MUZ. Rar Recitativ liturgic, silabic, pe un singur ton.
- 1898 D. Muz. Voci, I, 5: Accentus … se numește în Cântul plan tot ceia ce ieste destinat în ceremoniele catolice a fi cântat de preut sau de ceilalți servitori ai altarului, prin opoziție cu concentus, părțile destinate corului.
- 1900 Enc. Rom., II, 611: Acest cânt se împarte în: concentus, imnurile și răspunsurile intonate de cor, și accentus, recitațiunile preotului. Muzica e scrisă pe un portativ de 4 linii și notele sunt pătrate sau romburi negre.
Încă un citat
– Din lat. accentus.
Referințe bibliografice:
1905 D. Muz. (1905); 2005 C. MOROIANU, Dubl. Etim., 96, 142; 2007 DEXI.
