1.
S. m. Filosof sceptic sau agnostic.
- 1840 POENARU – FLORIAN – HILL, Vocab., 7.
- 1844 Curier a. sexe, V, 356: Acatalepticu, Acatalepticu, filosofu acatelepticu, din secta scepticilor que se îndoia de toate și nu putea pricepe nimic. [Vocabular]
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1890 GROSSMAN, D. Germ.-Rom., I.
- 1975 DUMITRIU, Ist. Log., 239: Alții care negau că adevărul poate fi sesizat; aceștia erau acatalepticii.
Încă 9 citate
✧
(Adjectival)
- 1842 ASACHI, Lex., I, 691/25: După învățătura schepticilor, toate lucrurile sânt acataleptice, adecă nepricepute.
- 1975 DUMITRIU, Ist. Log., 213: Stoicii introduc, pentru desemnarea acestor reprezentări veridice și neveridice, două denumiri specifice filozofiei lor: reprezentarea cataleptică – … [și] reprezentarea acataleptică … care nu are aprobarea conștiinței.
Încă un citat
2.
Adj. Care suferă de acatalepsie (1); care ține de acatalepsie (1), care se referă la acatalepsie (1).
- 1848 NEGULICI, Vocab.
Încă 2 citate
– Pl.: acataleptici, -ce.
– Din fr. acataleptique.
Referințe bibliografice:
1969 D. Medical (1969), I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. acatalepsie (delr.lingv.ro).
