Tranz. JUR., FIN. Înv. A accepta (1).
- c. 1832 I. GOLESCU, Cond., I, ap. URSU – URSU, Împr. Lex., II, 68.
- 1833 Cod. Calimach, 623: Dacă asignantul va însărcina pe o a treia persoană ca să plătească în locul său, fără să-i fie lui datoare, atuncea rămâne în voința aceștia de a acțeptarisi asignația sau nu.
- 1850 C. PETROVICI, Man. Dr. Comercial, 64/24: Mai sânt și alte persoane care să poată lua parte la lucrarea unei cambii? Da, și astfel este acela ce acetarisește și plătește o cambie pentru cinstea firmei.
Încă 2 citate
– Prez. ind.: acceptarisesc.
– Var.: înv., rar acitarisí, ațetarisí (c. 1832 I. GOLESCU, Cond., I, ap. URSU – URSU, Împr. Lex., II, 68) ațitarisí (c. 1832 I. GOLESCU, Cond., I, ap. URSU – URSU, Împr. Lex., II, 68) acțeptarisí, acetarisí vb. IV.
– Din fr. accepter, după modelul verbelor în -arisi. – Acetarisi < it. accettare (după modelul verbelor în -arisi).
