața rom. (R. US), nr. 1, 140: Studia fiecare cută de teren, fiecare accidentație a șesului, urmărind calea cea mai bună pentru înaintare, adăposturile cele mai potrivite la salturi.
- 1964 Sportul pop., nr. 4 547, 2: În alegerea itinerariilor, se vor avea în vedere posibilitățile fizice ale participanților, experiența acestora în turismul de munte, starea timpului …, diferența de nivel, gradul de accidentație a terenului și grosimea stratului de zăpadă.
Încă 3 citate
2.
Fig. Livr. Caracter accidentat, neuniform și impredictibil.
- 1899 Adevărul (C.), 3 567, 1: Societatea e un izvor nesecabil de accidentație, de întâmplări, de fapte, cari se nasc în fiece zi cu alte forme, cu alte înfățișări, sub puterea unei alte vieți.
- 1939 Universul liter., nr. 37, 2: O cercetare mai atentă a surselor ideatice care au prezidat la formațiunea filozofiei existențiale, ne convinge însă că nu există nici o „accidentație” intimă în evoluția genetică a acestui curent de gândire și nici o nepotrivire de metodă.
- 1940 CONSTANTINESCU, Scrieri, II, 572: Căci oricât ar fi de vastă opera poetului și oricât de numeroase problemele ce le iscă, Eminescu este unul și indivizibil, este un univers cu toate bogățiile și accidentațiile lui; și cine se dedică acestui univers trebuie să fie un veritabil enciclopedist eminescolog.
Încă 2 citate
– Pl.: accidentații.
– De la accidentare (cu schimbarea suf.).
